Download PDF - Churry-Burry

Va plînge, totuşi, ceasuri îndelungate, mirată ea însăşi de abundenţa şi de sinceritatea foarte mare a
lacrimilor sale. Dar va fi prea tîrziu.
Prea tîrziu, căci brusc Istoria pare să se sature de deghizările şi de pretenţia lor de a-i schimba
cursul, de a-i accelera mersul. Istoria, sau pur şi simplu viaţa, se pune în mişcare greoi, ca o fiară
uriaşă deranjată în plin somn, şi începe să-i zdro-bească, într-un monstruos du-te-vino al forţelor
sale, pe toţi aceşti homunculi capricioşi, nevrozaţi, împotmoliţi în reflecţiile lor sterile. Poporul,
căruia îi invocau numele între două pahare de şampanie, între două strofe, se arată dintr-o dată sub
înfăţişarea unui enorm matelot din Marea Baltică, care le sparge uşa cu patul unei puşti, le
străpunge măruntaiele cu baioneta, le violează femeile, înă-buşă scîncetele copilului lor sub
călcîiul lui cu ţinte. Şi iese sătul, zîmbitor şi mîndru, căci simte vîntul Istoriei. E greu să rezişti
farmecului puterh ei primare...
Unii, vrăjiţi, se deghizează din nou, imitînd în costumul lor vîntul Istoriei. Altii fug, travestiţi şi ei.
Şeful guvernului îşi scoate şapca de prieten al
129
Poporului, îşi pune o haină de infirmieră şi evadează din palatul lui ce era gata să-i devină
mormînt. lar mascarada continuă. Cei care se costumau în cerşe-tori la petrecerile de altădată
cerşesc în zdrenţe. Cei care se jucau de-a fantomele sau de-a liliecii se ascund prin poduri, pîndind
zgomotele tocurilor cu ţinte. Cei care purtau gluga de călău devin călăi sau, mai adesea, victime...
Olga va afla mai tîrziu, în timpul exodului, că unul dintre lacheii lor, per-sonaj important acum, a
torturat şi împuşcat sute de persoane. „Fără îndoială, acela, se va gîndi ea, care bea pe furiş din
paharul unui musafir. Nu putea să le ierte asta stăpînilor lui..." lar bărbatul pe care l-a surprins
împerecheat cu o femeie-liliac, cel căruia îi plăcea atît de mult să vorbească despre Popor va scăpa
deghizîndu-se în ţăran şi lăsînd să-i crească o barbă lungă...
Istoria le va depăşi cu mult aşteptările. Din rapid, mersul ei va deveni furios. Otrăvurile mortale ale
existenţei, pe care le cîntau poemele lor, vor avea gustul cotidian si înţepător al foamei, al terorii
per-manente, meschine, năclăite de sudoare. Cît despre egalitatea al cărei nurne a răsunat atît de
des pe terasa casei din Ostrov, o vor cunoaşte pe deplin -în fluxul nesfirşit al surghiuniţilor care va
curge din oraş în oraş, spre sud, spre neantul exilului.
în una din etapele acelea, într-un orăşel necu-noscut, cu străzile ciuruite de împuşcături dezordonate,
ea găseşte adăpost într-o izbă mare, care o surprinde prin ciudăţenia şi tihna încăperilor ei,
unde se aude tic-tac-ul somnoros al unei pendule şi scîrţîitul paşnic al podelelor sub paşi. Deodată,
uşa apărată de un cîrlig greu începe să răsune sub zgîl-ţîieli violente. Cîrligul cedează. Fiinţa care
apare în prag seamănă cu o femeie foarte înaltă. Din cauza hainelor desperecheate pe care le poartă
şi mai ales
130
a paîtonului de blană, un palton de damă, descheiat, fiind prea strînat la umeri. Sub palton, mai
multe stratnri de cămăşi, din care una împodobită cu dan-tele. Este unul din soldaţii care, cu cîteva
minute în urmă, trăgea pe stradă... o ajunge din urmă în fundul casei. Ochii lui beţi se opresc
asupra unui medalion de sub gulerul pe care mîna lui l-a sfişiat adineauri. îl smulge cu lănţişor cu
tot, îl vîră în buzunar si încremeneşte un moment, parcă neho-tărît, privind-o cu un aer ofensat. Ea
se miră de vlăguirea mată a strigătului pe care plămînii ei izbutesc să-l scoată. Intr-o secundă
trupul îi este îndoit, frînt în două, zdrobit pe podea de o povară care se agită greoi. De luni de zile a