Download PDF - Churry-Burry

delă..." îşi spun că, pentru a vedea grădina, ar fi trebuit să vină vara sau toamna şi că acum e prea
tîrziu. Să se întoarcă acolo într-o zi? se întreabă bărbatul. Duminica următoare? Să revadă aleile
pustii, crengile negre de pe cerul înserării, femeia care... Se dezmeticeşte. Prea tîrziu. Oraşul îl înghite
în complexitatea lui întunecată, mişcătoare, striată cu roşu şi galben. Inainte de a începe să
caute pretextul care să-i justifice fuga în ochii fami-liei, se gîndeşte la femeia care, chiar în clipa
aceea, se înfundă şi ea undeva, în magma de străzi şi de stopuri. „Revederea este în fond la fel de
imposibilă ca şi învierea mortilor pe care o invoca nebunul acela bătrîn", îşi spune el cu o undă de
cinism melan-colic, ca să revină defmitiv la realitate...
Bătrînul îi însoţeşte cu privirea pînă la poarta de fier, apoi îşi pleacă ochii asupra numelui pe care îl
indică lespedea ale cărei raze pun în evidenţă, la nivelul pămîntului, caracterele gravate. în depărtare,
zgomotul motorului descreşte şi dispare ca un firicel de nisip în clepsidră.
Rămîne, în afară de bătrînul paznic, o siluetă prelungă, ce pare să caute în zadar ieşirea prin
dedalul de pasaje şi alei transversale. Este cel din urmă vizitator, un bărbat încă tînăr şi care vine
aici regulat de trei sau patru zile încoace. în ciuda frigului, poartă doar o haină de catifea care
amin-teşte, prin croiala ei strîmtă şi alungită, uniforma de student de odinioară. Un fular alb,
tricotat gro-solan, alcătuieşte pe pieptul lui un fel de jabou spumos. Chipul lui palid este al cuiva
care, deşi rebegit, nu mai suferă, trupul devenindu-i la fel de rece ca aerul îngheţat.
El e cel care, scrutîndu-i pe vizitatori, şi-a imagi-nat adineauri sentimentele lor, le-a schiţat vieţile.
Mai întîi, grupul de gură-cască, apoi pe cei doi sin-guratici, care erau gata să-şi vorbească şi care
nu
se vor revedea niciodată. îşi petrece viaţa ghicind viaţa celorlalţi... Mai înainte a remarcat că
mestea-cănul cu două trunchiuri fusese despicat de furtuna de ieri exact la încrengătură şi că vîntul
risca de la un minut la altul să-i lărgească tăietura adîncă şi să doboare trunchiul geamăn al
lemnului cu un pocnet ascuţit... Işi spune acum că toată liniştea acestei zile atîrnă de strigătul acela
mut. „Liniştea căreia i se sondează adîncurile graţie acestui pocnet suspendat", notează el într-un
carnet, pe care-l scoate dintr-o geantă mare, asemănătoare cu cea de poştaş.
Bărbatul în haină de student este unul din invi-zibilii exilaţi ruşi care, într-o izolare tot mai cruntă
cu vîrsta, urmăresc o himeră a scrisului şi îşi sfirşesc viaţa într-un pod înţesat cu cărţi, aproape
îngropaţi sub piramidele de pagini pe care nimeni nu va avea curajul să le descifreze. I-a cunoscut
pe cîţiva dintre ei, dar îşi spunea că un asemenea sfirşit le e dat doar celorlalţi. In piramidele lui va
exista povestea contelui-aventurier care şi-a vîndut casa din copi-lărie, precum şi cea a balerinului
care, pe patul de moarte, îsi chema amantul şi totodată asasinul.
Bătrînul paznic aprinde candela mică de pe crucea de la mormîntul lîngă care se termină întotdeauna
rondul lui de noapte. Da, mormîntul con-damnatului la moarte care s-a smuls „hidrei
contrarevoluţiei". Bărbatul în haină de catifea i-a urmărit povestea chiar ieri, singur în faţa bătrinului.
L-a intrigat un amănunt: numele înscris pe piatra de mormînt este al unei femei. N-a
îndrăznit să ceară o lămurire... Vede acum o flacără de chibrit care, apărată în căuşul palmelor
paznicului, le lumi-nează din interior, apoi se însufleţeşte pe fitilul candelei în inima crucii,
Minusculul canat de sticlă se închide la loc, flacăra unduieşte suplu, se liniş-teşte. Tînărul se
zgribuleşte, atît de mult îi amintesc lumina şi căldura aceea adăpostită de confortul unei camere
foarte îndepărtate din memoria lui. Doar cîţiva paşi îl despart de bătrîn.
— Aţi putea să-mi vorbiţi despre femeia aceasta ? Privirea bătrînului paznic parcă străbate vaste
întinderi de întuneric, oraşe nocturne populate de multă vreme de umbre. Se vede că încearcă să
înţe-leagă cu cine are de-a face: cu unul dintre curioşh care vin ca să ducă cu ei două-trei anecdote.
Sau cu un fugar care a evadat de la masa de familie şi s-a refuglat aici ca să-şi tragă sufletul. Sau
poate cu cel a cărui venire n-o mai spera ?
Incepe să vorbească, îndreptîndu-se încet spre grilajul porţii, care ar fi trebuit zăvorîtă de cel puţin
o oră. In cuvintele lui răzbeşte o foarte mare oboseală.