Download PDF - Churry-Burry

minusculul firicel roşu care şer-puieşte printre aluniţe. o mică zgîrietură foarte recentă, pe care ea o
va apăsa, recunoscînd sub degete consistenţa unică a acelui sînge.
Văzîndu-l, într-o străfulgerare a memoriei, pe somnambulul de deasupra hăului şi-a stăpînit ea
strigătul...
In seara aceea n-a izbutit să-şi interzică să înţe-leagă. Totul era prea evident: vasul de aramă, o
mînă care zboară deasupra lui cu nervozitatea pre-cisă a unui act criminal, scuturînd un mic dreptunghi
de hîrtie peste lichidul brun, umbra lui ce se şi îndepărtează de sobă, se răsuceşte, se
refugiază într-o poză cu totul neutră.
A tras uşa de la baie. După o secundă, paşi repezi au străbătut coridorul. In oglinda uşor aburită şia
zărit chipul. înconjurat de şuviţe ude, ovalul lui a
109
izbit-o prin expresia de tinereţe temătoare, de nerecunoscut. Dar mai ales satisfacţia trupului ei a
fost neliniştitoare, extrema sensibilitate a fiecărui muşchi al ei sub pînza capotului. Şi-a simţit,
aproape cu groază, greutatea suplă a sînilor, căldura ume-zită a pielii...
In bucătărie a băut infuzia în cîteva înghiţituri, întrerupîndu-se doar ca să scoată petalele ce i se
lipeau de lirnbă... Apoi, instalată în încăperea cu cărţi, a început să aştepte, ca o condamnată,
năvala somnului. Spasmul acela nu a durat, de altfel, decît cîteva minute. Un gînd foarte firesc, dar
de un firesc pe care-l găseşti în demenţă, a făcut-o să tresară: „Dar... înainte de a adormi, trebuie
nea-părat ca eu să... dacă nu..." Şi-a văzut mîinile cris-pate pe masă într-o nemişcare insolită, ca şi
cum nu-i aparţineau. Privirea i s-a zbătut în mijlocul spaţiului acela îngust, lovindu-se de rafturile
cu cărţi, de geamul placat cu un negru opac. Da, înainte de a se cufunda în somn, trebuia cu orice
preţ să înţeleagă de ce devenise posibil ceea ce se întîmpla cu ea. Tînărul cu părul negru, cu faţa
trasă de o lungă suferinţă ţinută secretă, mîinile care zbură-tăceau deasupra sobei... Gîndul a
părăsit-o fără a putea numi ce însemna gestul acela pentru ea şi pentru el. A revăzut reptila
rotofeie, umflată cu sînge. Trebuia să înţeleagă imediat cum putuse bestia aceea să pătrundă în
viaţa ei, în viaţa lor. Simţea deja cum îi înceţoşează privirea primele valuri de somn. Trebuia să
înţeleagă. Altfel, trezirea va fi de neconceput. Pentru ce fel de viaţă să se trezească ? Cum să o
trăiască ? Cum să trăiască alături de fiinţa misterioasă care străbătuse adineauri coridorul cu paşi
furişaţi ? Trebuia, în acele ultime minute de veghe, să găsească vinovatul. Să desemneze persoana,
gestul, ziua care deviaseră cursul normal al lucrurilor.
110
Nu mai era în stare nici să gîndească, nici să-şi amintească. Trecutul, în scurte fascicule de lurnină
şi de zgomote, o lovea în ochi, în obraz...
Un bărbat, frumos şi cu o statură de uriaş, urca într-un taxi. Vinovatul. Soţul ei... Inainte de a se
strecura în maşină se întorcea şi, ghicind cu o pre-cizie nemiloasă fereastra la care ea îi urmărea, pe
ascuns, plecarea, o saluta milităreşte, în sernn de adio bufon. lar în zilele următoare, în antreul
apar-tamentului parizian, un copil travestit în soldat lua poziţie de drepţi, pîndind paşii familiari pe
scară...
Nici măcar nu a avut timp să înţeleagă cum erau legate plecarea bărbatului şi salutul lui bufon de
noaptea curnplită pe care o trăia ea acum. Deja se ivea un alt crîmpei dintr-un trecut şi mai
îndepăr-tat... Un muribund, stăpînindu-şi cu greu tremurul buzelor uscate, îi mărturisea crima lui:
scăpase de o execuţie (hidra contrarevoluţiei, şoptea el), împin-gînd la moarte un camarad...
Muribundul ce se spovedea era acelaşi personaj care, la cîteva luni după mărturisirea aceea, avea
să-i trimită un salut milităresc ironic femeii ascunse pe după perdele. Acelaşi care, mai înainte, se
sprijinea cu toată greu-tatea de masa de ruletă, într-o sală unde plutea un miros de tigări şi de mare
nocturnă. Acelaşi, doar cu puţin mai tînăr, care, cu un aer grav şi amar, în uniformă de ofiţer, cu