Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
95<br />
A aruncat o privire spre cel pe care-l citea vecinul ei. Da, duzina aceea de portrete îi intriga pe toţi.<br />
„Verdictul tribunalului de la Nurnberg" anunţa titlul mare de deasupra fotografiilor. Condamnaţii<br />
aveau ochii închişi, portretele lor erau acolo pentru a le atesta moartea. în josul paginii se vedea un<br />
soldat american, care făcea o demonstraţie cu un laţ de care se folosiseră la execuţie. Grosimea<br />
funiei foarte albe, foarte frumoase chiar, părea nemă-surată. Ai fi zis că era parîma unei nave sau<br />
un lung sucitor destinat unui covrig gigantic... Vecinul Olgăi a ieşit, lăsîndu-şi ziarul pe banchetă.<br />
Olga a parcurs articolul. într-un chenar, două coloane de cifre indicau, pentru fiecare dintre<br />
condamnaţi, ora şi minutul începutului spînzurării şi pe cele ale morţii. „Adică timpul în care se<br />
zbăteau în covrigul acela", s-a gîndit Olga. Cifrele îi aminteau de cele, plictisitoare sau sibiline, ale<br />
cursului bursei:<br />
Trapă deschisă îa<br />
Declarat mort la 1 şi 32 1 şi 44 1 şi 59...<br />
1 şi 14 1 şi 2o 1 şi 49<br />
Ribbentrop<br />
Keitel<br />
Roaenberg<br />
A ridicat ochii. Pasagerii îşi comentau lectura, interpelîndu-se de la o banchetă la alta, îndreptîndu-şi<br />
degetul spre cutare sau cutare pasaj din articol. „Nu, nu cursul bursei. Mai degrabă rezultatul<br />
unui meci", şi-a spus Olga, privind cu atenţie animaţia aceea. In dreapta ei, un bărbat care te<br />
ducea cu gîndul la un tată de familie prost inter-pretat într-o comedie de moravuri se apleca spre<br />
persoana din faţă, cu siguranţă soţia lui, şi îi citea darea de seamă de la proces cu voce tare. Femeia<br />
avea însă un aer vizibil jenat de declamaţia prea surescitată a soţului ei. Stătea foarte dreaptă, cu<br />
poşeta pe genunchi, domina capul aplecat al celui care citea ai, din cînd în cînd, ridica din<br />
sprîncene şi<br />
1 suspina, dîndu-şi ochii peste cap. Soţul, fără să . observe aceste mici strîmbături condescendente,<br />
i ridica arătătorul, ca să sublinieze ce citea:<br />
i — Toti au murit demn... demn, vorba vine! -i în afară de Streicher, care a proferat invective la i<br />
adresa asistenţei... Doar Hermaim Goring a reuşit să scape de spînzurătoarea dezonorantă... Emmy<br />
Sonnemann, Frau Goring, şi-a sărutat soţul printre gratii şi i-a trecut, de la gură la gură, fiola cu<br />
cia-nură de potasiu... Uite, au pus fotografia fiolei...<br />
Mica gară din Villiers-la-Forăt era pustie. Panoul cu mersul trenurilor i-a amintit cu un<br />
caraghioslîc crud (sosire-plecare) de cifrele din chenarele cu spîn-zurările. A traversat piaţa<br />
mărginită de platani, s-a întors spre cartierul dejos al oraşului. In liniş-tea serii a plutit, o clipă,<br />
vibraţia şinelor...<br />
Ziua pe care o trăise deborda de un delir extrem. Un delir totuşi liniştitor, căci toţi îl acceptau ca<br />
viaţă. Trebuia să-i imite. Să fie fericită ca în dimineaţa aceea, jucîndu-se de-a prinţesa Arbelina<br />
care-şi pre-zenta condoleanţele. Să-i accepte pe pasagerii pasionaţi de fiola care trecuse printre<br />
gratiile unui vorbitor, în timpul unui lung sărut umed. De luni de zile descopereau în ziarele lor<br />
zeci de milioane de oameni ucişi, gazaţi, arşi de vii. Şi iată că Istoria se chircea într-o minusculă<br />
fiolă, pe care o femeie o împingea cu limba între buzele unui bărbat...<br />
S-a întors acasă aproape senină. Urcînd micile trepte de lemn a reuşit să privească stratul de lîngă<br />
perete fără vreo emoţie deosebită...<br />
Cu toate acestea, chiar în seara aceea, un amă-nunt aparent inofensiv i-a străpuns toropeala... îşi<br />
netezea părul în faţa oglinzii din camera ei. Lune-carea pieptenelui îi risipea plăcut gîndurile. Şi în
Change language