Download PDF - Churry-Burry

aritme-tica anxioasă a vîrstelor feminine, tot fluxul acela care îi umplea zilele era de fapt singurul
mijloc de a nu se gîndi întruna la volumele cocoţate pe raftul intcrzis copilului în încăperea cu
cărţi. Cufundarea în fluxul acela era felul ei de a părea o mamă ca celelalte. De a părea ei înseşi o
femeie ca celelalte, ca să poată imita mai bine o astfel de mamă.
înainte de a adormi, a repetat în mai multe rîn-duri, într-o şoaptă mută, încercînd să ajungă la cea
mai desăvîrşită naturaleţe. „Ştii, o să mergem, poate mîine sau poimîine la Paris, aş vrea să te
arăt... Nu! Aşadar, o să mergem la Paris, am cunoscut un doctor care... Nu ! Cineva care este întradevăr
sim-patic, un mare specialist în boa... Nu. In problemele tale..." De obicei, mintea îi lucra
fără ştirea ei. Acum şi-a dat seama de exerciţiul acesta aproape inconştient. „Totuşi, mă gîndesc la
el tot timpul", şi-a spus ea, ca şi cum era vorba de o amară victorie asupra vocii care o persecuta.
A doua zi dimineaţa, la bibliotecă, se grăbea să termine cu pregătirile obişnuite de la începutul
zilei. îi era imposibil să-şi stăpînească pofta comică de a etala, pe furiş, în spatele biroului ei, cele
trei poze şi de a le examina încă o dată, înainte de sosirea primilor cititori. Da, să le examineze
acolo, într-un loc indiferent, ceea ce trebuia să pună foto-grafule într-o lumină neutră. Exista în
dorinţa ei o parte din tentaţia maniacă pe care o provoacă unele poze spre care privirea este atrasă
cu dependenţa morfinomanului, ca pentru a se asigura că farmecul lor misterios nu a dispărut sau,
din contră, cu spe-ranţa că descoperă în ele un nou amănunt, care va transforma lumea lor
instantanee.
A deschis cele două pachete cu noutăţi, dar, nerăbdătoare, a hotărît să le înregistreze mai tîrziu şi a
început să broşeze ziarele franţuzeşti şi ruseşti. De obicei, îşi dădea osteneala să le răsfoiască, deşi
era sigură că le va afla conţinutul din intermina-bilele comentarii ale cititorilor. De data aceasta a
parcurs doar titlurile de pe primele pagini. „Furtul bijuteriilor ducesei de Windsor"... „Josephine
Baker, ofiţer al Rezistenţei"... „Frămîntarea algeriană: acces de febră sau criză de creştere?"...
„începînd cu 7 octombrie, accelerarea vitezei trenurilor, un nou efort al Căilor ferate. Paris —
Bordeaux în 6 ore şi 10, Paris - Marsilia în 1o ore şi 28..."
74
In sfirşit, a putut examina liniştită cele trei poze. Femeia fotografiată a intrigat-o din nou cu frumuseţea
şi tinereţea ei. Pîndind cu urechea paşii de după uşă, scruta trupul acela, încercînd să fie
nemiloasă. Dar necunoscuta care îşi scotea cămaşa de noapte şi, în fotografia următoare, se ridica
în faţa ferestrei, nu avea în trupul ei nimic care să fi putut trăda o ofilire, un declin. Spatcle care se
dez-velea sub cămaşa ridicată era de o supleţe aproape juvenilă. Şi cu toate că momentul acela din
viaţa ei era desprins la întîmplare, aparatul sesizase ceea ce, pentru ea, h deosebea trupul de
trupurile femeilor pe care le observase în viaţa ei: gleznele, ale căror încheieturi foarte fine erau
parcă prinse între arătătorul şi degetul mare al unui sculptor uriaş, precum şi fragilitatea
claviculelor, prea uşoare, parcă, pentru a suporta rotunjimea sînilor plini, grei. Da, nişte
particularităţi despre care nu ştii, adesea pînă la moarte, dacă ceilalţi le văd, le preţuiesc sau le
consideră lipsite de graţie.
Şi mai intens decît în ajun, femeia surprinsă în faţa ferestrei întunecate dădea impresia că şovăie în
pragul unei revelaţii uimitoare. „Este cu totul... cum să zic... de nerecunoscut? Alta? în fine, eu
eram alta în clipa aceea..." Inclina poza ca să schimbe unghiul luminii, sperînd că vorbele aveau să
se desprindă brusc de suprafaţa ei şi să-i condenseze misterul într-o formulă... Primii cititori din
ziua aceea apăreau deja în uşă.
Mai întîi a pătruns în sală o bătrînă foarte vîrst-nică de la azil. De obicei, cărţile îi erau duse de o
infirmieră. Dar în dimineaţa aceea a avut puterea să vină personal, foarte mirată, foarte radioasă că
' putuse îndura traseul lung de la un etaj la altul şi foarte încîntată de luminozitatca soarelui de
toamnă care strălucea la ferestre. Se ghiceau isprăvile pe care a trebuit să le înfăptuiască trupul
acela mărunt,