Download PDF - Churry-Burry

Ţinînd grămăjoara aurie de flori cu o linguriţă, a început să toarne infuzia în cană. Incă mai
zîmbea, spunîndu-si că Li putea foarte bine să o picteze în postură de vrăjitoare în faţa licorii sale
fermecate...
Deodată, in mintea ei s-a produs o apropiere rapidă: personajele de pe panouri, Li şi... balul
mascat! Cum de nu remarcase mai devreme ase-mănarea aceea?
Mulţi dintre invitaţii travestiţi aveau să se regăsească, după mai bine de treizeci de ani, pe
panourile unei fotografe extravagante instalate în subsolul unei vechi case pariziene. Da, în virtejul
febril al petrecerii de altădată, Olga zărise un muschetar de operetă, o regină cu conciul ei înalt,
medieval, o fantomă care-şi unduia echipamentul alb. Ba chiar, în una din săliţele goale ale conacului,
un Othello, un bărbat gras şi mînjit ţipător cu negru, care, probabil beat, îi smulgea pianului
o arie de bravură disperată, pătîndu-i clapele albe cu amprentele tuciurii ale degetelor sa1e...
...Adolescenta de doisprezece ani care se stre-coară pe furiş prin vasta proprietate inundată de
muzică şi rîsete este chiar ea, o imagine îndepăr-tată a ei înseşi. Adulfrii sînt prea ocupaţi cu
masca-rada lor pcntru a-i remarca umbra ce lunecă de-a lungul zidurilor, ferindu-se de vîltorile
costumate. Copila, care a părăsit adineauri, fără învoire, mica dependinţă în care trebuia să
petreacă noaptea de
63
sărbătoare, îşi simte cu o acuitate tulburătoare autonomia, libertatea, ciudăţenia în lumea aceea de
o veselie nebunească. Şi mai ales singularitatea debutului ei în viaţă : tatăl i-a fost ucis în războiul
ruso-japonez, mama „s-a îngropat de vie" (spun adulţii) într-o izolare ferventă, alcătuită din rugăciuni,
din lungi ceasuri petrecute la mormîntul soţului, din şedinţe nocturne cu o spiritistă celebră,
care o ruinează şi o face să întrezărească trăsăturile defunctului. Copila trăieşte în familia unchiului
său, care „îşi va vinde şi cămaşa de pe el ca să dea o petrecere". Balul mascat deschide, într-o frumoasă
seară de iunie, un lung şir de petreceri, de parfcide de vînătoare, de spectacole de amatori pe
o estradă, la intrarea în grădină... Copila ghiceşte că libertatea de care se bucură dovedeste că ceva
s-a dereglat în conacul acela mare. Ea ştie că pe vre-mea bunicii sale nu s-ar fi acceptat vreodată ca
un copil să ia parte la o petrecere a adulţilor. Nepă-sarea aceea o nelinişteşte şi totodată o
surescită... într-un salon dă peste un personaj ciudat: o fată foarte tînără, costumată în magidan,
doarme aşe-zată în colţul unei canapele mici. Turbanul ei înalt, plin de stele, tronează lîngă ea,
bagheta fermecată a alunecat pe duşumea. Copila ia de pe jos instru-mentul magic şi, neştiind ce să
facă, atinge uşor cu capătul lui fruntea magicianului. Fata scoate o şoaptă, dar nu se trezeşte.
Magicianul este „o fată de oameni săraci", însărcinată la petreceri cu focurile de artificii şi
scamatoriile... Copila îi fură bagheta şi pleacă să-şi continue explorarea. Pe coridoare este
îmbrîncită de cete de personaje care năvălesc brusc, cu izbucniri de strigăte, foşnet mînios de
mătăsuri, pocnet de tocuri... în sfirşit obosită, aproape somnambulică, ajunge la un fel de salon
strîmt, fără geam, un loc retras, căruia niciodată nu i-a ştiut rostul. Este luminat de un sfeşnic în
64
jurul căruia ceara topită formează deja o băltoacă lucind pe lacul mesei. Copila se opreşte în prag.
Prima impresie o fascinează: un bărbat, un adevărat colos, deghizat în ţăran din poveştile populare,
stă pe jumătate lungit într-un fotoliu lat şi animă cu mîinile lui o marionetă mare, pe care şi-a
instalat-o pe burtă. Dar marioneta începe să vorbească, cu o voce feminină, muzicală, ciudat de
muzicală şi parcă înlăcrimată... Da, este o femeie aşezată călare pe trupul enorm al bărbatului, care