Download PDF - Churry-Burry

Crima Olgăl Arbelina
Olga a simţit cum o cuprinde o uşoară beţie. Nu era gustul uitat al vinului bun pe care i-l servise
Li, ci exaltarea produsă de nonşalanţa cu care prietena ei mînuia viaţa.
— Mi-am fabricat şi o mică teorie în legătură cu toate mirajele acestea. Pe domnul N., care a vrut
(mai ales în glumă, dar nu doar în glumă) să fie fotografiat în compania lui Tolstoi, ce l-a
împiedicat oare în viaţă să-i strîngă mîna? Micile întîmplări ale existenţei. Nici măcar originea lui
modestă. Tolstoi se plimba pe jos ca şi el şi trăia la Moscova pe strada vecină. Nici măcar vîrsta:
domnul N. avea douăzeci de ani cînd a murit Tolstoi. Pe scurt, ceea ce i-a despărtit este lipsa de
noroc cea mai banală. Aceeaşi care face ca un trecător să alunece pe o coajă de banană şi să-şi rupă
un picior, atunci cînd cel dinaintea lui tocmai a reuşit să o evite.
— Aşadar, ai hotărît să-i dai o mînă de ajutor destinului ?
— Nu, aş vrea doar ca oamenii care vin aici să înveţe să-şi încerce norocul. Să se elibereze. Să nu
considere că viaţa lor e singura existenţă posibilă. Ştii, am găsit chiar şi o deviză. Ascultă! „Tolstoi
umblă pe trotuarul din faţă... Traversaţi!" Fotogra-fiile acestea şi le trimit unul altuia de 1 aprilie.
lar eu vreau ca ele să le schimbe viaţa, să-i facă să tră-iască asteptînd neprevăzutul, miracolul.
Vreau ca...
Olga era gata s-o întrebe: „Dar Amor şi Psyche ? E puţin probabil să-i întîlnească clienţii tăi, fie şi
traversînd strada." N-a spus nimic. în ciuda tonu-lui glumeţ, simţise în vocea lui Li o intonaţie
vibrantă, încordată. Aşa îţi împărtăşeşti crezul unui prieten, protejîndu-te printr-o zeflemea.
Chipul lui Li a apărut în clipa aceea în tăietura următoare, dînd viaţă trupului unei doamne care
ţinea în lesă un şpiţ alb. Bărbatul care o însoţea purta în ovalul gol al feţei un pince-nez fixat cu
S4
ajutorul unui arc foarte subţire. „Ingenios, nu ? !" a exclamat fotografa rîzînd şi, părăsind doamna
cu căţelul, şi-a înfundat capul în gaura cu pince-nez.
Le-a apucat rîsul cînd Olga s-a dus să se insta-leze în spatele panoului cu nimfa. S-au privit de la
cele două capete ale pivniţei - Li în postură de scriitor cu pince-nez, Olga în postură de satir ţîşnind
dintre trestii. După aceea a urmat întîlnirea dintre satir şi doamna cu căţelul, apoi dintre Psyche şi
vilegiaturistul gras, în costumul lui de baie vărgat... Rîzînd, îşi vîrau capul în panouri, improvizau
con-versaţii între personaje. „Satirul umblă pe malul din faţă... Traversaţi!" a exclamat Li între
două hohote de rîs...
A sosit un client pentru o simplă fotografie de identitate. Şi, fără să şi-o mărturisească, amîndouă
au constatat că prezenţa bărbatului încremenit în costumul lui de culoare închisă, cu o expresie
serioasă, în faţa obiectivului nu era de fapt cu nimic mai ciudată, în misterul ei personal anonim,
decît toate nimfele, toţi satirii şi muşchetarii...
Cînd lumina a început să scadă, împreună cu razele din ce în ce mai alungite a pătruns şi sen-zaţia
că o paranteză veselă şi spontană lua sfirşit. Timpul s-a inversat şi s-a scurs, nu din izvorul lui
matinal, ci spre momentul în care va trebui să te ridici, să-ţi iei rămas-bun, încercînd să păstrezi un
ton glumeţ şi voios. Era momentul scurt în care se dezvăluie singurătatea, în care te simţi
dezarmat, incapabil să stăvileşti fuga substanţei uşoare, im-palpabile, a fericirii. Poate pentru a opri
în loc încă puţin bucuria acelei după-amieze a făcut Li demon-straţia cu aparatul de fotografiat.
Mecanismul lui era camuflat într-un volum compact, foarte bine imitat, cu scoarţe groase şi cotor
aurit. Abia se vedea licărirea unui obiectiv minuscul...
55