Download PDF - Churry-Burry

— Nu te plictiseşti ?
„Deci se gîndea la mine. lată una dintre între-bările de nerostit: ce crezi despre mine? Şi totuşi, ne
petrecem timpul presupunînd cum ne văd cei-lalti, imaginîndu-ne pe noi înşine trăind în mintea
lor. lar eu trăiesc cu siguranţă în mintea ei. Dar ce stranie creatură trebuie să fiu !"
A încercat să şi-o închipuie pe Olga aceea ima-ginată de Li, o Olgă îndrăgostită si foarte iubită,
trăind o pasiune furtunoasă cu amantul ei. („îl numeşte probabil «amant»".) Sarcina, pentru Olga
aceea visată, este un adevărat zbucium. lubitul, căsătorit, este prea renumit în colonia rusească din
Paris, ca să recunoască un copil nelegitirn. Aşadar, un avort. Eroina unei frumoase drame
sentimen-tale...
A ciulit urechea. o melodie fredonată se amesteca acum cu zgomotul vaselor. „Buna şi vechea mea
prietenă Li, s-a gîndit Olga, probabil că în mintea ei sînt cam aşa: amant, pasiuni şi frămîntări. lar
dacă ar şti că ceea ce m-a agasat de fapt în povestea asta e că nu-mi amintesc cînd a venit să mă
vadă ultima oară acest «amant». Adică, sînt aproape sigură că nu a venit în iunie şi nici mai tîrziu.
Şi, în concluzie, sarcina seamănă foarte mult cu o neprihănită zămis-lire. Nu, sigur a venit în iunie,
ca dovadă... Dar nu mai ţin minte, nu-mi mai amintesc deloc. Da, acolo unde Li îşi imaginează un
zbucium există doar o confruntare deznădăjduită a datelor uitate, a întîlni-rilor şterse din
memorie... Ceilalţi ne fac să trăim în lumi surprinzătoare. lar noi trăim în ele, ei vin să ne
întîlnească acolo, le vorbesc acestor dubluri pe care ei înşişi le-au inventat. De fapt, nu ne întîl-nim
niciodată în viaţa asta."
Noaptea, rîsul lui Li a trezit-o. Rîsul uşor, ascu-ţit şi copilăresc al prietenei sale, care dormea în
fotoliile aşezate, în împrejurarea dată, faţă în faţă. Olgăi i-au trebuit cîteva clipe înainte de a
înţelege că prietena ei plîngea potolit în somn. Luna năvălea pe capacul pianului, mobilele,
obiectele parcă aş-teptau ceva, întrerupîndu-şi existenţa pe care o duceau cu o clipă mai înainte. lar
plînsul lui Li răsuna foarte aproape şi totodată în depărtarea nesfirşită a acestei vieţi zăvorîte în
visele ei. Olga a stat un lung moment trează, ascultînd cum se liniş-teşte puţin cîte puţin respiratia
lui Li.
Dimineaţa, negăsind-o pe prietena ei nici în cameră, nici în bucătărie, Olga a ieşit în curticica din
spatele casei. S-a aşezat pe un taburet vechi, în soarele blînd, străveziu, şi nu s-a mai mişcat, cu
privirea aţintită asupra unui copăcel pirpiriu, care se încăpăţîna să crească într-o crăpătură, sub
streaşină. Nu voia nicidecum să curme fericirea aceea simplă, absenţa gîndurilor, adierea uşoară,
care păstra încă răcoarea pavajului rece, a nopţii, adăugîndu-i însă mirosul de ceapă prăjită. Olga
şi-a lipit ceafa de suprafaţa aspră a peretelui. 1 s-a părut brusc că e în stare să trăiască doar
urmărind năvala mirosurilor, să trăiască în lumina aceea, cu sen-zaţia imediată, corporală, de
fericire. Pe peretele din faţă, cîteva ferestre înguste, străpunse în dez-ordine, evocau vieţi
necunoscute, care îi păreau înduioşătoare în simplitatea lor...
Fericirea a durat atît cît i-a trebuit să-şi dea seama de realitatea ei. Exista, dar deja o năpădeau
gîndurile din ajun, gîndurile dintotdeauna, în veş-mîntul lor de ieri: „amantul" acela, cu siguranţă
ultimul bărbat din viaţa ei, minuscula moarte pro-vocată în trupul ei. Toate acestea aveau să stîrnească
în ea, în zilele ce urmau să vină, o lungă dispută inutilă, cu argumente care aveau s-o justifice
sau s-o condamne. Auzea cum se şi înfiripau cuvintele, vocea vigilentă care îi supraveghea
momentele de fericire : „Ai avut clipa ta de bucurie datorită unui mic omor. Bucuria din curtea asta
din dos care miroase a ceapă. Bravo!"
S-a ridicat, s-a apropiat de copac, a mirosit coro-lele micuţe şi luminoase care-i presărau crengile...
Cuvintele prietenei sale s-au auzit la celălalt capăt al curtii, venind din pivniţă - atelierul lui Li.
Olga a coborît treptele, fără să înţeleagă însă cui puteau să i se adreseze replicile acelea insistente
şi voioase.