Download PDF - Churry-Burry

More documents

Recommendations

Info

incredibilitatea situaţiei sale ar fi putut fi şi mai izbitoare. Ar fi fost de ajuns să-şi imagineze ce aproape era trupul ei pe jumătate gol de trecătorii de dincolo de obloane. Da, trupul care tocmai fusese amputat de o minusculă viaţă înfiri-pată în el, un trup atît de singular, dar care, începînd de a doua zi, avea să dispară în mulţimea celorlalte trupuri, fără să se deosebească de masa lor. A auzit un nou clinchet al metalului pe tavă. Capul cornut al prietenei sale s-a ivit la capătul mesei: —Gata?! Au spus-o într-un glas, într-o coincidenţă invo-luntară dintre întrebare şi afirmaţie, cum li se întîmplă persoanelor care se cunosc de foarte multă vreme şi sfirşesc prin a urma, inconştient, firul gîndurilor celuilalt... „Şi totuşi, s-a gîndit Olga, vom rămîne întot-deauna mute în privinţa esenţialului. Nici măcar despre enumerarea aceasta care te face să uiţi durerea n-am să-i vorbesc niciodată. A doua aniversare a eliberării, moartea minusculă din pîntecele meu, portretul care mă priveşte de pe perete. Cum să explic? Ar trebui să pot întreba dacă ea are asemenea idei, dacă fcoate nimicurile acestea îi umplu şi ei viaţa interioară şi îi par importante..." Notele acordeonului, cu puţin înainte, au trezit o poftă bruscă de bucurie simplă, năucitoare, foarte franţuzească, sau pe care, cel puţin, aşa ţi-o imaginezi. Dorinţa momentană, dar arzătoare, de a fi fară trecut, fără gînduri, fără probleme, de a fi veselă, îmbătată de bucuria de a trăi să trăiască aici şi acum. Şi, numaidecît, ruşinea de a fi simţit această dorinţă. Cenzura vigilentă care veghează asupra fericiru noastre. o voce nemiloasă, mereu la pîndă. o voce care i-a vorbit din nou despre mica viaţă curmată în pîntecele ei - ca s-o pedepsească imediat pentru dorinţa de a fi fericită. Da, toate crîmpeiele de bucurie şi de teamă care ne alcătuiesc şi despre care nu vorbim niciodată. Nu, nimic din toate acestea în conversaţia lor care, la amiază, precedase operaţia. Işi amintiseră de moaşa pariziană care fusese ghilotinată cu cîţiva ani în urmă pentru că provocase avorturi clandestine. Pălăvrăgeau pe un ton glumeţ, cu o expresie care simula o spaimă teatrală: „Francezii o să ne ghilotineze!" Intîmplarea aceea le permitea să treacă sub tăcere ceea ce aveau pe buze, în ochi, vieţile lor adevărate, alcătuite din nimicuri grave, esenţiale, de nemărturisit. — îmi strîng instrumentele de tortură şi o să te poţi scula. Capotul tău îl pun aici, pe fotoliu... Prietena ei a atins-o pe umăr, i-a zîmbit, apoi a plecat, ducînd cu ea tava acoperită cu un prosop mototolit. „Zîmbetul ei l-am adăugat deja la inven-tarul meu împotriva durerii." Da, ziua aceea de 25 august 1946, încăperea transformată în talcioc cu vechituri ruseşti şi chipul zîmbitor al unei femei — un chip mutilat, care purta din adolescenţă o cica-trice adîncă, înfiptă în obrazul stîng, asemănătoare cu un fluture mare, roz, cu aripile rupte. Zîmbetul acesta care mişcă fluturele, zîmbetul cel mai copi-lăresc, cel mai dezarmat din lume şi de care necu-noscuţii îşi feresc privirea, ca să nu lase să li se vadă sila... Chipul lui Li. Li, liliac... în timpul unei petreceri din copilăria lor în Rusia de odinioară o copilă de zece ani plînge în hohote - ceilalţi sînt travestiţi în flori, iar costumul ei, o rochie-ciorchine de liliac, a fost rătăcit. Se aude plînsetul ei: „Li-li-liac". Lumea rîde, îi născoceşte o poreclă. Copila devine Li. Este consolată cu un costum de împrumut - unul de magician, cu un turban cu pană de păun, o mantie înstelată, o baghetă fermecată. Li se îndrăgosteşte de rol. La fiecare petre-cere, de acum încolo ea e cea care se ocupă cu magia, învaţă scamatorii, ştie să lanseze focuri de artificii. Lumea aproape că a uitat numele ei adevărat, Alexandra... într-o seară de sărbătoare, o rachetă multicoloră o loveşte în faţă, înainte de a cădea în iarbă şi de a exploda într-o jerbă de scîntei care îi face pe copii să ţipe de bucurie. Strigătul ei se pierde în ropotul de aplauze şi de rîsete. Li are cincisprezece ani. în enumerarea ei, adineauri, Olga a introdus-o şi pe copila aceea. o copilă desfigurată, pentru că cineva îi găsise un costum de magician. Copila care avea să străbată războaie, foamete, indiferenţa şi dezgustul din ochii celorlalţi şi să se pomenească într-o încăpere sufocantă, pierdută în mijlocul furni-carului parizian, la 25 august 1946, făcînd să sufere prin intervenţia ei trupul dezgolit al unei femei.
o dată cu răcoarea de la ferestrele în sfirşit deschise, seara a adus şi minunata senzaţie de cal-mare a durerii. Culcată pe o canapea înghesuită între pian şi fotolii, Olga îşi auzea prietena trebăluindînbucătărie. Clinchetul veselei, şuieratul apei. Li... In plăcuta deistindere trăită de o femeie seara, adormită de succesiunea maşinală a gesturilor. Li... Atît de apropiată, cunoscută de atîta vreme şi toto-dată inaccesibilă. Celălalt este alcătuit din între-bări pe care nu îndrăzneşti să i le pui... Li şi-a vîrît capul prin uşa întredeschisă : — Nu te plictiseşti ? „Deci se gîndea la mine. lată una dintre între-bările de nerostit: ce crezi despre mine ? Şi tutuşi, ne petrecem timpul presupunînd cum ne văd cei-lalţi, imaginîndu-ne pe noi înşine trăind în mintea lor. lar eu trăiesc cu siguranţă în mintea ei. Dar ce stranie creatură trebuie să fiu!" A încercat să şi-o închipuie pe Olga aceea ima-ginată de Li, o Olgă îndrăgostită şi foarte iubită, trăind o pasiune furtunoasă cu amantul ei. („II numeşte probabil «amant»".) Sarcina, pentru Olga aceea visată, este un adevărat zbucium. lubitul, căsătorit, este prea renurnit în colonia rusească din Paris, ca să recunoască un copil nelegitim. Aşadar, un avort. Eroina unei frumoase drame sentimen-tale... A ciulit urechea. o melodie fredonată se amesteca acum cu zgomotul vaselor. „Buna şi vechea mea prietenă Li, s-a gîndit Olga, probabil că în mintea ei sînt cam aşa: amant, pasiuni şi frămîntări. lar dacă ar şti că ceea ce m-a agasat de fapt în povestea asta e că nu-mi amintesc cînd a venit să mă vadă ultima oară acest «amant». Adică, sînt aproape sigură că nu a venit în iunie şi nici mai tîrziu. Şi, în concluzie, sarcina seamănă foarte mult cu o neprihănită zămis-lire. Nu, sigur a venit în iunie, ca dovadă... Dar nu mai tin minte, nu-mi mai amintesc deloc. Da, acolo unde Li îşi imaginează un zbucium există doar o confruntare deznădăjduită a datelor uitate, a întîlni-rilor şterse din memorie... Ceilalţi ne fac să trăim în lumi surprinzătoare. lar noi trăim în ele, ei vin să ne întîlnească acolo, le vorbesc acestor dubluri pe care ei înşişi le-au inventat. De fapt, nu ne întîl-nim niciodată în viaţa asta." Noaptea, rîsul lui Li a trezit-o. Rîsul uşor, ascu-ţit şi copilăresc al prietenei sale, care dormea în fotoliile aşezate, în împrejurarea dată, faţă în faţă. Olgăi i-au trebuit cîteva clipe înainte de a înţelege că prietena ei plîngea potolit în somn. Luna năvălea pe capacul pianului, mobilele, obiectele parcă aş-teptau ceva, întrerupîndu-şi existenţa pe care o duceau cu o clipă mai înainte. lar plînsul lui Li răsuna foarte aproape şi totodată în depărtarea nesfirşită a acestei vieţi zăvorîte în visele ei. Olga a stat un lung moment trează, ascultînd cum se liniş-teşte puţin cîte puţin respiraţia lui Li. Dimineaţa, negăsind-o pe prietena ei nici în cameră, nici în bucătărie, Olga a ieşit în curticica din spatele casei. S-a aşezat pe un taburet vechi, în soarele blînd, străveziu, şi nu s-a mai mişcat, cu privirea aţintită asupra unui copăcel pirpiriu, care pierde în ropotul de aplauze şi de rîsete. Li are cincisprezece ani. In enumerarea ei, adineauri, Olga a introdus-o şi pe copila aceea. o copilă desfigurată, pentru că cineva îi găsise un costum de magician. Copila care avea să străbată războaie, foamete, indiferenţa şi dezgustul din ochii celorlalţi şi să se pomenească într-o încăpere sufocantă, pierdută în mijlocul furni-carului parizian, la 25 august 1946, făcînd să sufere prin intervenţia ei trupul dezgolit al unei femei. o dată cu răcoarea de la ferestrele în sfirşit deschise, seara a adus şi minunata senzaţie de cal-mare a durerii. Culcată pe o canapea înghesuită între pian şi fotolii, Olga îşi auzea prietena trebă-luindîn bucătărie. Clinchetul veselei, şuieratul apei. Li... In plăcuta destindere trăită de o femeie seara, adormită de succesiunea maşinală a gesturilor. Li... Atît de apropiată, cunoscută de atîta vreme şi toto-dată inaccesibilă. Celălalt este alcătuit din între-bări pe care nu îndrăzneşti să i le pui... Li şi-a vîrît capul prin uşa întredeschisă :
Page 1 and 2: Andrei Makine - Crima Olgai Arberov
Page 3 and 4: Adineauri au schimbat o privire rap
Page 5 and 6: delă..." îşi spun că, pentru a
Page 7 and 8: extratereştri căzuţi în ziua ac
Page 9 and 10: Şi apoi, la cîteva zile după eve
Page 11 and 12: urîţenia din lume. lar eu trăiam
Page 13: zenţa obiectelor şi a fiinţelor
Page 17 and 18: . — Nu, nu, domnule dragă, nu ui
Page 19 and 20: — L-am cumpărat de la un ofiţer
Page 21 and 22: afurisită". Vocea spunea că lini
Page 23 and 24: şi-a întins mîinile pe braţele
Page 25 and 26: Maşa şi directoarea, ea se credea
Page 27 and 28: aritme-tica anxioasă a vîrstelor
Page 29 and 30: la miezul nopţii, după ce băuser
Page 31 and 32: supranatural. Un asemenea început
Page 33 and 34: în antreu, agăţată de cuier, at
Page 35 and 36: 93 92 Andreî Makim 1 s-a părut c
Page 37 and 38: oglindirea aceea adormitoare a văz
Page 39 and 40: într-o zi, gîndindu-se la copilul
Page 41 and 42: o fiică sănătoasă Şi-a ridicat
Page 43 and 44: patru cruci ale Sfintului Gheorghe
Page 45 and 46: Crima Olgai Arbelina 115 de peşti
Page 47 and 48: zgomotul căderii ei îi smulge pe
Page 49 and 50: informator al poliţiei. Cîntăre
Page 51 and 52: auzit amenin-ţările soldatilor ac
Page 53 and 54: imposibil să nu dai peste cei pe c
Page 55 and 56: 139 şi lipsită de confort. Oameni
Page 57 and 58: vedea puţin unde să calci în cur
Page 59 and 60: de soare. Nimeni, şi totuşi el er
Page 61 and 62: Perechea aceea de pantofi se transf
Page 63 and 64: Vedea doar luciul prelung al oglinz
Page 65 and 66:
Cînd ieşea îmbrăcată de gală,
Page 67 and 68:
denaturată din capitala tinereţii
Page 69 and 70:
seara ? Ar înţelege totul... Nu,
Page 71 and 72:
leşind din hotel, s-a gîndit că
Page 73 and 74:
curgă din ea restul de apă cu cî
Page 75 and 76:
sculat atît de brusc, încît a da
Page 77 and 78:
Somnul îi amorţea deja mintea. î
Page 79 and 80:
acelei singurătăţi, o cameră, v
Page 81 and 82:
Apoi o altă zi, cu o tentă extrao
Page 83 and 84:
promo-roacă. Şi-a apropiat faţa,
Page 85 and 86:
ei dezordine casnică, anunţa şi
Page 87 and 88:
Andreî Makine Era un zgomot contin
Page 89 and 90:
în luminozitatea deja primăvărat
Page 91 and 92:
lăuntric vocea ei, pe care nu şi-
Page 93 and 94:
A reuşit, o clipă, să nu se gîn
Page 95 and 96:
Şi deodată el a început să stri
Page 97 and 98:
mergeau cu bicicleta pe un drum de
Page 99 and 100:
251 de mai multe ori la Hoardă, ad
Page 101 and 102:
255 sînt naiv, departe de mine. Da
Page 103 and 104:
acoperişurilor din orasul de'sus,
Page 105 and 106:
într-o zi a crezut că-i poate în
Page 107 and 108:
degrabă: plecarea lor, încheietur
Page 109 and 110:
înţelegea că a nu cunoaşte dest
Page 111 and 112:
omanul Pe vremea fluviului Amur şi
Page 113:
nebuni", a spînzurării condamnaţ
show all

Download PDF - Churry-Burry

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?