Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Dar evenimentul cel mai surprinzător s-a produs mai tîrziu, cînd, dimineaţa, au început să pătrundă<br />
primele ceţuri în oraşul de jos. într-o zi, ca prin farmec, toată lumea a uitat de drama din barcă, de<br />
femeia aşezată pe mal, de bărbatul înecat, întins în iarbă. Ca şi cum n-ar fi existat niciodată !<br />
Locuitorii din Villiers-la-Foret au vorbit despre întreruperile de curent, cărora ziarele le publicau<br />
orarul, despre carnea care începea să lipsească, despre căsătoria prinţesei Elisabeta, despre actorii<br />
din Cei maifrumo^i ani ai vieţii noastre... lar dacă cineva ar fi găsit de cuviinţă să amintească de<br />
ancheta din vară, ar fi făcut o gafă de neiertat, asemenea unui banc răsuflat după rîsete tot mai<br />
puţin sincere.<br />
De altfel, curînd viiturile de toamnă au inundat locul întîlnirii tragice şi malul pe care, sub ochii<br />
spec-tatorilor, bărbatul şi femeia înţepeniseră în poziţiile lor involuntar teatrale. Barca, a cărei<br />
margine le plăcea locuitorilor din Villiers s-o pipăie acolo unde se afla urma adîncă a cohziunii, a<br />
ajuns printre alte ambarcaţiuni degradate, iar extraordinara ei singularitate s-a pierdut printre<br />
carcasele scorojite, estompate în ceaţă.<br />
Intinderea pajiştilor acoperite cu apă era atît de mohorîtă, crengile arinilor atît de înfrigurate şi de<br />
chinuite, încît nimănui nu-i mai venea în minte la Villiers-la-Forăt să cerceteze ce fel de dragoste<br />
sau de ură îi adusese împreună pe malul acela pe cei doi ciudaţi vilegiaturişti ruşi.<br />
S-a înnoptat. Bătrînul paznic a tăcut de cîtva timp. Cu mîna pe încuietoarea porţii aşteaptă acum ca<br />
bărbatul cu haină de student să plece. Dar acesta pare să nu-i observe gestul. Prin ochii lui<br />
nemişcaţi se perindă o droaie de siluete, de locuri, de figuri schimonosite, de strigăte, de zile.<br />
Povestea a fost spusă cu simplitatea anecdotelor precedente: un bărbat, o femeie, o legătură inexplicabilă,<br />
o moarte sau o crimă. Şi uitarea, Totuşi, acest ultim vizitator a ştiut să distingă tulpina<br />
sub-ţire de algă lipită de fruntea celui înecat. A ghicit acuitatea tulburătoare pe care prezenţa<br />
trupului fSră viaţă o transmitea miresmelor de vară, freamă-tului insectelor din iarba de pe mal. A<br />
auzit replicile şoptite de cei curioşi. A simţit teama nespus de plăcută cu care, mai tîrziu, aveau să<br />
vină să-şi vîre degetele în spărtura de pe marginea bărcii.<br />
Cu privirea uimită de lumea aceea ghicită rămîne înmărmurit, încordat spre vorbele pe care parcă<br />
le desluşeşte încă acolo: vocea ciudat de ca-denţată a femeii care îi răspunde judecătorului. Crede<br />
că înţelege acum chiar şi frazele împiedicate ale bîlbîitului.<br />
Bătrînul scoate o legătură grea de chei, o scu-tură. Dar celălalt nu aude. Intuiţia lui îl izolează în<br />
noapte: „Să vezi ce nu văd ceilalţi, nu vor să vadă, nu ştiu să vadă, se tem să vadă - ca toţi<br />
vizitatorii acestui cimitir, care se perindă de o veşnicie prin faţa bătrînului. Da, să ghiceşti că<br />
rochia femeii aşezate pe mal, rochia sfişiată în timpul unei lupte scurte şi atroce, îşi pierdea încetul<br />
cu încetul, us-cîndu-se, transparenţa de pînză udă şi începea să-i ascundă mai bine trupul. Să vezi<br />
opacitatea cres-cîndă a pînzei înseamnă deja să trăieşti în femeia aceea..."<br />
Bătrînul trage încet poarta, răsuceşte cheia în broască. Rămîn amîndoi în cimitir.<br />
— XoTHTe Haio?1<br />
Invitaţia de a bea ceai pare să-l trezească pe bărbatul cu haină de catifea. El acceptă şi, mergînd<br />
alături de bătrîn, observă că pe cruci mai multe candele, în gemuleţele lor minuscule, strălucesc<br />
încă, împrăştiate în noapte. De departe, fereastra aprinsă de la casa paznicului seamănă şi ea cu o<br />
candelă care se măreşte pe măsură ce ei se apropie şi îi lasă să intre, cum face flacăra unei lumînări<br />
cînd o priveşti îndelung, pătrunzînd în viaţa ei suplă şi violentă.<br />
1. — Doriţi ceai? (în original, în limba rusă)<br />
II<br />
Ea ştia că durerea, şi fizică şi morală, se datorează pe jumătate indignării noastre în faţa durerii,<br />
mirării noastre în faţa ei, refuzului nostru de a o accepta. Ca să nu sufere, folosea întotdeauna<br />
acelaşi şiretlic: enumerarea. Da, trebuia să con-stati, cu o privire cît se poate de indiferentă, pre-