Download PDF - Churry-Burry

capacitatea de a vorbi, mai cu seamă că îşi înfrînase îndelung nevoia de a se confesa cuiva care să
o înţeleagă. După o încercare nereusită de a-şi pune capăt zilelor, ajunge la spital, apoi într-un
ospiciu, iar fiul ei este dus în Rusia de fostul soţ, care, căzînd victimă, ca şi Li, minciunilor
propagandei comuniste despre cuceririle ştiinţei sovietice, speră să-l vindece acolo, dar, tot ca şi
Li, ajunge într-un lagăr de prizonieri, pe cînd fiul, considerat încă recuperabil datorită tinereţii lui,
este trimis într-un lagăr de reedu-care, unde i se pierde urma. Dragostea incestuoasă, imposibilă şi
totodată posibilă, dintre mamă şi fiu incar-nează arhetipul mediteranean al reîntoarcerii în pîntecele
matern, în Terra mater, sinonima cu moartea care, aici, e indisociabilă de iubire.
Căutarea identitară şi existenţială a Olgăi Arbelina ajunge, prin aceste experienţe dramatice, la
afirmarea clară a necesităţii unei ordini relative a lucrurilor, a unor limite de neîncălcat şi a
valorilor familiale: refacerea cuplului, cu soţul ei, reînlors în Franţa, supravieţuind miraculos după
ani de zile petrecuţi într-un lagăr de la Cercul polar, singura fiinţă căreia îi poate, în sfirşit, mărturisi
totul, regăsindu-şi uzul vorbirii singura fhnţă care o înţelege şi îi împărtăşeşte suferinţa,
ajutînd-o, prin iubire, să revină la normal. Experienţa unei vieţi întregi, nume-roasele ei eşecuri
dureroase o fac pe Olga Arbelina să înţeleagă că nihilismul şi libertatea absolută sînt distrugătoare,
ducînd la o criză a valorilor, la dispariţia lor, la violenţe insuportabile şi la o anarhie
ucigaşă.
Deşi subliniază monstruozitatea incestului, Andrei Makine îl prezintă poetic, izbutind astfel să
redea intensi-tatea, profunzimea şi puritatea iubirii mamei, imensita-tea sacrificiului ei de sine, prin
care caută să-şi ispăşească crima'de a fi dat naştere unui fiu hemofil, condamnat la moarte.
Scriitura lirică, senzuală şi totodată pudică nu cade niciodată în capcana erotismului comercial sau
a picanteriei. Makine sondeaza, prin povestea Olgăi Arbelina,
asemenea lui Dostoievski, dar cu mijloace diferite, străfun-durile atît de tulburi ale sufletului
omenesc, ambigui-tatea, cel mai adesea trecută sub tăcere, a sentimentelor care îi unesc pe o mamă
şi fiul ei. Tema incestului este introdusă cu măiestrie, ca un motiv muzical în surdină, definită ca o
prezenţă lăuntrică, afectivă şi totodată fizică, la început, apoi prin desemnarea fiului ba prin
„copilul" ba prin „tînărul necunoscut", care devin un simplu „el° atunci cînd renunţarea la orice
viaţă socială, sacrificiul de sine al prinţesei şi cufundarea ei resemnată, dar tot mai pasionată, în
incest sînt sugerate prin dispariţia aproape totală a prenumelui Olga, înlocuit cu un simplu „ea",
con-topit cu „el" într-un cuplu împotriva firii. Incestul este sugerat subtil şi prin ambiguitatea
trăirilor fiului, nu doar un adolescent gelos pe amantul mamei, ci un tînăr capabil de disimulare,
drogare şi viol repetat, aproape de paricid, redevenit un copil care i se adresează Olgăi cu
„mămico", atunci cînd e foarte bolnav sau cînd vrea să salveze peştii din iaz de la aafixiere,
asumîndu-şi uneori şi rolul bărbatului grijuliu, protector, care face cumpărături, îi dă braţul Olgăi
ca să nu alunece pe gheaţă, o înveleşte noaptea ca să nu răcească, reface provizia de lemne din
dormitorul ei, al „lor".
Arta descrierii, îndeosebi a iernii, frumuseţea, plas-ticitatea şi originalitatea metaforelor (Hoarda
de Aur, Caravanseraiul, amurgul, balul mascat-mascaradă - un adevărat laitmotiv polisemic - ,
roata lumii, materializată aici de maşinăria scripetelui fostei fabrici de bere, care se pune neaşteptat
şi înspăimîntător într-o mişcare tot mai precipitată, aducînd din adîncuri la suprafaţă mîlul mirosind
a putregai, a carne şi a moarte), rafinamentul şi forţa evocatoare a punerilor în abis (decorul
fotografei Li înfăţişînd nimfa şi satirul, în care Olga, în glumă, îşi vîră capul în postură de nimfă,
ilustraţia din manualul de medicină despre hemofilie, reprezentînd un boa înghiţind o antilopă,
unde trupul şarpelui aminteşte indecent de o coapsă de femeie într-un ciorap de mătase cu modele),
siguranţa mînuirii tehnicii punctului de vedere (povestea Olgăi Arbelina fiind prezentată la început
ca un fapt divers senzaţional şi de neînţeles, apoi caricatural: „Prinţesa şi hingherul" sau
melodramatic: „Prinţesa în exil"), forţa evocării lapidare şi nedistonante a istoriei sîngeroase a
Ruaiei secolului al XX-lea, a exodului rusesc postrevo-luţionar, a freneziei pariziene din „anii