Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
urîţenia din lume. lar eu trăiam încă frumuseţea iernii tre-cute. Vedeam înca urma unei mîini pe<br />
geam printre florile de gheaţă..."<br />
Şi cel mai surprinzător era cît de mult alirnenta şi replica ei, inventată probabil în întregime, supoziţii<br />
foarte rezonabile. Cine lăsase oare urma aceea ? lubitul parizian, acel vag L.M. ? Sau un necunoscut,<br />
căruia anchetatorii nu ştiuseră să-i desco-pere existenţa ? Cît despre cititorii bibliotecii<br />
ruseşti, ei interpretau aceste cuvinte ca pe un sernn de aebunie mcipientă. „ Oh, ştiţi, exclamau<br />
bătrînele de la azil, de cîtăva vreme prinţesa nu mai era în toate minţile!"<br />
în încîlceala interpretărilor personale exista totuşi un subiect care îi intriga fără deosebire pe toţi<br />
locui-torii din Villiers-la-Foret, atît pe francezi, cît şi pe ruşi; imposibilitatea de a-şi imagina<br />
trupurile con-topite ale celor doi protagonişti ai dramei. într-atît erau de incompatibile fizic<br />
trupurile lor. Un astfel de act de iubire, pentru mulţi aproape împotriva firii, aducea în conversaţie,<br />
mai ales printre bărbaţi, o întrebare derutantă, care s-a răspîndit apoi prin oraş: „ Cum a putut să i<br />
se dăruiască lui ? " Aceasta era, cu siguranţă, varianta epurată a celor spuse în realitate...<br />
De altminteri, să şi-o imagineze pe prin-ţesa Arbelina în braţele acelui rus îndesat, chel şi lipsit de<br />
eleganţă le permitea bărbaţilor din Villiers-la-Foret să se răzbune oarecum pe ea. Cei mai mulţi<br />
încercau un regret plin de invidie: făp-tura cu trup de statuie fusese aşadar atît de uşor de abordat,<br />
de vreme ce mujicul acela îi făcuse curte cu atîta succes! Cei mai înăcriţi au evocat atunci vîrsta<br />
femeii - patruzeci şi şase de ani... împingeau trupul ei definitiv inaccesibil spre bătrîneţe, spre<br />
inapetenţa bătrîneţii. Un bărbat poate fi nemilos<br />
cu femeia al cărei trup i-a scăpat, mai ales dacă e din cauza propriei lui laşităţi.<br />
Apoi, orgoliul masculin odată domolit, revenea întrebarea esenţială :„Dar la urma urmei, prin ce<br />
neverosimil capriciu al sorţii s-au putut ei afla îm-preună ?"<br />
De altfel, după ce a fost rodat neobosit, scenariul dramei a sfirşit prin a încremeni în concizia unei<br />
maxime. Acesta a fost, printre altele, cazul cuvin-telor pe care zvonurile le atribuiau judecătorului<br />
de instrucţie: „ Este pentru prima oară în viaţa mea că trebuie să conving o persoană că nu a ucis."<br />
Un alt crîmpei, de aceeaşi scurtime aforistică, raporta răspunsul dat de judecător traducătorului.<br />
Acesta din urmă se mira: „ Dar nu credeţi că, acuzîndu-se de crima aceasta, ar vrea să ascundă<br />
alta?" Răs-punsulera tranşant:<br />
— Un ucigaş sparge o vitrină, mărturiseşte şi, închis, tăinuieşte o crimă. Dar nu te acuzi de crimă<br />
ca să ascunzi o vitrină spartă...<br />
Aşa era imaginată povestea în lunile acelea de vară la Villiers-la-Foret. Cei puţini la număr care<br />
plecau în concediu descopereau la întoarcere noi amănunte, dezvăluiri ciudate, pe care vecinii se<br />
grăbeau să li le împărtăşească... Jocul lor reîncepea şi mai înteţit...<br />
Şi, cu o mare întîrziere, la începutul toamnei au aflat o ştire aiuritoare: de cîtva timp, un ordin de<br />
încetare a urmăririi penale pusese capăt poveştii amanţilor ruşi. Abia atunci au constatat că<br />
locuinţa prinţesei Arbelina era goală şi că nimeni nu-i mai vedea nici pe ea, nici pe copilul ei.<br />
Da, căzuse cortina în momentul în care punerile lor în scenă se concretizau tot mai mult, în care<br />
erau atît de aproape de a cunoaşte adevărul!<br />
Locuitorii din Villiers-la-Forăt nu prea reuşeau să-şi ascundă dezamăgirea. Se obişnuiseră cu<br />
atmosfera plăcut de febrilă, pe care dragostea şi moartea hingherului o făceau să domnească în<br />
oraş. Regretau mai ales, dar adesea fără să-şi dea seama, viaţa secretă pe care le-o revelaseră<br />
nefericiţii ocu-panţi ai bărcii aceleia vechi. Se dovedise că în oră-şelul lor lipsit de strălucire putea<br />
să se înfiripe o viaţă cu totul diferită- cu pasiuni sfişietoare, cri-minală, complexă. Imprevizibilă. o<br />
viaţă în care un pensionar obscur era în stare - puţin contează cu ce preţ - să strîngă în braţe o<br />
femeie de o frumuseţe tulburătoare şi care, din motive obscure, se lăsa sedusă. o viaţă subterană,<br />
liberă, plină de pro-misiuni şi tentaţii. în orice caz, aşa au resimţit majoritatea locuitorilor legătura<br />
fulgerătoare dintre prinţesă şi hingher.