Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
plăcut să-i ierte orgoliul de castă, erau gata să-i împărtăşească repulsia faţă de noii stăpîni ai<br />
Rusiei! Dar ea rămînea foarte discretă la acest capitol şi chiar afirmase, pare-se, într-o bună zi, spre<br />
marea nemulţumire a bătrî-nelor din azilul rusesc : „ Revoluţia a fost zămislită nu atît în noroiul<br />
din cartierele populare, cît în murdăria din palate..."<br />
îi pîndea o dezamăgire şi mai vie: boala copi-lului ei. Sau, mai degrabă, încă o dată, calmul cu care<br />
o trăia prinţesa. Cuvîntul hemofilie facuse să apară în mintile coloniei ruseşti umbra nefericitului<br />
tarevici. Toată lumea se apucase să caute un mister dinastic, bătrînii de la azil citau, unul după<br />
altul,numele descendenţilor reginei Victoria, vinovaţi de pătrunderea acestui flagel în atîtea case<br />
nobile. Aşteptau un sfirşit tragic foarte apropiat, o şi dichi-seau pe prinţesa Arbelina cu un doliu de<br />
mamă neconsolată. Dar cînd evocaseră foarte precaut (cu o precauţie studiată, care este mai rea<br />
decît orice stîngăcie) obîrşia britanică, Olga răspunsese aproa-pe rîzînd: „ Nu, nu, nu am aşteptat-o<br />
pe regină ca să facem rost de comoara asta." Pe deasupra, cazul copilului ei părea să nu aibă, de<br />
departe, gravitatea bolii care îl urmărise pe fiul ţarului. Băiatul nu afişa, de altfel, nici un fel de<br />
suferinţă deosebită şi vorbea atît de puţin, încît putea foarte uşor să treacă drept mut...<br />
Astfel, minunea pe care o aşteptaseră cu toţii se mărginise la îmbogăţirea considerabilă a<br />
bibliotecii pe care o conducea prinţesa şi la scoruşul plantat în faţa treptelor casei ciudate în care<br />
doar ea accep-tase să locuiască, un şopron lung din cărămidă roşie, lipit de zidul fostei fabrici de<br />
bere în care se sta-biliseră emigranţii la începutul anilor douăzeci, ame-najîndu-şi locuinţe, un azil<br />
pentru persoanele în vîrstă, o sală de lectură, o cantină... Da, prmţesa îi dezamăgise crunt!<br />
Totuşi, nici o frustrare nu o putea egala pe ultima: întîlnirea de vodevil cu acel... Cineva şi-a<br />
amintit atunci că Goleţ lucrase ca hingher. Aşadar, cu hingherul care, fără îndoială, ca să-şi batăjoc<br />
de ei, facuse prostia să se înece!<br />
Ipotezele avansate de locuitorii din Villiers-la-Foret păcătuiau vizibil prin lipsa de nuanţe.<br />
Vecinătatea morţii şterge forfota amănuntelor şi păstrează, din fizionomiile umane, doar conturul<br />
general. Astfel, Goleţ devenea cînd „pensionarul rus fară probleme ", cînd „ hingherul", uneori<br />
„fostul ofiţer". Prietenul prinţesei Arbelina (se pare că<br />
fusese găsită una din scrisorile lui, semnate L.M.) — „poet şi ziarist cunoscut, dar care se temea<br />
de soţia lui si de bîrfele emigraţiei pariziene". lar soţul Olgăi — „un chefliu dat naibii, erou fără<br />
voie, don Juan georgian ". Moartea, asemenea unui proiector violent, a decupat aceste trei profiluri<br />
simplificate, dar, la urma urmei, destul de exacte, poate: soţul, amantul şi pretendentul, comentau<br />
ucenicii detec-tivi din Villiers-la-Foret.<br />
In cursul anchetei a fbst nevoie să se recurgă la serviciile unui traducător, un rus. Şi probabil el a<br />
pricinuit cîteva scurgeri de informaţii, pe care locui-torii nu au întîrziat să le ţeasă în fabulatiile lor.<br />
De altfel, infbrmaţiile divulgate păreau destul de vero-simile şi aveau să pară şi mai verosimile<br />
cînd cazul va fi închis. Una dintre ele era citată mai des decît celelalte. Era transmisă imitîndu-i-se,<br />
pentru mai multă autenticitate, forma dialogată:<br />
— Aşadar, tot mai pretindeţi că aţi dorit inoartea domnului Goleţ?<br />
— Da, intenţionam să nu las să trăiască un om ca el.<br />
— Puteţi să-mi spuneţi cînd v-a venit ideea să-l omorîţi ?<br />
— In seara în care m-a silit să merg la plimbare cu el în parc.<br />
— Cum putea să vă silească?<br />
— Ştia că-i voi da ascultare ...<br />
Şi atunci versiunile ţîşneau în toate direcţiile, propunînd mii de motive posibile ale misterioasei<br />
dependenţe a Olgăi Arbelina faţă de Goleţ.<br />
Se întîmpla şi ca în toiul acelor discuţii pasio-nate, la Royal sau sub plopii din piaţă, cineva să<br />
încerce să acrediteze o minciună absolut năstruş-nică. După unul din falsificatorii aceia, prinţesa<br />
rusă ar fi descris relaţiile ei cu hingherul într-un mod sibilin: „ Omul acesta a adunat în el toată