De ce Eminescu? - Dacia.org

nr. 59, mai–iunie 2009
DACIA
magazin
aflate pe un piedestal în formă de «Π». În jurul statuii se află inscripţionate 5 litere:
Σ
Λ Δ
Ι Ο
În partea inferioară a tăbliţei, între înscrisuri, se află un templu - la dextra, iar la sinistra - un altar dominat de
un cal, probabil şi mormânt cu simbolul ⏐⏐⏐Χ⏐⏐ şi o flacără, toate dominate de un cap antropomorf. Înscrisul din
mijloc este pe două rânduri:
ΣΑΡΜΟCΑΤΩ [SARMOSATO]
‘Sarmosat’
ΔΑΒ ΣΚYΤΨΕΤ [DAV SKYTGET]
‘Cetatea scito-geţilor’
Jos, pe toată lăţimea: ΚΟΣΡΑ
ΣΑΡΜΨΙΤΙΟΣΑ ΣΑΤΟ ΠΟ
Placa îl menţionează în limba
getică pe DROMICHAITES, (stăpânul)
cetăţii Sirmium, cu reprezentarea
«MONUMENTULUI SACRU» de la
Adamclisi.
Placa nr. 91, într-o oarecare măsură,
vine să completeze înscrisul anterior: «Încadrat
între arme, un frumos chip de bărbat tânăr,
din profil stânga, cu o complicată găteală pe
cap, meşteşugită din blana unui animal jupuit,
cu capul întreg. Sub acest portret se distinge
legenda ΤΡΟΥΠΕΩ ΣΟΥΘΟ [TROYPEO
SOYTHO], unde primul cuvânt are sensul bine cunoscut de ‘trofeu’ sau de ‘răsplată’, iar al doilea, poate, cel de
‘cuvenit’, ‘potrivit’. În prelungire, într-un mic cartuş dreptunghiular în relief spre exterior, textul: ΘΡΟΥΠΕΥ
ΜΑΤΩ ΓΕΘΩ [THROYPEY MATO GETHO], cu sensul probabil: TROFEUL STĂPÂNULUI PAZEI şi, în
prelungire, un alt mic cartuş cu trei obiecte tripodice, urmat de un alt cartuş, cu text greu descifrabil... Pe rândul
de sus, în mijloc, un portret - de profil stânga - cu indicaţia Μ. ΔΡΟΜΥΩ [M. DROMYO], sensul fiind evident,
‘S(tăpânitorul) DROMIUO’. Sub portretul lui Dromiuo sunt figurate două altare, iar dedesubt, într-un cartuş în
relief, inscripţia: ΔΡΟΜΗΩ ΤΟΑΤΕ ΙΟ ΔΩΙ ΛΙΣΙΜΜΑΧΩΥ [DROMEO TOATE IO DOY LISIMMACHOY] -
interpretabilă ca scris în două posibile modalităţi, din păcate contradictorii: fie DROMIUO TOATE (le) IA DE LA
MARELE LISIMAH, fie, DROMIUO TOATE I-A DAT MARELUI LISIMAH»[5].
Fără a-i contesta meritele cercetătorului Dan Romalo, legenda ΤΡΟΥΠΕΩ ΣΟΥΘΟ [TROYPEO SOYTHO]
a avut accepţiunea de ‘TROFEUL DE SUIT LA CER’, de fapt ‘TROFEUL SACRU’, iar textul ΘΡΟΥΠΕΥ ΜΑΤΩ
ΓΕΘΩ [THROYPEY MATO GETHO] trebuie interpretat ‘TROFEUL MARELUI GET’! Cele expuse confirmă
existenţa «TROFEULUI / MONUMENTULUI SACRU» în timpul lui Dromichaites ‘MARELE GET’.
Religia Traco-Geţilor-Dacilor
în opera lui Eminescu
Dr. Afrodita Carmen CIoNCHIN
În ansamblul idiomurilor neolatine, limba română se distinge prin statutul său specific de «insulă» lingvistică
romanică, continuatoare a latinei dunărene în urma romanizării Daciei. „Limba românească - susţinea
Mihai Eminescu - e la sine acasă o împărăteasă bogată căreia multe popoare i-au plătit dare în metal aur
pe când ea pare a nu fi dat nimănui nimic. Dar metalul aur ea l-a tipărit în tiparul ei propriu şi e azi al ei pentru că tot
poartă efigia ei neschimbată, neschimbabilă chiar. A o dezbrăca de averile pe care econoamă şi chibzuită le-a adunat
în mii de ani, însemnează a face din împărăteasă cerşetoare”. Pe bună dreptate, vieţuirea limbii române în Europa
59