De ce Eminescu? - Dacia.org

nr. 59, mai–iunie 2009
DACIA
magazin
A existat o Ramayana carpatică, în care eroul apărea, fie cu numele său consacrat, cel de Rama, fie prin înţelesul
său, adică ,,Negrul”, ,,Cel întunecat”, ,,Cel frumos ca faţa lunii pline”. Precum şi astăzi în Thaylanda ori în statele
maharajahilor din nordul Indiei, unde se mai păstrează încă o tradiţie vedică, Rama-Chandra este socotit fondatorul statal,
tot astfel prinţii daci din dinastia lunară se socoteau a descinde direct din Negru-Vodă, craiul întemeietor. Brahmanismul
vedic îşi are sorgintea în mosismul proto-getic, având ca zeităţi principale pe Mosul şi Dzal Mosu (Zalmoxis), cel trimis
în lumea fenomenală să-i mântuiască pe geţi, zalmoxismul fiind creştinismul înainte de Cristos. Mitul Varaha, mistreţul
vishnuit care zgâlţâie osia lumii provocând cutremurele de pământ, era cunoscut protodacilor iar acest lucru nu trebuie
demonstrat, ci doar observat. A se observa zona seismică de la curbura Carpaţilor şi că această zonă se numeşte Vrancea,
de la varaha (vraha). Zeităţile Vishnu şi Shiva le regăsim în mitul Ganta-Karna, adică ,,La urechi cu clopoţei!”. Nu poate
fi o întâmplare faptul că acelaşi refren se află în ritualurile copiilor indieni din Bengal şi din România. Este posibil ca
ritualul Ganta-Karna să se fi suprapus peste cel al Pluguşorului care a preluat refrenul. Descoperirea pe teritoriul Daciei
a numeroase măşti înspăimântătoare, denumite impropriu Gorgone, demonstrează un cult al lui Kirtti-Mukha sau Fata
Gloriei. Se adevereşte că neamul mocanilor este unul dacic; ei se autointitulau ,,Eliberatii”(conf. sanscritului mokshanaeliberare).
Kirtti-mukha apare ca o inversare a cuvântului mocartan. Zeul vedic al bogăţiilor de orice fel, numit Kubera
(cit. chiubera) a ajuns până la noi sub forma şi înţelesul cuvântului ,,chiabur”.
Sunt şase motive mitologice neobservate până acum care au existat în civilizaţia getică şi cea protogetică :
Kabandha, Rama, Varaha, Ganta-Karna, Kirtti-Mukha şi Kubera. Ele sunt o parte dintre zeităţile dacice care au plecat
spre est şi au ajuns până în Himalaya să reşadă, după cum spunea Mihai Eminescu. Dedicăm memoriei marelui înaintaş
aceste rânduri.
«TROFEUL SACRU»
pe tăbliţele de la Sinaia
Dr. Afrodita Carmen CIoNCHIN
Plăcuţele de la Sinaia, descoperite în 1875, când s-a săpat castelul Peleş, reprezintă o «cronică în
plumb», după originalele în aur, a istoriei şi civilizaţiei daco-getice. Dan Romalo a publicat 79 de
plăci de plumb aflate din 1940 la Institutul Naţional de Arheologie. De o importanţă deosebită se
bucură tăbliţele cu privire la cei doi mari generali ai lumii antice:
• Dromichaites este menţionat pe plăcuţele 23 (ΔΡΟYΟΜΙΚΤΟ), 42 (ΔΡΟΜΙΧΘΟ [DROMICHTHO]), 91
(ΔΡΟΜΗΟ [DROMIO]), 111 (ΔΡΟΜΙΟΧΤ [DROMIOCHT]);
• Lysimachos este menţionat pe tăbliţele 91 (ΛΙΣΙΜΑΧΩY [LISIMACHOY]) si 111 (ΛΙΣΥΜΑΚΥΟΝ
[LISYMAKYON]).
Între plăcile de plumb publicate, interesantă este «Placa nr. 42», «singura care a existat în două exemplare,
aparent identice, una la Institutul Naţional de Arheologie din Bucureşti, cealaltă la Muzeul Mânăstirii din Sinaia.[1]
Tăbliţa de plumb are imagini şi unele inscripţii cu caractere eline, însă în limba pelasgă/valacă/geto-dacică [2]:
R. 1 ΔΟΠΑ ΚΑΠΟ ΔΙΟ ΣΑΒΕΛΙΟ ΑΙ ΟΣΟΡ
R. 2 ΣΟΣ ΕΡΙΝΑ ΓΛΟΤΟ ΑΡΜΟΣΑ ΔΑΒ
R. 3 ΣΙΡΜΙΟ ΔΡΟΜΙΧΘOΚ ΡΟΜΟΣ
R. 4 ΠΟΛΤΑΒΙΟ ΛΙΝΑΤΟ ΙΣ
R. 5 ΘΡΑΧΑ.....
Transcriere cu caractere latine:
DOPA CAPO DIO SAVELIO AI OSOR
SOS ERINA GLOTO ARMOSA DAV
SIRMIO DROMICHETHOK ROMOS
POLTAVIO LINATO IS
THRACHIA...
Interpretare:
DUPĂ CAPU(L) ZEULUI SAVELIO AI(=E) UŞOR
SUS PACEA «MULŢIMEA EROILOR» CETĂŢII
SIRMIO A LUI DROMICHETE ROMOS
57