De ce Eminescu? - Dacia.org

DACIA
magazin
nr. 59, mai–iunie 2009
- în vedatism şi brahmanism, “templul reprezintă pe Brahma-Divinitatea Unică, Creatorul Universului, în forma
arhetipală a Viratei Cosmice (“Omul Cosmic”). (6)
Această concepţie unică ce constituie o punte de legătură între două religii duce la concluzia că, în final, concomitent,
atât biserica creştin-ortodoxă cât şi templul indian, cu originile sale în perioada arhaică, simbolizează prin elementele sale
arhitecturale fiinţa umană nu numai sub raport fizic, ci şi sub raport spiritual.
Acest raport de reprezentare Divinitate-fiinţă umană era cunoscut încă din antichitate ca PRINCIPIUL HOLISTIC
AL UNIVERSULUI: “Macrocosmosul se regăseşte în microcosmos (şi în om ); microcosmosul se regăseşte în
macrocosmos” sau, într-o altă formă utilizată, “ce e mic se regăseşte în ce e mare şi ce este mare se regăseşte în ce e mic.”
(4) În cultura europeană este cunoscut ca Principiul lui Thot-Hermes.(5) Ortodoxia românească, unele principii ale ei,
sunt de sorginte zalmoxiene, urmaşe a celor pelasgo –vedice în formele lor primare.
Ortodoxia reţine esenţialul emanat din Vede şi din ceea ce ulterior brahmanismul a transmis Europei la nivel de
principii, de concepte Dharma, aceleaşi ca ale creştinismului.
Principiul de bază îl constituie conceptul că “Biserica reprezintă Corpul lui Hristos”.
Arhitectura internă şi externă a unui templu brahmanic este bazată pe Doctrina Vendata şi brahmanică.
Această doctrină a stabilit elementele arhitecturale în concordanţă cu Principiul Holistic al Universului ele
simbolizând, la nivelul planului lumii fizice, modelul arhetipal al Arhetipului Divin pe care l-a numit Omul Cosmic
(Virata) (6), Divinitatea Unică reflectată în fiinţa umană, în structura sa spirituală conform modelului divin. Este de
remarcat apropierea, în limba română, a denumirii de “om” şi Sunetul Primordial “OM”, sunetul începutului Creaţiei.
(1-47 si 48 ).
Principiile isihasmului carpatic apar ca un continuator, pe axa timpului, a practicilor multimilenare ale vechilor
sihaştri zalmoxieni din arealul traco-geto-dacic.
În concluzie, Principiul Creaţiei Universului, comun dogmei creştine şi doctrinei vedantine, prezenţa elementelor
concepţiei vedice privind Creaţia Divină şi fiinţa umană ca reflexie a Divinităţii în infrastructura bisericii creştine ortodoxe,
existenţa de toponimii şi hidronimii cu rădăcini verbale din limba sanskrită, prezenţa în arta populară românească de
simboluri ce conţin modele arhetipale comune cu cele vedice, toate acestea atestă originea culturii prevedice şi vedice în
acest areal carpato-dunărean.
Soarele şi luna i-au ţinut cununa lui Eminescu
52
Sp. Telecom. Luca MANTA
De la bun început titlul lucrării ne indică indirect şi conţinutul ei şi de unde se desprinde o strânsă legătură
între viaţa şi moartea lui Mihai Eminescu şi principalele astre luminatoare cereşti.
Lucrarea redactată parcurge întreaga viaţă presărată cu boli şi suferinţe trupeşti şi spirituale şi pe
care ursitoarele au hărăzit-o atunci când s-a născut pruncul Mihai Eminescu. Tabelul – Sinteză conţine evenimentele
principale din viaţa lui Eminescu ordonate calendaristic în 56 de puncte şi care sunt însoţite de faza astronomică de lună,
cât şi de numărul de pete solare înregistrate.
Datarea evenimentelor din viaţa lui Eminescu a fost corectată astronomic de la stil vechi la stil nou, prin adăugarea
a 12 zile valabile pentru secolul 19.
Informaţiile din viaţa lui Eminescu sunt concentrate în 4 pagini.
Iată numai câteva repere:
1. Mihai Eminescu s-a născut în 15 ianuarie 1850, adică 15 + 12 zile = 27 ianuarie (stil nou), iar în 28 ianuarie a fost
Lună Plină. Mihai Eminescu avea din naştere o biosensibilitate neurovegetativă la fazele de lună, care i-au marcat toată
viaţa şi la care, probabil, a contribuit şi electroionizarea solară numită în popor vântul turbat. Exploziile solare au avut o
valoare maximă de 63,7 de pete solare în anul 1883 (anul în care a fost internat la sanatoriul Şuţu) şi a fost constantă între
anii 1880 şi 1885!
2. Mihai Eminescu se stinge în 15 iunie 1889, adică 15 + 12 zile = 27 iunie (stil nou), iar în 28 iunie a fost Lună
Nouă. Anul 1889 a avut un minim de activitate solară de 6,3 pete solare.
3. Iată două aprecieri personale: este posibil ca munca intensă de redactor cu şpalturi de la ziarul Timpul să-i fi