De ce Eminescu? - Dacia.org

nr. 59, mai–iunie 2009
DACIA
magazin
Motive dacice în opera eminesciană integrală
[Prolegomene la un enunţ: ]
Dr. Valer SCRIDoNESI-CĂLIN, Universitatea din Bucureşti
Motto: (1)”În România totul trebuie dacizat.”(M. Eminescu)// (2)”Din fundul Mării Negre, din
înalte-adânce hale,/ Dintre stânce arcuite în gigantice portale/ Oastea ZEILOR DACIEI în lungi şiruri
au ieşit/şi ZAMOLX, cu uraganul cel bătrân, prin drum de nouri, /Mişcă CAII LUI DE FULGER şi-a lui
car. Călări pe bouri,/ A LUI OASTE LUMINOASĂ îl urma din răsărit.” [M. Eminescu, “Memento mori”,
v.853-858(1872)]// (3)”Alexandru [cel Mare] merge în INDII unde reşed în Himalaia ZEII DACI. Acolo el
întâlneşte pe DOCHIA şi de la ZAMOLX învaţă înţelepciune.”[M. Eminescu, mss.2290 (f.70)]//(4) “Istoria
un necrolog”[M. Eminescu, mss.2262 (epoca preuniv.1866-1869)]
Dispunând, în biblioteca personală, de TOTALITATEA volumelor ediţiei de “OPERE” ale lui
MIHAI
EMINESCU [16 volume format mare + 1 auxiliar , apărute între anii 1939-
1999], ne stau la dispoziţie circa 13.500 de pagini ale OPEREI EMINESCIENE INTEGRALE, între care aproximativ
1.500 aparţin aparatului editori-al-explicativ, celui critic-interpretativ, respectiv celui auxiliar [table de materii/cuprinsuri;
indici (tematici, bibliografici, toponimici, antroponimici, alfabetici, sigle etc); note explicite; referinţe; bibliografii etc].
ACEASTA NI-I ZESTREA EMINESCIANA care, în afara numărului urias de pagini de consultat, mai prezintă, prin
ISPRAVA MATERIALĂ EDITORIALĂ [ce a durat circa 6 DECENII(!)], şi alte PERFORMANŢE
BIBLIOFILE, exprimate cifric, precum volumul total al celor 17 volume = 53.000 de centimetri cubi (volumul unui întreg
raft de bibliotecă stas), suprafaţa totală disponibilă de 810 metri pătraţi (din care scrisă aproximativ 600 metri pătraţi),
respectiv masa totală a celor 17 volume e de circa 33,5 kilograme (vol.XV având masa maximă de 3,6 kilograme la 1.472
pagini şi la dimensiunile 30 cm x 21cm x 8,5cm).
LISTA DE MOTIVE DACICE oferită de opera integrală eminesciană editată se generează cu contribuţia a absolut
tuturor genurilor de scriere şi creaţie eminesciană: poezie (antumă şi postumă, inclusiv mulţimea de variante din laboratorul
poetic); proza literară; literatura populară (culeasă ori prelucrată de Eminescu); teatrul original şi tradus; traducerile
de proză literară; dicţionarele de rime; publicistica/ gazetărie/ jurnalistica, traduceri filozofice, istorice, geografice şi
ştiinţifice, textele originale scrise până în primăvara lui 1883, respectiv în primăvara şi în vara lui 1883 {cu tematică
din filozofie-axiologie, sociologie şi politică, economie politică, istorie, geografie, filologie-lingvistică generală-filologie
română, matematică, astronomie, fizică [1.400 de pagini(!)], chimie, biologie, medicină etc}; note de curs (studenţeşti),
note de lectură, excerpte etc.
Cum scria Constantin NOICA: ”EMINESCU AVEA ORGAN PENTRU ŞTIINŢE”, inclusiv pentru cele exacte
(dovadă sunt manuscrisele incluse în volumul XV “FRAGMENTARIUM”, iar după George CĂLINESCU, inclusiv
pentru ISTORIE, iniţiat prin spiritul său enciclopedic (de educaţie germană timpurie), consolidat prin efort intelectual la
vârsta propice de receptare şi prelucrare a cantităţilor mari de informaţie, la Universitatea din VIENA (1869-1872) şi la
Universitatea din BERLIN (1872-1874), unde a audiat cursuri ale unor somităţi savante ale secolului al 19-lea, precum:
R. Zimmermann (1824-1898), profesor de filozofie şi estetică, Richard Lepsius (1810-1884), profesor de egiptologie şi
istorie orientală (inclusive sanscritolog), J.G.Droysen (1808-1884), profesor de istorie modernă, E.Zeller (1814-1908),
profesor de filozofie, H. L. F. Helmholtz (1821-1894) [fizician, matematician, fiziolog, medic, inventator de aparate şi
instrumente de fizică şi medicale (ultimul foarte mare enciclopedist german şi european), la care studentul Eminescu a
fost invitat (dovadă e cartea de vizită , aflată în lada cu manuscrisele păstrate de Titu Maiorescu],
etc. ORGANUL pentru ştiinţele istorice ne-a fost dovedit prin traducerile de texte de istorie, respectiv a fost folosit şi
perfecţionat din plin în publicistica înalt practicată vreme îndelungată la “Timpul” (1.11.1877-19.05.1883; prezenta în
volumele X, XI, XII, XII; total, circa 3.100 de pagini), nu mai puţin de neegalat în OPERA-i LITERARĂ!
45