De ce Eminescu? - Dacia.org

nr. 59, mai–iunie 2009
DACIA
magazin
Eminescu, istoricul din umbra poetului
Timea UDVARDI
Deşi studiile de istorie le publică în gazete, poetul impresionează prin seriozitatea documentării, prin
cuprinderea întregului trecut al neamului, mai ales prin patriotismul său arzător. Dialogul dintre poet şi
ţărişoara noastră e bazat pe cunoştiinţe profunde, pe apelarea constantă la documentaţii şi pe vastitatea
informaţiei bibliografice.
Astfel, pe lângă calităţile sale de om, poet, publicist, Eminescu are şi valoare de istoric. A dovedit preocupări
moderniste pentru momentul respectiv, tratând cu seriozitate scrierile sale istorice. Astfel, o mare parte din cunoştinţele
noastre despre istorie le putem datora talentului marelui poet.
1. Dr. Elie Miron Cristea – « Luceafărul poeziei româneşti »– Bucureşti 1997
2. Tudor Nedelcea – “ Eminescu, istoricul” – Craiova 1998
3. Tudor Nedelcea – «Texte esenţiale » – Craiova 1997
Biblioteca Kogaion
Ing. Dumitru VoCHESCU
Biblioteca KOGAION este o încercare de pătrundere în misterul limbii dacilor, limbă antică în care s-au
dezvoltat astronomia, medicina, filosofia, legislaţia, teologia, diplomaţia, metalurgia, agricultura şi arta
militară, dar de la care nu avem nicio pagină scrisă. Va fi numele unei Biblioteci Naţionale - clasică şi
electronică – care va cuprinde tot ce am aflat despre DACI. Gurile rele nu obosesc să spună că limba română provine de
la soldaţii legiunilor romane şi că Dacii nu cunoşteau scrisul. Adevărul este că prea mulţi au umblat după aurul şi bogăţiile
acestei ţări în lunga noapte a istoriei şi au distrus tot ce nu se putea fura.
Noi ştim că strămoşii noştri au ascuns în tainiţe bine gândite, pe lângă comorile lor de aur şi argint, şi documente
scrise pe care noi le vom căuta în pereţii mulţimii de peşteri, în catacombele primilor creştini, în curţile mânăstirilor
distruse, în temeliile zidurilor rămase. Potrivit hărţii lui Ptolomeu, se vede că pe locul fiecărui oraş românesc se afla
câte o Dava sau o Grădişte dacică. Undeva, îngropată în cenuşă, se vor găsi, poate, Cosmografia lui Aeticus Histricus
care a călătorit în toată lumea antică, Legile lui Zamolxes, cărţile despre plantele de leac sau măcar un inventar destinat
urmaşilor cu comorile pe care Vezina le-a ascuns din ordinul lui Decebal, când a început războiul cu romanii.
La Congresul al IX-lea de Dacologie din 2008, un dac - care acum este plecat la Zamolxes - ne sfătuia să urmăm
exemplul bulgarilor care au folosit descoperirile din Tracologie în interesul turismului. Să facem şi noi legi care să-i
încurajeze pe căutătorii de comori, să oprim braconajul comorilor, să concesionăm peşterile bănuite cu aur şi să păstrăm
comoara cea mai de preţ: documentele scrise. Numai aşa vom fi recunoscuţi ca urmaşi ai unui popor înţelept şi viteaz şi
vom recăpăta speranţa că: “Vom fi iarăşi ce am fost, ba mai mult decât atât.”
Nordicii şi balticii vor afla că învăţăturile lui Zamolxes vin de la noi, ruşii vor afla că Varegii, care au întemeiat
Novgorodul şi Kievul, leagănul marii Rusii, cei care formau gărzile pretoriene la Constantinopole, strămoşii cazacilor, nu
erau de neam gotic, ci de neam getic, cum zice italianul Troya. Ei ocupau spaţiul între Dunăre şi Marea Baltică, au ajuns
în Spania şi Danemarca şi au format ţara Dacia = Dana. Devenind normanzi, au schimbat prea uşor limba lor germanică.
Turiştii vor veni în România să cumpere peşterile cu aur, să vadă animale sălbatice din Carpaţi, păsări în Deltă, vor mânca
miere şi fructe proaspete de pădure şi vor bea un vin vechi din viţa dacică. Ei vor fi o binefacere pentru România.
Oriunde ar fi români, se vor mândri cu ţara şi neamul lor şi vor căuta să fie mereu în fruntea celor care inovează,
aduc bunăstare şi progres.
43