De ce Eminescu? - Dacia.org

nr. 59, mai–iunie 2009
DACIA
magazin
Din motive de sănătate, Eminescu s-a văzut nevoit să-şi întrerupă studiile la Viena şi să lucreze la Biblioteca din
Iaşi unde: « ... a citit pe toţi poeţii şi cronicarii ţării sale. Nici un Letopiseţ nu i-a scăpat din vedere ....trecutul poporului
român se prezintă înaintea ochilor minţii sale ca nişte tablouri vii şi reale ».
Tânărul doctorant Ilie Cristea îşi încheie teza de doctorat subliniind meritele lui Eminescu şi impactul pe care
poetul l-a avut asupra tinerilor, considerându-l «cel mai genial poet şi cel mai mare artist al neamului românesc...dacă ar
fi scris în franceză, el ar fi fost cel mai mare poet al Epocii, al Veacului. »
La 5 mai 1929, cel ce fusese cândva studentul Ilie Cristea devine Patriarhul României şi omul politic MIRON
CRISTEA care este cel ce semnează documentul de Fundaţie al Liceului ce va purta numele Mihai EMINESCU din
Bucureşti.
Mihai Eminescu –
un istoric inconfundabil al economiei naţionale, un economist
remarcabil, precum şi un statistician metodic şi un demograf inepuizabil
Conf. univ. dr. Gheorghe SĂVoIU
Universitatea din Piteşti
Acest articol relevă noi aspecte referitoare la Mihai Eminescu şi la personalitatea lui ştiinţifică unică
şi impresionantă, având ca sursă părţi din manuscrisele sale deja publicate. Se identifică şi astăzi cu
uimire un mare istoric, economist, demograf şi statistician în persoana lui Mihai Eminescu. Autorul nu e
deloc surprins să constate, citind articolele politice ale poetului, că nu face altceva decât să redeschidă cazul geniului şi
îngerului neamului românesc şi să descopere că în interior se află un colier de nestemate istorice, economice, statistice şi
demografice.
1. Introducere
„Înţeleptul adulmecă din cele văzute şi auzite pe cele nevăzute şi neauzite şi socoteşte pe cele viitoare din cele
trecute”. – Dimitrie Cantemir –
Spiritului lui Mihai Eminescu, atât de ameţitor prin altitudinea sa ştiinţifică şi atât de exhaustiv prin unghiul
inexplicabil de mare al panoramării sale creative, acestui spirit unicat în cultura naţională i se pot găsi cu greu corespondenţe
în realitatea ce ne înconjură astăzi. O soluţie posibilă ţine doar de domeniul reliefului, prin compararea sa cu Piatra
Craiului sau, altfel spus, cu un masiv montan ameţitor şi de o rară frumuseţe ce contrapune verticalitatea unei coroane
milenare indestructibile, acalmiei şi mediocrităţii unui podiş trecător asemeni civilizaţiilor umane. Un mare grohotiş
separă şi în prezent coroana poetului de văile înceţoşate ale contemporanilor şi chiar ale urmaşilor în cea mai mare măsură.
Cercetătorilor eminescieni le sunt necesare infinite itinerarii, ample demersuri şi diferite trasee de abordare concretă
pentru a distinge prin ceaţa scurgerii clipei în clepsidra luminii solare ori a umbrei lunare, perenitatea şi multitudinea
reflexelor genialităţii sale.
S-a scris cu inegalabil respect despre făuritorul limbii româneşti, cu evlavie despre poetul-nepereche al neamului
românesc, cu admiraţie despre remarcabilul romancier, cu sfiiciune despre filozoful, dar şi despre criticul inepuizabil,
cu veritabilă uimire despre astronomul şi astrologul pasionat, cu nesaţ despre studentul a cărui curiozitate este şi astăzi
considerată ca inepuizabilă, cu veneraţie despre omniprezentul ziarist, cu satisfacţie prozaică despre economistul
perseverent, cu dreaptă credinţă despre profesorul suplinitor şi bibliotecarul elevat, cu interes didactic despre istoricul
autodidact, cu profunzime şi rigoare despre modelul său istorico-sociologic (axat pe un flux şi un reflux continuu al
elementelor autohtone şi străine în economia naţională), cu măsură şi sobrietate despre „avocatul poporului” în chestiunile
majore, privind adevăratul interes naţional, cu religiozitate despre veşnicul îndrăgostit şi cu verticalitate exemplară despre
prietenul recunoscut întotdeauna, nu numai la nevoie… Rămân însă atât de multe şi misterioase valenţe demne de a fi
revelate, aparţinând unei personalităţi de o inegalabilă dispersie tematică cum este aceea eminesciană, printre care se
poate sublinia surprinzătoarea calitate a cunoştinţelor sale de istorie economică naţională, a metodelor şi instrumentelor
statistice sau demografice şi, nu în ultimul rând, a gândirii sale de tip statistic sau demografic…
39