De ce Eminescu? - Dacia.org

nr. 59, mai–iunie 2009
DACIA
magazin
mai departe, desluşind-o în legendele populare, aşa cum a învăţat de la Nicolae Densuşianu, cu care s-a cunoscut la Sibiu.
Zoe Dumitrescu-Buşulenga spunea că pentru a realiza un raport cu poporul său, un artist trebuie să îndeplinească
unele condiţii speciale. Cea dintâi dintre condiţii constă în „convergenţa timpului de inteligenţă şi cultură al artistului
cu cel al poporului căruia îi aparţine, în adecvarea lui la totalitatea aspiraţiilor şi răspunsurilor aceluia la întrebările unei
istorii, în intuirea comună a unei misiuni specifice a poporului respectiv în concertul universal.”
Lucrarea de faţă face o succintă incursiune în peisajul operei istorice eminesciene.
Societatea românească
în viziunea publicistică eminesciană
Activitatea jurnalistică
a lui Mihai Eminescu
Conf. Univ. Dr. Elena Tereza DANCIU
Când societatea contemporană nu te reprezintă, încerci să cauţi în trecut epoca de aur a conştiinţei neamului
tău. Este o stare de spirit pe care unii dintre noi o trăim în prezent când, revoltaţi de ceea ce se întâmplă
în jurul nostru, îl invocăm pe Vlad Ţepeş, aşa cum o făcea şi Mihai Eminescu acum aproximativ un secol.
Probabil că realitatea socio-politică din acea perioadă nu era cu mult diferită de cea de astăzi, deşi, privind în urmă,
secolul al XIX-lea este secolul marilor transformări care au deschis calea României moderne. Mihai Eminescu se năştea
în plină perioadă revoluţionară, la cei 9 ani ai săi având loc Unirea Principatelor şi, când românii luptau pentru cucerirea
independenţei, se afla la Bucureşti, ca redactor la ziarul Timpul. Cu toate acestea, a simţit probabil acelaşi gust amar
al convertirii acestor realizări într-un instrument menit să slujească interesele personale ale unei false elite sub masca
interesului naţional. Indiferenţa, ignoranţa, corupţia, lăcomia, lipsa de solidaritate şi de conştiinţă colectivă, delăsarea au
fost şi au rămas tarele societăţii româneşti şi ne întrebăm în care veac şi sub care influenţă le-am dobândit. Citind astăzi
ceea ce Eminescu scria în articolele sale în veacul trecut, avem impresia că timpul s-a oprit în loc şi că, în ciuda atâtor
evenimente istorice pe care le-am lăsat în urmă, nimic nu s-a schimbat. Constatăm, astfel, cu surpriză, că Mihai Eminescu
rămâne mereu contemporan, nu numai prin poezie, ci şi prin publicistica sa.
Despre activitatea lui jurnalistică s-a studiat puţin în şcoală, şi înainte de 1989, şi cu atât mai puţin după 1989,
iar articolele sale au văzut lumina tiparului într-o lucrare de sinteză după eforturi îndelungate. Dacă poezia sa nu mai
sensibilizează societatea noastră contemporană, cantonată într-o lume materială, munca lui de gazetar, cu atât mai puţin.
Într-o societate informatizată, filtrul informaţiei s-a oprit la foi subţiri de ziar şi ne-am pierdut reperele. Trăim într-o societate
globalizată în care influenţele străine nu ne mai lasă să descoperim ceea ce ne aparţine şi ce este valoros în istoria şi cultura
noastră. Este o realitate pe care, în mod paradoxal, o trăia şi o exprima în articolele sale şi poetul nostru naţional.
Activitatea de jurnalist a lui Eminescu, mai ales în perioada colaborării la ziarul Timpul, a fost rodnică. Judecând
după natura discursului publicistic, putem împărţi în trei etape colaborările sale în presă 8 .
Cât de nemiloasă şi cât de indiferentă poate să fie societatea încât sub povara ei să te simţi vlăguit până la epuizare
şi unde sunt beneficiile democraţiei, dacă nu este capabilă nici măcar valorile să şi le întreţină?!
„Începeau în curând căldurile verii – scria George Călinescu în cartea sa dedicată vieţii poetului – când lumea, în
frunte cu patronii conservatori, fugea din Bucureşti, iar poetul rămânea singur să asude asupra mormanelor de corecturi
şi să-şi alcătuiască informaţiile pentru gazetă până târziu în noapte. Spiritul obosit şi blazat al lui Eminescu, învrăjbit de
un sânge veninos şi ţinut pe loc de o vârtoşie trupească înnăscută, mai luptă câtva vreme împotriva destinelor, apoi răul se
dezlănţui, şi coardele maestrului plezniră“ 9 .
8 Al. Oprea, În căutarea lui Eminescu- Gazetarul, Ed. Minerva, Bucureşti, pag. 16;
9 G. Călinescu, Viaţa lui Mihai Eminescu, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966, pag. 281.
21