fenomenul satanist

CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI
DESPRE
FENOMENUL SATANIST
1
Preot Ioan
Iubiţi credincioşi,
Trăim în secolul despre care Andre Malraux spunea că fie va fi
religios, fie nu va fi deloc. Cu toate că au trecut 14 ani de la revoluţia
care în 1989 ne-a adus printre altele şi libertatea religioasă, pe lângă
românii care s-au întors cu faţa către Dumnezeu, grefat pe fondul
lipsei de cunoştinţe religioase în primul rând şi mai apoi al
sentimentelor de eşec sau ratare şi al dezechilibrelor psihice, într-o
ţară ocrotită de Dumnezeu din anul 40 d.Hr. încoace şi binecuvântată
cu peste 360 de Sfinte Mănăstiri, mii de Sfinte Biserici Ortodoxe, a
apărut „Gaşca lui Aghiuţă“ - SATANIŞTII.
Aceşti tineri, mândri că sunt satanişti, din
dorinţa de a nu se supune regulilor de nici un
fel (şi în primul rând celor 10 porunci
dumnezeieşti), adoptă atitudini diametral
opuse, cât mai exagerate (cruzime şi
intoleranţă), fiind aşadar în totală discordanţă
cu religia creştină (căreia de fapt îi aparţin prin Taina Sfântului
Botez), care îndeamnă la iubire şi pace.

Fenomenul satanist: evoluţie şi situaţie actuală
„Confundându-se cu sectele religioase (după raportul S.R.I. în
România sunt peste 1000 de secte, ziarul Libertatea 29.09.2004.),
satanismul este una dintre cele mai bine organizate reţele care
proliferează traficul de droguri şi crima organizată ... S.R.I.
atrage atenţia că, în momentul de faţă, la noi în ţară activează 23
de grupări sataniste, mişcarea încercând să se extindă“.
(„ULTIMA ORĂ“ nr. 671 din 18 iunie 2001). Modul în care mass
media abordează fenomenul satanist continuă să fie, marcat de
numeroase confuzii şi inexactităţi.
Câteva repere
Închinarea la Diavol, la spiritele Răului este practicată din timpuri
imemoriale, fiind adesea asociată cu practici magice (vrăjitorie,
ghicit). Ritualuri satanice ancestrale, transfigurate folcloric,
supravieţuiesc până în zilele noastre în colectivităţi restrânse sau chiar
ca tradiţii de clan - invocarea demonilor apelor de către practicantele
pretinsei magii «albe» ori festivalul de la Brăneşti-Ilfov, cu ai săi
«cuci răi» imortalizaţi de pictura Margaretei Sterian, fiind exemple
binecunoscute (nu întâmplător la Brăneşti s-a înregistrat prima
sinucidere satanistă din ţara noastră). Totuşi, nu trebuie confundate
practicile satanice folclorice cu satanismul.
La fel, nu trebuie confundat luciferismul cu satanismul. Unii
pretinşi „specialişti“ situează momentul naşterii satanismului modern
la sfârşitul secolului al XIX-lea, întemeietorul acestei doctrine fiind
considerat ocultistul american Albert Pike. Sistematizând dogmatic
credinţe luciferice multimilenare, cel în cauză a formulat, la 4 iunie
1889, în celebrele sale „INSTRUCŢIUNI“, dogma divinităţii lui
Lucifer: „Lucifer, zeul luminii, luptă împotriva lui Adonai, Zeul
Bibliei; Lucifer este adevăratul dumnezeu“. Faptul că Albert Pike
este şi autorul lucrării „DOGMĂ ŞI RITUAL“, bază a Ritului Scoţian
Antic şi Acceptat al Masoneriei Universale, este speculat în sensul că
masoneria ar avea un caracter „satanist“.
Satanismul modern a fost de fapt întemeiat cu opt decenii după
Albert Pike, de un fost saltimbanc, devenit inapt pentru profesia de
circar ca urmare a consumului de droguri - Anton (Antal) Szandor
2

LaVey. În 1969, el a redactat un fel de catehism satanic („BIBLIA
SATANICĂ“), care nici măcar nu are caracter teologic, ci se
limitează la parafrazarea rudimentară şi blasfematorie a unor
fragmente de text biblic.
Conştient de lipsa totală de valoare teologică sau ezoterică a
«operei» sale, LaVey nici nu a formulat pretenţia că «BIBLIA
SATANICĂ» ar fi produsul vreunei «revelaţii» (fie ea şi
diavolească), drept care şi-a asumat statutul de autor, acumulând o
avere considerabilă din copyright-ul respectivei lucrări. Mai mult,
pentru a-şi proteja de fisc aceste venituri, în 1970 LaVey s-a pus sub
protecţia permisivei legislaţii americane referitoare la culte, întemeind
în California prima Biserică a lui Satan («CULTUS SATANAS»).
Totuşi, în absenţa unui conţinut teologic coerent şi a unei dogmatici
demne de acest nume, satanismul nu este cult şi nici măcar sectă, ci un
curent spiritualist (în sens larg) de orientare anomică (termen
provenit din limba greacă şi consacrat în sociologie, anomia
desemnează «absenţa de norme» - morale, sociale, religioase) cu
manifestări antisociale.
Excepţionalul succes financiar al iniţativei pretins „cultice“ a
fostului saltimbanc poate fi explicat nu numai prin fondul preexistent
de anomie socială din acei ani, ci şi prin alte implicaţii, mai puţin
afişate, ale satanismului de rit LaVey.
America deceniului al şaptelea al secolului trecut era marcată de o
evoluţie dramatic ascendentă a consumului de droguri în mediile de
tineret. Pe bună dreptate, anturajele implicate în narcotrafic, formate
din clanuri ale criminalităţii transfrontaliere, au descoperit în teoriile
nihiliste, imorale ale lui LaVey o „justificare“ pseudo-cultică de
natură să faciliteze racolarea unor medii de tineret la consumul de
droguri - practică pe care Biserica lui Satan a început să o promoveze
cu stăruinţă, sub pretextul că ar fi „indispensabilă comuniunii cu
Duhurile Întunericului“.
Numărul mare de „satanişti“ arestaţi sau condamnaţi pentru
deţinere şi comercializare de droguri constituie o dovadă indirectă că,
dincolo de pospaiul „cultic“, extinderea satanismului de sorginte
LaVey s-a făcut şi cu implicarea clanurilor crimei organizate
transfrontaliere, semnificative fiind şi tirajele înregistrate, în anii
1970, de „BIBLIA SATANICĂ“, a cărei traducere, tipărire şi difuzare
în milioane de exemplare nu poate fi explicată decât prin masive
3

subvenţii ce nu puteau proveni din rândurile declasaţilor social cărora
lucrarea li se adresează.
Aceasta însă nu justifică afirmaţia că satanismul ar fi una dintre
cele mai bine organizate reţele care proliferează
traficul de droguri şi crima organizată. În primul rând,
satanismul nu are coerenţa unei „reţele“, în cadrul
fenomenului satanist coexistând mai multe grupări
concurente. Astfel, în mediile marginale ale „culturii
hippye“ au luat fiinţă, în anii de glorie, ai generaţiei
„Flower - Power“ (vezi imaginea din dreapta şi
semnul satanist, adică crucea cu braţele frânte, făcută
din flori...), zeci de asociaţii şi grupări care, profitând de legislaţia
californiană a acelor ani, se declarau „cultice“.
În al doilea rând, activităţile acestor grupări (în cea mai mare
parte dispărute) nu pot fi asimilate crimei organizate, rezumându-se la
„rituri“ care mai de care mai exotice, agrementate cu practici sexuale
situate mult dincolo de limita moralei şi chiar a bunului simţ. De
altfel, nici o grupare criminală care „se respectă“ nu ar accepta în
rândurile sale declasaţi drogaţi şi fără căpătâi, adepţi ai necrofiliei,
zoofiliei şi onaniei în grup, pur şi simplu, ar fi prea riscant. A califica
satanismul drept „cult“, „reţea a crimei organizate“ ori „grupare
anarhistă“ înseamnă a-i acorda un credit pe care în nici un caz nu-l
merită, fie şi datorită faptului că principala preocupare a sataniştilor
este de a se distruge pe sine prin practici înjositoare şi inumane, faţă
de care alte forme de sinucidere par de-a dreptul „elevate“...
Evident, organele de ordine publică şi siguranţă naţională din
ţările afectate nu puteau asista pasive la evoluţia ascendentă a acestui
fenomen anomic în mediile de tineret. Măsurile luate s-au concentrat
însă la nivelul adevăratelor reţele ale crimei organizate, care
aprovizionau cu droguri anturajele sataniste.
Măsurile nu au întârziat să dea rezultate, în anii 1990 fenomenul
înregistrând, în Occident, o involuţie generală - cel mai ilustrativ
exemplu fiind dispariţia comunităţii sataniste întemeiată de LaVey,
după moartea acestuia, pe fondul disputelor dintre urmaşii săi. Cu
totul alta a fost însă situaţia în Europa Centrală şi de Est - inclusiv în
România.
4

De unde vine numele de diavol, de satana?
Numele de diavol vine din limba greacă şi se traduce cu
învrăjbitor, calomniator, ispititor, fiind un spirit rău care dezbină pe
om de Dumnezeu şi care inspiră ură, perfidie şi
minciună între oameni. Este cunoscut şi sub numele
ebraic „satana“ (răul suprem, duşmanul lui
Dumnezeu), prinţul Infernului sau împăratul
dracilor.: „Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci
scris este: «Domnului Dumnzeului tău să te
închini şi Lui singur să-I slujeşti»“ (Matei 4:10).
Cuvântul satanism provine din ebraicul Satanas. În
Biblie, diavolul poartă şi denumiri care arată
lucrările sale: pârâş, învinuitor (Apocalipsa 12:10), ispititor (Matei
4:3), tatăl minciunii (Ioan 8:44), balaurul cel mare, şarpele, stăpân
al puterilor văzduhului (Efeseni 2:2) sau chiar prinţ al veacului
acestuia (2Corinteni 4:4).
Alte nume date Satanei: Lucifer, Belzebuth, Leviathan sau,
popular: dracul, necuratul, scaraoţchi, ucigă-l toaca, naiba, ducăse
pe pustii...
Îngerii căzuţi
În Dicţionarul de cunoştinţe religioase, preotul prof. dr. Ene
Branişte scrie despre îngerii căzuţi: „La început, toţi îngerii au fost
în comuniune cu Dumnezeu, dar ulterior, abuzând de libertatea
lor şi îndemnaţi de căpetenia lor, Lucifer, care a vrut să fie
asemenea lui Dumnezeu, o parte dintre îngeri L-au părăsit pe
Dumnezeu, Care i-a creat, şi căzând în păcatul nesupunerii şi
mândriei, şi-au pierdut puritatea şi vrednicia demnităţii
corespunzătoare firii şi menirii lor, devenind îngeri răi, diavoli“.
Sfântul Ioan Damaschin spune: „ Dintre toate puterile cereşti,
întâistătătorul cetei celei mai de jos (Lucifer), satana, nu a fost
făcut rău prin natură, ci a fost bun, a fost făcut spre bine şi nu
avea nici cea mai mică urmă de răutate, cu toate acestea n-a
suferit luminarea şi cinstea pe care Creatorul i-a dăruit-o, ci, prin
voinţa lui liberă, s-a mutat de la starea sa naturală la o starea
contrară naturii sale şi s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu, Care
l-a făcut, voind să se împotrivească Lui... Mulţimea nenumărată
5

de îngeri, aşezaţi sub ascultarea lui, s-a dezlipit, a urmat lui şi a
căzut împreună cu el. Aşadar (demonii), cu toate că erau de
aceeaşi natură cu îngerii, totuşi au devenit răi, înclinându-şi de
bună voie voinţa lor, de la bine spre rău“. Aceşti îngeri căzuţi,
diavolii, au fost pedepsiţi de Dumnezeu, Care i-a alungat din lumina
feţei Sale, aruncându-i în întunericul cel veşnic, în împărăţia iadului,
după cum spune Mântuitorul: „Am văzut pe satana ca un fulger
căzând din cer“ (Luca 10:18). Sfântul Apostol Pavel scrie într-una
din Epistolele sale: „Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au
păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în iad, i-a dat să
fie păziţi spre judecată“ (2 Petru 2:4). Această cădere a însemnat
rupere definitivă de Dumnezeu, împietrire în rău, pentru care nu mai
este posibilă nici pocăinţa, nici mântuirea, aşa cum spune Sfântul
Ioan Damaschin: „Ceea ce este moartea pentru oameni, aceea este
căderea pentru îngeri. După cădere ei nu mai au posibilitatea
pocăinţei, după cum nu o au nici oamenii după moarte“. Această
posibilitate a pocăinţei s-a pierdut pentru totdeauna pentru diavol,
după ce, păcatul mândriei i-a adus căderea; a păcătuit şi prin invidie,
căci a ispitit pe om, creatura lui Dumnezeu, pură şi fericită iniţial,
pentru a-l face să păcătuiască şi să-şi piardă astfel fericirea şi curăţia
în care fusese creat să trăiască. Fiindcă urăşte adevărul şi face totul
împotriva lui Dumnezeu, diavolul este caracterizat, în numeroase texte
ale Noului Testament, ca „tatăl minciunii“, căci „de la început a
fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este
adevăr întru el...căci este mincinos şi tatăl minciunii“ (Ioan 8:44),
ca „cel ce înşală pe toată lumea“ şi pe care Arhanghelul Mihail şi
îngerii lui l-au aruncat din cer: „Mihail şi îngerii lui au pornit
război... şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel de demult,
care se cheamă diavol şi satana cel ce înşală pe toată lumea...“
(Apocalipsa 12:7-9), cel care şi pe Iisus a încercat să-L ispitească“
(Luca 4:3-13).
Biblia satanistă şi principiile sale
Biblia satanistă publicată de Anton Szandor LaVey în 1970 este
o parafrazare, o răsturnare intenţionată a textului biblic autentic.
Conţinutul dogmatic al lucrării fostului saltimbanc nu depăşeşte
pe acela al unor mai vechi parafrazări antiteiste ale Bibliei (de genul
6

„Biblia hazlie“), fiind aproape nul, întrucât se limitează la
„porunci“de genul „Nu ai voie să crezi în Dumnezeu, pentru că lumea
este a mea şi voi considera credinţa ta ca un
păcat“ ori „Fă-ţi un idol şi închină-te lui în
fiecare duminică“. Această însăilare de
fragmente grosolan pastişate se limitează, în
fond, la negarea tuturor valorilor sociale, de la
credinţa în Dumnezeu şi până la morala
minimală. Biblia neagră conţine ritualuri
satanice, ceremonia închinării la diavol şi pe
copertă are o cruce întoarsă cu capul în jos
sau o stea cu cinci colţuri (pentagrama). Biblia lui Satan este pentru
biserica satanică un fel de catehism (adică învăţătură de credinţă
satanistă), pentru autor este o afacere profitabilă, pentru clanurile
criminalităţii, ale traficului de droguri şi carne vie este un mijloc de
racolare a tineretului în astfel de practici.
Există Biblia hazlie?
Da, există, după cum există o evanghelie satanistă şi o liturghie
neagră. Fotografia coperţii acestei Biblii se poate vedea
în imaginea din partea stângă. Autorul ei este L. Taxil.
Biblia hazlie a fost tipărită la Bucureşti, în anul 1962,
Editura Politică (desigur sub „strălucita“ îndrumare a
Partidului Comunist Ateu Român). Biblia hazlie este o
parodie a Bibliei adevărate şi de aceea, ca preot
creştin ortodox, îndemn pe toţi cei cărora le va
cădea în mână să nu citească din ea nici măcar un
cuvânt, pentru că ea nu este decât o blasfemie, adică o batjocură
de nedescris la adresa cuvântului sfânt pe care îl conţine Biblia
cea adevărată. Această biblie hazlie trebuie să aibă o singură
destinaţie: FLĂCĂRILE FOCULUI!
Biserica lui Satan
Anton Szandor LaVey, în anul 1970, a înfiinţat la San
Francisco, Biserica lui Satan şi s-a încoronat ca Papa cel Negru.
7

Biserica lui Satan practică liturghia neagră care este exact inversul
celei creştine, adică este plină cu ritualuri dominante de magie neagră,
practici pornografice, droguri, sex. Printre principiile propovăduite se
numără violenţa instinctuală, intoleranţa. Se încearcă propagarea
proxenetismului, a consumului de droguri, a anarhiei. Împărtăşirea
satanică reprezintă un sacrificiu adus demonilor şi lui Satan, ca formă
de adoraţie.
Adepţii acestui cult respectă un calendar impus de idolul lor.
Calendarul anulează anii dinaintea naşterii lui LaVey, Îngerul Negru.
Prin pactul pe care sataniştii îl încheie cu biserica lor, sunt
obligaţi la sinucideri, crime si apostazie (apostazie = lepădarea de
Dumnezeu). În timpul ritualurilor, discipolii consumă droguri pentru a
fi capabili să depăşească momentele sângeroase ale sacrificiului
suprem, dar şi orgiile sexuale. Potrivit literaturii de specialitate,
sataniştii comit chiar crime, ca jertfe închinate lui Satan, şi anual, la
încheierea unui an satanic şi începerea altuia nou, stabilesc o persoană
care trebuie să fie sacrificată, iar sângele este colectat într-un pocal din
care, într-o ceremonie specială, se împărtăşesc cei 12 apostoli
(apostoli ai satanei). Singurii care nu fac decât să privească şi să dea
indicaţii sunt şefii cultelor, care nu se droghează şi nu fac sacrificii
umane sau de animale. Alte asociaţii şi grupări sataniste sunt:
BISERICA FRĂŢIEI SATANICE, BISERICA SATANISTĂ DE
RIT NETHILUN, ORDI TEMPLI SATANAS, FRĂŢIA
BERBECULUI, ORDINUL BERBECULUI NEGRU ETC.
Rugăciunea satanistă
„În numele lui Lucifer, al Iadului şi al celorlalţi îngeri negri.
Tatăl nostru care eşti in iad, mărească-se numele tău, precum în
iad aşa şi pe pământ. Păcatul cel de toate zilele dă-ni-l nouă astăzi
şi du-ne pe noi în ispită şi învaţă-ne de rău. Ave Satan!“
Jurământul în numele Satanei:
1. VOI FURA!
2. VOI ÎNŞELA!
3. VOI TRĂDA!
4. CHIAR VOI UCIDE DE VA FI NEVOIE!
5. VOI FI IPOCRIT!
6. VOI FI MESCHIN!
8

Simboluri
Simbolistica satanistă a făcut carieră în ultimii ani printre tinerii
adepţi.
PENTAGRAMA. Pentagrama stilizează chipul Fiarei, cele două
coarne, mustăţile şi barba, iar în mijloc, imaginea stilizată a Marelui
Ţap. Este cel mai cunoscut simbol al acestei secte
şi reprezintă stăpânirea lui Satan peste întreaga
lume. Toate aceste simboluri se asociază cu
rugăciunea satanistă, în fapt o adaptare a
rugăciunii creştine „Tatăl nostru“. Cele mai
frecvente simboluri folosite sunt: capul de mort,
scheletul uman, şarpele, capul de ţap, cuţitul
cu sânge, crucea inversată sau crucea lui Nero,
crucea vieţii, cu ansă, crucea strâmbă, cu braţele întoarse, un
insemn roman reprezentând înfrângerea credinţei creştine (un
simbol mai rar întâlnit la noi, steaua în cinci colţuri şi bineînţeles,
teribilul 666, numărul satanic, semnul Fiarei apocaliptice.
TRIUNGHIURILE. Triunghiul este unul din cele mai folosite
simboluri satanice. Dacă triunghiul are vârful în jos reprezintă zeitatea
şi se numeşte „Deity’s Triangle“ sau „Water Triangle“. Când
triunghiul are vârful în sus semnificaţia lui este „Omul divin“,
„Perfecţiunea“. Referitor la omul divin şi la perfecţiunea lui, J. D.
Buck în lucrarea sa „Mystic Masonery“ afirma blasfemiator: „Este
mult mai important ca omul să încerce să devină Hristos decât să
creadă că Iisus era Hristos“. Folosesc această formă geometrică cu 3
laturi în mod constant.
HEXAGRAMA. Hexagrama este alcătuită din unirea celor două
triunghiuri, încât să formeze o stea cu 6 colţuri, cunoscută sub numele
de „Sigiliul lui Solomon“. Acest simbol este „Steaua lui David“
contrafăcută. Hexagrama conţine semnul „666“
este considerată a fi cel mai puternic simbol al lui
Satan şi este folosită de toţi vrăjitorii, magicienii,
sataniştii, ocultiştii. Prima grupă de 6 este alcătuită
din laturile triunghiului aflate în direcţia acelor de
ceasornic, a doua grupă este alcătuită din laturile
opuse direcţiei acelor de ceasornic, iar ultima, din
părţile hexagonului din interior. Vrăjitorii credeau că este forma labei
9

unui demon numit trud şi era folosită în ceremonii pentru a-l chema
sau a-l ţine departe.
PIRAMIDA. Piramida este îndrăgită de toţi sataniştii pentru că
reprezintă treimea păgână: Satan, Antihrist şi Falsul Profet.
Ritualuri. Ritualul satanic al oglinzii
Nicoleta Ilie din Satul Mare, în vârstă de 20 de ani a auzit din
bătrâni că dacă în ziua de Bobotează ţine post negru şi-şi pune sub
pernă o crenguţă de busuioc din mănunchiul preotului, îşi va visa
ursitul. Nu l-a visat pe viitorul soţ, dar o prietenă s-a arătat interesată
de problema ei şi i-a propus să ia parte la un ritual satanic. Din
nefericire, Nicoleta i-a acordat toată încrederea prietenei ei, deşi ştia
că aceasta se droghează şi se prostituează. Conform indicaţiilor
prietenei, Nicoleta a luat o oglindă
şi a aşezat-o pe covor, a pus un
crucifix cu Iisus deasupra, dar cu
faţa spre oglindă, apoi a aprins 4
lumânări luate de la un mort. A
făcut incantaţia respectivă către
puterile din oglindă şi a picurat
câţiva stropi de sânge pe aceasta. În
clipa următoare a auzit un şuierat
prelung şi a leşinat. Când şi-a
revenit era foarte speriată. Auzea o respiraţie grea, ceva care nu avea
nimic omenesc şi de fiecare dată când adormea avea un coşmar
îngrozitor: visa un tânăr frumos necunoscut, care se apropia de ea.
Când voia să o apuce de mână faţa lui căpăta un aspect îngrozitor.
Încerca să fugă, dar nu putea, iar el râdea şi-i spunea că nu are
cum să fugă pentru că este mireasa lui. Timp de o săptămână fata a
fost terorizată de acest coşmar. Cum închidea ochii îi apărea în vis
creatura monstruoasă. Până la urmă Nicoleta a apelat la un preot care a
îndemnat-o să meargă cu consecvenţă la Sfânta Biserică, să postească,
să se roage mult şi să participe la Sfântul Maslu. (Evenimentul Zilei,
21.09.2003, pag.3).
10

Penetrarea fenomenului satanist în România
Marile transformări geopolitice ale anului 1989 au deschis noi
pieţe narcotraficului, a cărui expansiune, însoţită de extinderea
fenomenului satanist şi a subculturii Heavy Metal, a început mai întâi
în cele mai dezvoltate dintre ţările Estului ex-socialist, unde tineretul
dispunea de o anume solvabilitate.
Primul val de expansiune a satanismului în Est
(1990) l-a constituit formarea, pe filieră germană, a
unor grupări sataniste în Ungaria, Polonia şi Cehia
(Moravia). Urmărirea dinamicii consumului de
droguri în aceste ţări şi, în special, compararea
datelor din anii 1990 - 1991 cu cele din anii 1995 -
1996 poate da o imagine sintetică asupra eficienţei
pretextului „ritual“ în promovarea, printre adepţii
satanismului, a consumului de droguri.
Al doilea val de expansiune a început încă din 1991, când, cu
sprijinul sataniştilor polonezi, iau naştere în Ucraina grupări de
această factură, mai întâi în rândurile minorităţii poloneze (la Lvov),
apoi extinzându-se în rândul tineretului din Kiev, Cernăuţi şi Tiraspol,
ajungând în Rusia şi Basarabia, odată cu prăbuşirea URSS şi
consolidarea noilor rute transcontinentale de trafic cu droguri, din
Asia Centrală ex-sovietică spre pieţele de desfacere din Vest.
S-a spus că „satanismul a intrat în România pe filieră
ungară“, dar prima grupare satanistă care a „sondat“ în 1992
posibilitatea extinderii în România a fost grupul aşa-zişilor
„galaxieni“ din Kiev, care se închinau „celor 33 de spirite astrale“
sub conducerea unui fost ofiţer K.G.B., reangajat de grupările mafiote
post-sovietice, cunoscut sub pseudonimul „Pater Disciplinarius“.
În prima sa etapă, accesorii de tip satanist (CD-uri, publicaţii,
amulete etc.) au fost difuzate pe teritoriul României preponderent de
grupări ungare de această factură. Semnificativ în acest sens este
faptul că primele concerte de „satanic trash“ şi „dead metal“ au fost
susţinute, în ţara noastră, de formaţia ungară THE BELDAMN, cu
prilejul turneului efectuat în mai multe oraşe din Transilvania. La
acea dată, existau deja nuclee sataniste autohtone bine închegate, spre
exemplu „Îngerii Morţii“ din Brăneşti - anturaj în care, la începutul
anului 1993, s-a înregistrat şi un prim suicid ritual.
11

Etapele fenomenului satanist în România
„Epoca Romparkin“ (1993 - 1995)
În etapa iniţială, fenomenul satanist a apărut în România în
mediile de declasaţi - vagabonzi, aurolaci, boschetari, cerşetori. Pentru
aceştia, practicile pretins „sataniste“ constituiau un accesoriu destinat
să dea o brumă de „prestigiu“ sordidelor orgii heterosexuale, dar
preponderent homosexuale agrementate de consumul masiv de spirt
medicinal aditivat cu Romparkin şi „îndulcit“ cu antigel (mono -
etilen - glicol, compus cancerigen).
„Ritualurile“ erau pe măsura minţilor înceţoşate de aurolac ale
participanţilor la aceste inoculări în grup cu maladii sexual
transmisibile: onania colectivă, băutul sângelui de găină, dezgropatul
de stârvuri. Semnele de apartenenţă la „clubul select“ al
consumatorilor de intestine de pisică, erau „crucea lui Nero“ ( crucea
întoarsă cu capul în jos), „crucea Vieţii“ (cu ansă), pentagrame
(stele în cinci colţuri, evocând simbolul comunist) şi amulete
macabre (în general, confecţionate din resturi de cadavre).
Câtva timp, aceste practici au fost cantonate la ceea ce în limbaj
colocvial se numeşte „drojdia societăţii“. Începând din 1994, s-au
semnalat primele cazuri de prozelitism satanic în rândul unor elevi de
liceu marcaţi de ratare şi eşec şcolar. Tinerii, în general semnalaţi şi
cu alte „probleme“, de genul prostituţiei ori furturilor mărunte, s-au
lăsat atraşi de anturajele de marginali, efectul fiind în general
dezastruos.
Astfel, în 1994, nucleul de boschetari „satanişti“ constituit la Dorohoi
(jud. Botoşani) a reuşit să racoleze două eleve de liceu. Pentru a le
convinge să participe la practicile orgiastice ale grupării (până atunci
preponderent onaniste), celor două minore le-a fost administrat un
amestec de frecţie „Carmol“ cu excremente de câine, care le-a adus în
stare de comă alcoolică, fiind necesară spitalizarea de urgenţă pentru
stabilizarea leziunilor hepatice şi cerebrale. Altă elevă, C. A., de la
liceul „Grigore Ghica“ din Dorohoi, nu a mai putut fi recuperată
neuro-psihic, sinucigându-se după puţin timp.
Evoluţia fenomenului a fost relativ lentă, dar în 1995 nucleele de
boschetari „satanişti“ din majoritatea marilor oraşe din Transilvania şi
Banat reuşiseră să se insinueze în ariile marginale ale mediului şcolar.
12

Epoca Anioşa (1995 - 1998)
Evoluţia fenomenului satanist a intrat în atenţia mass media şi a
marelui public odată cu «incidentul de la Constanţa» - astăzi
considerat momentul iniţial al «Epocii Anioşa» (după numele unui
canabis ieftin, dar caracterizat printr-o ridicată radioactivitate
reziduală ca urmare a faptului că este cultivat în arii de pe Spaţiul Est
mai puţin controlate de autorităţi, afectate de catastrofa de la
Cernobâl). Printre primele nuclee sataniste care au aderat la consumul
de droguri mai mult sau mai puţin infestate cu cesiu şi stronţiu s-a
numărat gruparea aurolacilor cu sediul în canalele din zona Gării de
Nord din Bucureşti, pompos denumită „Fraţii Stăpânului“,aflată în
acel moment în conflict cu altă grupare similară bucureşteană,
„Allzdam“ - de la „All is Damned“. Cei în cauză „reinvesteau“
sumele obţinute prin prostituţie (în general homosexuală) în droguri
venite pe diferite filiere nistrene, cărora principala gară bucureşteană
le servea drept punct de escală. Treptat, la grupare au fost cooptaţi
elevi de la liceele din Bucureşti, dar şi din alte localităţi.
Prima „roire“ a nucleului bucureştean a avut loc înspre Constanţa,
cu sprijinul a doi satanişti locali - D. Marius (zis „şacalul“), elev la
Liceul «ENERGETIC», şi M. D. Andrei (zis „Hiena“), fără ocupaţie,
care au acceptat să se implice în traficarea drogurilor vehiculate de
emisari ai „Fraţilor Stăpânului“, revânzându-le în mediul elevilor de
la liceele „ENERGETIC“, „TRAIAN“ şi „GEORGE CĂLINESCU“
din Constanţa. Printre boschetarii constănţeni racolaţi s-au numărat
Pintilie Horaţiu, fratele său, Pintilie Tiberiu, şi Andronache Cristinel -
toţi fără ocupaţie, care, sub influenţa halucinogenelor, au săvârşit două
crime abominabile (3 şi 8 mai 1995).
Deşi mass media a acordat o atenţie aproape exclusivă acestui
caz, în acea epocă penetrarea în medii sataniste a consumului de
stupefiante ieftine şi radiotoxice făcea ravagii şi în alte zone ale ţării.
Astfel, în noaptea de 5 spre 6 iunie 1996, doi boschetari satanişti din
Buzău au efectuat o „descindere“ la domiciliul unui preot paroh din
localitate. Vizibil sub efectul stupefiantelor, cei doi i-au solicitat
preotului să-i spovedească întrucât au „spurcat“ icoanele. În urma
refuzului preotului de a da curs cererii, respectivii au declarat că sunt
„reprezentanţii Satanei“, iar în cazul în care va anunţa organele de
poliţie îl vor ucide atât pe el cât şi familia sa. De fapt, nu era nevoie de
13

această ameninţare. Cei doi erau deja „în atenţie“, amânarea măsurilor
cuvenite fiind determinată doar de necesitatea identificării întregului
anturaj.
De fapt, în România se repeta „scenariul“ care se derulase deja, în
anii 1970, în S.U.A. şi Europa de Vest, iar în anii 1990 - 1992 în
Europa Centrală. Exponenţii crimei organizate transfrontaliere căutau
noi debuşee pentru drogurile invandabile pe pieţe mai avizate ori
„pretenţioase“. De la boschetari şi aurolaci, fenomenul satanist s-a
deplasat spre rockerii din discotecile dubioase (mai mult sau mai puţin
prostituaţi hetero sau homosexuali) şi spre tinerii gravitând la
periferia adevăratei lumi interlope (în general ca „ginitori“ ori
„ciorditori“, „penalişti“ în devenire).
În unele cazuri, personajele sunt de-a dreptul pitoreşti - spre
exemplu D. G., poreclit „PARANOIA“, care bate rockotecile
constănţene cu Biblia Satanică la subraţ, încercând să convingă turiştii
„să-şi piardă sufletele“, ori Nagy R., care a contactat presa din
Miercurea-Ciuc, anunţându-şi calitatea de „purtător de cuvânt al
sataniştilor din judeţ“. În alte cazuri, este vorba de psihopaţi
periculoşi - spre exemplu un anume D.R. Mihai din Cernavodă,
condamnat la închisoare pentru furt calificat, cu suspendarea
executării pedepsei, care, în cadrul întrunirilor pe care le organiza în
Cimitirul Ortodox din oraş (în locul cunoscut sub numele „La Cavoul
lui Farmache“), incita adepţii la omor şi sinucidere. Una dintre
tinerele aflate sub influenţa sa, C. V., i-a urmat îndemnurile, încercând
să se sinucidă (a fost salvată în ultimul moment). Mai puţin norocoasă
a fost altă membră a grupului, care şi-a „reuşit“ sinuciderea în aprilie
1997. Evoluţia a fost mai rapidă, astfel încât în perioada 1995 - 1997
au luat fiinţă grupări sataniste în 23 de judeţe: Argeş, Arad, Alba,
Bacău, Botoşani, Buzău, Caraş-Severin, Constanţa, Covasna, Cluj,
Dâmboviţa, Gorj, Iaşi, Ilfov, Harghita, Hunedoara, Mureş, Neamţ,
Prahova, Sălaj, Sibiu, Teleorman, Tulcea şi Municipiul Bucureşti. În
pofida accelerării evoluţiei fenomenului, nu a fost nevoie de cine ştie
ce metode informative pentru o cunoaştere aprofundată a situaţiei.
Labilitatea psihică a celor implicaţi, faptul că mediile interlope
respective sunt oricum în atenţie, dar şi delaţiunile stimulate de orgolii
mărunte fac ca la cel mult două săptămâni după aderarea la o grupare
satanistă, numele celui în cauză să apară pe calculatoare. Numai două
exemple dintre zecile de cazuri similare: liderul satanist din Piatra
14

Neamţ, Alexandru I., s-a prezentat în iulie 1995 la primăria din
localitate, unde a relatat că solistul unei formaţii „Metal“ locale, Ady
B., a reuşit să-şi constituie un nucleu satanic alcătuit din circa 100 de
adepţi (elevi la liceele „Calistrat Hogaş“, „Petru Rareş“ şi Liceul de
Artă din oraş; lista era în cea mai mare parte exactă). Pretextâând că
adepţii lui Ady B. sunt „membri ai unei disidenţe satanice
periculoase“, cel în cauză a declarat că intenţionează să constituie o
„filială oficială a adevăratei Biserici a Satanei“ şi a solicitat primăriei
să-i atribuie drept sediu Catedrala Domnească „Sfântul Ioan“ din
localitate!
În mod similar, în perioada 1993 - 1995, E. Adrian îşi aroga
calitatea de „şef al sataniştilor din Râmnicu Sărat“, judeţul Buzău.
Reclamat de alţi pretendenţi la acest „titlu“, i s-a înaintat dosar la
Parchet privind săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de art. 19 din
Legea 51/1991. A beneficiat de oarecare clemenţă, colaborând
impecabil cu organele de anchetă, în special în elucidarea activităţii
altui satanist din zonă, cunoscut sub porecla „GAZA“ (cel care, de
altfel, îl reclamase „anonim“). La fel de cooperanţi cu organele de
ordine publică s-au dovedit a fi R. I. - „lider al sataniştilor din
cartierul Micro IV Târgovişte“, B. Emil - luat la întrebări după ce doi
satanişti din judeţul Gorj s-au sinucis, E. Gyula - lider satanist din
Harghita (surprins în timp ce se juca cu un revolver), N. Marian - lider
satanist buzoian, cercetat de organele de poliţie pe câând era militar în
termen la U.M. 01936 (fiind suspect de profanarea unor morminte din
cimitirul Dumbrava) şi mulţi, mulţi alţii.
În mai toate cazurile, listele furnizate organelor abilitate ale
statului cuprind nu numai adresele exacte şi numerele de telefon ale
membrilor respectivelor grupări, ci şi poreclele lor, uneori deosebit de
pitoreşti: -„EDDIE MORTUL“ din Alba Iulia; -„MORTUS
CADAVERICUS“ din Piteşti; -„MĂCELARUL“ din Piteşti;
-„DAVINA HAKKINEN“ din Urziceni-Ialomiţa; -„MORTUL“ din
Oneşti;
Deşi curentul este într-o fază incipientă la noi, manifestările cu
caracter satanist n-au întârziat să-i terorizeze pe cuvioşi. În 1997,
cimitirul CFR din Bacău a fost devastat de un grup de indivizi rămaşi
în legendă, pentru că nici acum nu au fost identificaţi. Ei intenţionau
să fure dintr-un mormânt un cadavru pe care să-l folosească într-un
ritual. Pentru că nu au reuşit să mute placa de marmură, sataniştii au
15

distrus peste 50 de morminte. După ce poliţia din Bacău a extins
cercetările s-a aflat că adepţii acestei secte se întâlneau în oraşul
Târgu-Ocna, în fiecare săptămână. Noaptea, ei se retrăgeau la subsolul
fostei Case de Apă din oraş. La intrarea în această încăpere trona o
întâmpinare care dă fiori: „Bun venit în paradisul negru al
îngerilor“.
Din când în când mai răstignesc câte o pisică neagră în Cimitirul
Eroilor din Slănic Moldova. Locul tradiţional de adunare, cavourile
Bisericii Domneşti, nu a fost uitat nici un moment. Aici s-a serbat în
1999, întoarcerea din Germania a unui membru al grupului, în cinstea
căruia s-a sacrificat o pisică şi s-a băut pentru „ultimele zile de
guvernare ale lui Satan“. Întâmplările din Bacău nu sunt singulare în
ţară. În judeţul Mureş există o grupare numită „Fiii Satanei“, formată
exclusiv din tineri de naţionalitate maghiară. În Bucureşti, sataniştii
s-au grupat sub denumirea de „Fraţii Stăpânului“ la care au aderat şi
luciferienii din Neamţ. În Timiş sunt deja celebre întâlnirile lor din
discoteca „Sub-way“. Activităţile acestor grupări (în cea mai mare
parte dispărute) nu pot fi asimilate crimei organizate, rezumându-se la
„rituri“ care mai de care mai exotice, la practici sexuale. Uneori fac şi
crime. Iată doar două exemple:
Jandarmul Flaviu Pop, aflat în corpul de pază al clădirii
Arhivelor Statului din Baia Mare, şi-a împuşcat mortal 4 camarazi,
apoi s-a sinucis cu arma din dotare. Anchetatorii au verificat două
piste: apartenenţa la o sectă satanistă sau consumul de droguri.
Primele date arată că Flaviu Pop ar fi fost fan Marlyn Manson -
cântăreţ cunoscut pentru mesajele sale sataniste. Un coleg de muncă a
declarat că Pop se întâlnea adesea cu băieţi de vârsta lui care purtau
inele, lanţuri şi semne sataniste pe haine... (Evenimentul Zilei
21.09.2003, pag 3).
O tânără din Ţicleni, a urmat câţiva ani de liceu la Deva.
Acolo a intrat într-un grup de satanişti. Întorcându-se la Ţicleni, a
racolat şi ea tineri. Împreună, se rugau satanei aşezaţi cap în cap ca
berbecii: „Tatăl nostru care eşti în fundul iadului...“ Au vrut
să-şi aleagă un şef şi prin tragere la sorţi a ieşit un coleg de-al lor
de liceu. Grupul de satanişti i-a cerut tânărului să le aducă inima
tatălui său. Acesta (fiind de fapt un copil cu suflet bun, ajuns în
gruparea satanistă din neştiinţă) neputându-şi omorî tatăl, s-a
16

spânzurat. (Iată cum satana, prin sinuciderea acestui elev i-a
câştigat sufletul pe veşnicie în iad).
Inscripţionări sataniste în beciul de la Ferma 2
Unul dintre locurile de întâlnire ale sataniştilor este şi un beci
părăsit al Fermei Pomicole nr. 2 din Zalău, unde pot fi observate
urmele unor întâlniri: un fel de altar pentru derularea ritualului, pereţi
afumaţi, inscripţionări cu zvastici, cu numărul diavolului, 666,
pentagrame etc. Se vorbeşte şi de sacrificarea, în cadrul ritualurilor, a
unor animale mici (porumbei, găini, pisici etc), de consumul de
băuturi alcoolice cu diazepam sau chiar de consumul de droguri, dar
cazuri concrete în acest sens, care să fie cercetate de organele abilitate,
nu există încă. Există, în schimb, în Zalău, consemnate cazuri de
violenţă sau de tulburare a liniştii şi ordinii publice, fapte comise, aşa
cum spun cei agresaţi, de indivizi raşi în cap, cu zvastici pe piept şi cu
insemne cu capul de mort, dar nu s-a făcut o legătură directă între ei şi
mişcarea satanistă. Au existat morminte profanate, răsturnări de cruci
şi de pietre funerare în cimitirele Zalăului, dar în cazurile respective nau
fost descoperiţi autorii şi, astfel, nici nu s-a putut face legătura
directă cu practicile sataniste (M. S. Avram).
CA PREOT SUNT DE PĂRERE CĂ ÎN LOC SĂ
PROFANEZE MORMINTELE CELOR DRAGI NOUĂ, LE-AR
FI DE MARE FOLOS ATÂT LOR CÂT ŞI SULETELOR
CELOR ÎNMORMÂNTAŢI ACOLO, DACĂ S-AR RUGA AŞA:
„DOAMNE, DUMNEZEULE ODIHNEŞTE CU DREPŢII
SUFLETELE CELOR ADORMIŢI ÎN CIMITIRUL ACESTA,
IAR CÂND VOM MURI SĂ NE IERŢI ŞI PE NOI! “. DESIGUR
CĂ ACEASTĂ RUGĂCIUNE AR FI BINE SĂ O SPUNĂ
FIECARE CREŞTIN, ORI DE CÂTE ORI TRECE PE LÂNGĂ
FIECARE CIMITIR SAU PE LÂNGĂ ORICE CRUCE PUSĂ PE
MARGINEA ŞOSELEI, PE CÂMP,... ÎN AMINTIREA CELUI
CARE ESTE ÎNMORMÂNTAT ACOLO. CE FACEM, NI SE
VA FACE, ADICĂ DACĂ NOI NE RUGĂM PENTRU ALŢII ŞI
ALŢII SE VOR RUGA PENTRU SUFLETELE NOASTRE
CÂND VOM FI MORŢI.
17

Şase concluzii
1. În România există fenomenul satanist, grupurile care-şi
clamează această afiliere având activităţi sporadice şi foarte rar prin
violenţe, reprezentate în special prin acte de vandalism sau atitudini
ostentative, mai rar prin crime sau sinucideri.
2. Modelul importat după 1990 a generat un vârf de activitate în
perioada
1997-1998, după care interesul public s-a estompat, iar forumul s-a
mutat pe internet.
3. Fenomenul a impus pe piaţă, din raţiuni de marketing, o serie
întreagă de produse şi creaţii, ca de pildă muzica rock.
4. Satanismul a atras pe fondul crizei de modele şi sentimentelor
de eşec şi ratare, un segment de tineri care se identificau cu o
atitudine de rebeliune şi anarhie promovată de muzică.
5. Satanismul contemporan, în special cel autohton este o mişcare
de negare a sistemului şi a valorilor tradiţionale.
6. Din păcate, mulţi dintre adepţi, în special cei cu o structură
psihică delicată sau cu probleme psihice, ajung să comită crime sau să
se sinucidă sub presiunea anturajului şi a ideilor sataniste.
Cum să faci din propriul copil un delicvent
Departamentul de poliţie din Huston (SUA), a difuzat o listă cu
12 sfaturi folositoare în educarea copiilor. Părinţii cărora le este
destinat textul, trebuie să citească îndemnurile pe dos. Căci ei sunt
învăţaţi nu ceea ce ar trebui, ci ceea ce
n-ar trebui să facă dacă doresc ca odrasla
lor să nu ajungă mai târziu un delicvent.
Iată cele 12 poveţe. Nimănui nu-i strică să
le ştie...
1. Încă de mic, daţi-i copilului tot ce
vrea. În felul acesta va creşte cu
convingerea că toată lumea trebuie să-i ofere orice are el nevoie.
2. Când spune cuvinte urâte (drăcuie, înjură, huleşte), râdeţi în
faţa lui. Asta îl va face să creadă că este amuzant.
18

3. Nu-i asiguraţi nici o educaţie spirituală (Nu-i spuneţi cine este
Iisus Hristos, care-i scopul vieţii noastre creştineşti, nu-l duceţi
Duminica la Biserică, nu-l puneţi să postească, să se roage, să se
închine, să se spovedească şi să se împărtăşească...). Aşteptaţi până
va împlini 21 de ani şi lăsaţi-l atunci „să decidă pentru sine“.
4. Evitaţi să-i spuneţi „nu este bine“, pentru că i-aţi putea crea un
complex de vinovăţie. Mai târziu când va fi arestat de poliţie, asta l-ar
putea face să creadă că societatea este împotriva lui, iar el - un
persecutat.
5. Strângeţi ceea ce lasă aruncat pe jos. Faceţi totul în locul lui,
astfel încât să se obişnuiască a arunca responsabilitatea asupra altuia.
6. Fiţi de partea lui în disputele cu vecinii, profesorii şi poliţiştii.
Asiguraţi-l că toţi s-au unit împotriva lui.
7. Certaţi-vă des în prezenţa copiilor. În felul acesta ei nu vor fi
şocaţi când, mai târziu, totul va merge rău în familie.
8. Daţi copilului câţi bani de buzunar vrea. Nu-l lăsaţi niciodată
să şi-i câştige singur.
9. Faceţi-i pe plac şi împliniţi-i toate dorinţele în materie de
confort şi hrană. Dar aveţi grijă să i le satisfaceţi cu vârf şi îndesat,
copleşindu-l.
10. Lăsaţi-l să citescă orice text şi să asculte orice muzică îi cade
la îndemână.
11. Când are probleme serioase, scuzaţi-vă spunând:„niciodată nam
ştiut ce să mă fac cu el“.
12. Aşteptaţi-vă la o viaţă grea. Probabil că veţi avea nevoie să
fiţi pregătiţi din timp pentru aceasta.
Numai iubirea lui Dumnezeu şi a semenilor le poate da atât copiilor
cât şi părinţilor starea de pace, de fericire interioară şi de sănătate
trupească şi sufletească. Numai o viaţă creştină, o viaţă în sfinţenie,
numai trăirea reală a învierii din păcat şi a unirii cu Iisus Hristos -
Dumnezeu în Biserica lui dreptmăritoare ORTODOXĂ le poate
descoperi părinţilor şi copiilor lor, bogăţia infinită a vieţii veşnice, a
experienţei fericirii dumnezeieşti, în normalitatea ei plină de lumină şi
har.
19

Iubiţi credincioşi
Aşa a poruncit însuşi Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos:
„Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia
este împărăţia cerurilor“ (Matei 19:14). Copiii reprezintă o
împlinire a poruncii dumnezeieşti: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi
umpleţi pământul şi-l supuneţi... (Facerea 1:28). Copiii sunt bucuria
şi speranţa părinţilor, sunt darul lui Dumnezeu, după cum însăşi viaţa
este darul cel mai de preţ al lui Dumnezeu. Oare au uitat tinerii aceştia
ce-a promis naşul sau naşa în numele lor în Taina Sfântului Botez?
Adică lepădare de satana, de toţi slujitorii lui, de toată slujirea lui,
împreunarea cu Hristos, credinţa în El, închinarea întru Hristos
zicând: „Mă închin Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Treimii celei
de o fiinţă şi nedespărţite“.
Iată cui a fost închinat tânărul (lui Dumnezeu), iar acum amăgit
fiind de alţi tineri debusolaţi, se leapădă de Taina Sfântului Botez şi
trădează pe Preaînaltul Dumnezeu, făcând jurăminte de supunere
satanei. Şi apoi sunt mulţi părinţi care nu numai că nu îşi duc copiii
Dumnica la Sfânta Biserică, nu-i învaţă să se roage, să postească, să se
închine, îi mai şi drăcuie şi apoi zic: „Părinte, eu nu-i bat pe copiii
mei, în schimb îi drăcui“. Iar eu ca preot le spun: „Mai bine este
să-i baţi decât să-i drăcui, pentru că atunci când se face mare,
auzim că s-a făcut satanist“. Diavolul a pus mâna pe cârma vieţii lui
şi repectivul satanist după cum scrie în Biblie: „are nume, trăieşte,
dar este mort“ (Apocalipsa 3:1). L-a trădat pe Iisus Hristos. Ce
lucru poate fi mai urât ca trădarea? Cât de mult ne întristăm ori de câte
ori ne gândim la Iuda Iscarioteanul, la faptul că L-a vândut pe 30 de
arginţi lipsindu-se de înalta treaptă a apostoliei. Dacă un ostaş jură
credinţă patriei „Jur credinţă patriei mele...“ şi mai apoi trădează
acest jurământ şi trece în tabăra adversă, când va fi prins de
domnitorul pe care l-a trădat, ce pedeapsă va primi el oare? Pedeapsa
cu moartea. Dar acela care L-a trădat pe Dumnezeu prin jurământul pe
care l-a făcut în Sfânta Taină a Botezului? Ce pedeapsă va primi el
când va ajunge în faţa Dreptului Judecător? Va primi chinuri şi moarte
veşnică în adâncul iadului alături de satana căruia i s-a închinat şi i-a
slujit.
„Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe
mulţi. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va
20

ăci. Dar cel care va răbda până la sfârşit acela se va mântui. Şi se
va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea,
spre mărturie la toate neamurile (Matei 24: 11-14).
„Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo,
să nu-l credeţi. Căci se vor ridica hristoşi micinoşi şi prooroci
mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească,
de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus de mai înainte“
(Matei 24: 23-25).
Cei doi stăpâni au porunci diferite. Diavolul, stăpânul răului din lume
le-a dat celor ce se închină lui porunca urii. De aceea se urăsc
popoarele, fiii aceluiaşi neam şi chiar cei din aceeaşi casă. Dumnezeu
ca Stăpân a toate cele văzute şi nevăzute, ne-a dat porunca iubirii:
„Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul precum şi Eu
v-am iubit pe voi. Întru aceasta toţi vor cunoaşte că sunteţi ai mei,
dacă aveţi dragoste între voi“ (Ioan 13:34).
Iubitorul de Hristos, Sfântul episcop Nicolae Velimirovici, văzând
depărtarea de credinţă a multor oameni spune despre judecata dintre
Hristos şi Europa:
„Dacă istoriei ultimelor secole, al XVIII-lea, al XIX-lea şi al XXlea,
ar fi să i se dea un nume corect, atunci nu ar exista vreo
denumire mai potrivită decât înregistrarea judecăţii dintre
Europa şi Hristos. Şi aceasta întrucât nimic nu a avut loc în
Europa ultimelor trei sute de ani care să nu fi avut legătură cu
Hristos Domnul. În această judecată dintre Hristos şi Europa se
întâmplă următoarele: Hristos îi spune Europei că ea a fost
botezată în numele Său şi că aceasta ar trebui să-i rămână
credincioasă Lui şi Evangheliei sale. La acestea, Europa care se
apără spune :toate religiile sunt la fel. Acest continent nu are nici
o religie. Hristos întreabă cu tristeţe : „Cum puteţi trăi voi,
oamenii, doar cu interesele voastre materiale, doar cu dorinţele
animalice pentru satisfacerea poftelor voastre trupeşti? Am vrut
să vă fac fii şi fiice ai lui Dumnezeu, dar voi vă îndepărtaţi de
Mine“. La aceasta Europa răspunde: „Eşti demodat. În locul
Evangheliei Tale noi am descoperit biologia şi zoologia. Şi acum
ştim că noi nu suntem urmaşii Tăi şi ai cerescului Tău Părinte, ci
ai urangutanilor şi ai gorileleor, adică ai maimuţelor. Noi suntem
în stare să devenim dumnezei fiindcă noi nu recunoaştem nici un
21

alt dumnezeu în afară de noi înşine“. La aceasta Hristos spune:
„Voi sunteţi mai încăpăţânaţi decât iudeii de odinioară. V-am scos
din întunericul barbariei la cereasca lumină, dar voi v-aţi întors la
întuneric aşa precum hipopotamul se duce în noroi. V-am arătat
dragostea Mea atunci când toţi îngerii s-au îndepărtat fiindcă nu
puteau suferi mirosul de iad ce venea de la voi, când eraţi în
întregime întuneric şi duhoare. Eu am rămas singurul să vă
curăţesc şi să vă luminez. Acum încetaţi cu necredinţa, fiindcă vă
veţi întoarce la acel întuneric şi la acea duhoare de nesuportat“.
La aceasta Europa strigă batjocoritor: „Pleacă de la noi. Nu Te
recunoaştem. Ştiinţa este steaua care ne călăuzeşte. Mintea
noastră este dumnezeul tuturor dumnezeilor. Tu eşti doar un mit
străvechi în care credeau bunicii şi bunicele noastre“. Cu lacrimi
în ochi Hristos spune: „Iată, Eu plec, dar voi veţi vedea. Aţi
părăsit calea lui Dumnezeu şi mergeţi pe calea satanei.
Binecuvântările şi fericirea v-au fost luate. Viaţa voastră este în
mâinile Mele, fiindcă Eu am fost răstignit pentru voi. Şi, totuşi, în
ciuda tuturor acestor lucruri, Eu nu vă voi pedepsi, ci păcatele şi
apostazia (lepădarea de credinţă) voastră faţă de Mine,
Mântuitorul vostru, vă vor pedepsi“. Hristos Şi-a luat crucea şi
binecuvântările şi a plecat. Iar ceea ce a rămas în urma Sa au fost
întunericul şi duhoarea. Iar acum voi trebuie să decideţi cu cine
veţi merge: cu întunericul şi duhoarea Europei (satanismul) sau cu
Hristos?
Pe uşa unei Biserici din Italia se află scrise următoarele cuvinte:„Un
singur Dumnezeu am; dacă el este vrăjmaşul meu (fiindcă îl ador
pe satana), oare cine mă va mântui?“
BIBLIOGRAFIE: Biblia E.I.B.M., 1994, Bucureşti; Miljurko Vukadinovici,Traian
Manta, Viaţa unui sfânt - Avva Iustin Popovici, Editura Bunavestire, Galaţi,2003;Revista
„Porunca iubirii“, nr.3/2004,Editura Agaton; http://www.inoanpress.com/para/ezot/ezot99.html;http://www.cotidianul.ro/anterioare/2001/reportaj/rep0
309sep.htm; Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Dicţionar de cunoştinţe religioase, Editura
Diecezana, Caransebeş,2001;Ieromonah Adrian Făgeţeanu, Ieromonah Mihail Stanciu,
De ce caută omul contemporan semne, minuni şi vindecări paranormale? Editura Sofia,
Bucureşti, 2004.
22