pdf romana - Universitatea Transilvania

dintre lungimea şi lăţimea solzilor la molidul de rezonanţă şi la molidul obişnuit s-a
constatat că acesta are o valoare de 2-2,5 la molidul de rezonanţă şi 1,5-1,7 la molidul
obişnuit. Raportul lungimea/lăţimea solzilor de conuri ar putea fi numit marker
morfologic al molidului de rezonanţă.
Ritidomul este subţire, cu fisurile dirijate aproape paralel cu axa tulpinii, cu solzii
subţiri, rotunjiţi sau alungiţi. La arborii cu diametre mari (peste 44 cm) se poate
observa gruparea solzilor în plăci alungite, cu marginile puţin răsfrânte în afară. În
acest caz solzii sunt grupaţi în şiruri verticale şi frecvent sunt de culoare cenuşie.
Raportul între lungimea şi lăţimea solzilor oscilează între 2,6-3,1 în timp ce pentru
molidul obişnuit s-au obţinut valori de 1,7 - 2,1. Gradul de diferenţiere a raportului
lungimea /lăţimea solzilor de ritidom, între molidul de rezonanţă şi molidul obişnuit ne
sugerează că acest raport ar putea fi considerat marker morfologic al molidului de
rezonanţă.
Forma coroanei şi modul de inserţie a ramurilor pe fus. Coroana este de regulă
conică îngustă sau conic-columnară, descreşte treptat de la bază spre vârf într-un unghi
de 35-60º, formată din ramuri subţiri majoritatea orientate în jos. Ramurile verticilelor
1-6, luate de la vârf spre bază, sunt deseori orientate în sus, în timp ce restul ramurilor
din treimea superioară sunt aproape perpendiculare pe tulpină. Ramurile din treimea
mijlocie şi inferioară a tulpinii sunt orientate în jos, într-un unghi de 35-40º.
Trunchiul arborilor de molid de rezonanţă este aproape perfect vertical, aproape
cilindric, până la inserţia ramurilor coroanei, în secţiune transversală circular sau cu
ovalitate scăzută, complet spălat de crăci pe o porţiune apreciabilă (uneori chiar 6-10m
de la colet). Unele exemplare sunt bine elagate numai pe o parte a ariei laterale a
trunchiului, unde elagajul se poate continua până sub coroană.
Spre deosebire de molidul de rezonanţă, la molidul obişnuit elagajul natural se
realizează deficitar, crăcile uscate rămân mult timp pe arbore, sunt evidente nodurile şi
cioturile mari care acoperă semnificativ aria laterală a treimii inferioare a tulpinii.
Pe lângă aceste caracteristici morfologice relativ bine distincte cu ochiul liber,
molidul de rezonanţă se poate determina pe teren, prin aşa-numita metodă a loviturii.
Metoda aceasta lasă însă loc multor interpretări subiective. Mai mult, cei care
exploatează în delict, obişnuiesc să înlăture ritidomul de pe porţiunea unde se aplică
lovitura de ciocan, ceea ce are implicaţii nefaste asupra stării fitosanitare a arborilor în
viitor. Aşadar propunem renunţarea la această metodă pe care o considerăm nesilviculturală
şi insistăm pe identificarea arborilor după caracteristicile morfologice
arătate.
6.2.3. Criterii pentru identificarea arborilor cu calităţi de rezonanţă, pe picior
Pentru identificarea caracteristicilor morfologice exterioare ale arborilor care pot
oferii indicaţii cu privire la structura calitativă interioară a lemnului, am procedat la
determinarea electronică a distanţelor euclidiene între toate caracterele arborilor şi
probelor de creştere recoltate (tab. 6.68.). Studiind diversitatea distanţelor euclidiene
între trăsăturile arborilor, am stabilit în mod arbitrar, o distanţă prag de 50 de unităţi
euclidiene, pentru a alege caracterele exterioare ale arborilor, cele mai apropiate de
calitatea structurală de rezonanţă a lemnului lor. Din această perspectivă, în mod
surprinzător, caracteristicile de interes, în ordinea descrescătoare a relevanţei lor, au
fost: distanţa medie între arbori, ovalitatea la 1,3m, ovalitatea la 0,3m şi lăbărţarea.
78