pdf romana - Universitatea Transilvania

Tab. 6.13. Sinteză comparativă a caracterelor morfologice ale arborilor de molid de rezonanţă
Caracterele morfologice stabilite de
Ing. N. Paşcovici, 1930
- arbori bine elagaţi, fără noduri pe o lungime
de 3-7 m;
- arbori cu diametre de peste 40 cm;
- arbori cu vârsta de peste 140 de ani;
- trunchiul este drept, aproape cilindric, fără
noduri;
- arbori întotdeauna cu coroana simetrică, cu
ramuri subţiri; „Molizii cu corona asimetrică de
regulă sunt lătăuşi, prezintă inele neuniforme şi
lemnul lor este pietros”;
- arbori fără fibră răsucită, sau aceasta să nu
depăşească 3-4 cm / m;
- coaja molidului de rezonanţă este fină, cu
solzi mici şi rotunjiţi.
Caracterele morfologice pe care le prezintă
arborii de molid la care structura interioară a
lemnului atestă prezenţa lemnului de rezonanţă
(cercetările noastre)
- arbori cu elagaj natural foarte bun, fără
noduri, până la înălţimi de 3-5 m, sau cu elagaj
foarte bun şi fără noduri, însă doar pe jumătate din
aria laterală a tulpinii, până 4-8m; cealaltă
jumătate de arie laterală prezentând cioturi de la
înălţimi mai mici de 3m;
- arbori cu diametre de peste 38 cm;
- arbori cu vârsta de peste 160 de ani;
- arbori cu trunchiul drept, cilindric, puţin
lăbărţat la bază;
- arbori cu coroana simetrică dar şi asimetrică,
cu ramuri subţiri (diametrul ramurilor la inserţia
pe tulpină nu depăşeşte 5cm) şi cele de la bază
aplecate în jos;
- ritidomul molidului de rezonanţă este solzos,
cu solzi mărunţi, de culoare cenuşie-brună,
alungiţi, cu marginile răsfrânte în afară. La vârste
înaintate (aprox. peste 80-100 de ani) apar plăci
solzoase separate de crăpături longitudinale,
aproape paralele cu axul tulpinii. Dacă arborii
prezintă solzi mari, brun-roşcaţi, este un indiciu
foarte bun că lemnul acestora are o structură
neregulată, cu inele late şi deseori cu lemn de
compresiune.
- arbori din clasele I şi II Kraft, dar uneori
chiar şi din clasa III Kraft;
Rezultatele cercetărilor noastre impun formularea unor amendamente la caracterele
morfologice ale arborilor de molid de rezonanţă, prevăzute în literatura de specialitate.
Trebuie să precizăm că suntem departe de a contesta rezultatele cercetărilor
realizate de ing. N. Paşcovici, a cărui aport la cunoaşterea molidului de rezonanţă din
ţara noastră a fost unul colosal. Pentru a susţine amendamentele care trebuie aduse la
caracterele morfologice stabilite de marele cercetător, facem următoarele precizări. Ing.
N. Paşcovici a formulat caracterele morfologice ale molidului de rezonanţă în contextul
economic existent în trecut, când ţara noastră nu avea o dezvoltată o industrie a
instrumentelor muzicale. În acea vreme (anii ’30-’40), lemnul de molid de rezonanţă cu
calităţi deosebite se găsea în proporţii apreciabile, şi era destinat exportului. Se înţelege
că pentru acoperirea costurilor de transport fabricanţii străini, îndeosebi italieni (aşa
cum precizează V.P. Vaida, 1958) preferau doar lemnul cu calităţi excepţionale, nefiind
interesaţi de buştenii care puteau fi doar parţial valorificabili (aşa cum este cazul
buştenilor proveniţi de la arborii elagaţi doar pe jumătate din aria laterală a tulpinii). În
mod cert că aceste exigenţe ale fabricanţilor străini au stat la baza formulării
caracterelor morfologice formulare de ing. N. Paşcovici.
6.1.1.3.4. Interpretarea prelucrărilor statistice ale valorilor măsurate pentru
indicatorii inelelor anuale. Interpretări de pe grafice.
51