pdf romana - Universitatea Transilvania

molid din suprafeţele studiate, vor avea diametre de peste 38 cm, adică vor putea fi
exploatabili.
Din cei 50 de arbori examinaţi în Lăpuşna, care aveau diametrele de peste 22 cm,
un număr de 11 arbori prezentau vârsta de 140-160 de ani. N. Paşcovici (1973)
consideră ca vârstă a exploatabilităţii la molidul de rezonanţă, vârsta de 150 de ani.
Din dorinţa de a verifica dacă această vârstă se justifică pentru arborii din suprafaţa
cercetată, am comparat diametrele arborilor din aceeaşi clasă de vârstă, cu valoarea
diametrului de bază minim pentru arborii de molid de rezonanţă (dminr = 38cm) (tab.
6.10.). Se observă din acest tabel că din cei 11 arbori de la clasa de vârstă 140-160 de
ani, doar 5 arbori (45,5%) au un diametru de bază mai mare decât diametrului de bază
minim pentru arborii de molid de rezonanţă (dminr = 38cm). Aceasta observaţie ne
îndreptăţeşte să afirmăm că nu se justifică vârsta de 150 de ani ca vârstă a
exploatabilităţii pentru arborii din suprafaţa cercetată, întrucât la această vârstă arborii
nu ajung la diametrul minim pe care îl reclamă debitarea semifabricatelor de
instrumente muzicale. Deşi numărul de arbori analizaţi nu este suficient pentru a trage
o concluzie suficient de întemeiată din punct de vedere statistic, estimă totuşi că pentru
arborii de molid de rezonanţă de la Lăpuşna nu se justifică cicluri de producţie mai mici
de 160 de ani.
Din tabelul 6.10. reiese că vârsta la care peste 70% din arborii examinaţi ating
diametrul de bază de 38 cm, este de peste 160 de ani. Într-adevăr, la vârste de peste 200
de ani, toţi arborii depăşesc diametrul de 38 cm, însă adoptarea unei vârste atât de mari
pentru exploatabilitate, implică un mare risc, întrucât este foarte probabil că un număr
mic da arbori ajung la această vârstă fără să fie periclitaţi de factori biotici (agenţi
criptogamici, animale etc.) sau abiotici (vânt, zăpadă, ger etc.) care au implicaţii
negative asupra calităţii lemnului. În mod similar, considerăm şi clasa de vârstă de 180-
200 de ani.
Având în vedere cele arătate mai sus, considerăm, pe baza cercetărilor noastre, că
vârsta cea mai potrivită, fixată ca ciclu de producţie pentru arborii de molid de
rezonanţă din munţii Gurghiului, este de 160-180 de ani. De remarcat că la această
valoare a vârstei exploatabilităţii au ajuns şi alţi cercetători, însă de pe alte direcţii de
cercetare (G. Zlei, 2007; V. Giurgiu, 1988) .
Din cercetările întreprinse s-a concluzionat că există în teren arbori de molid de
rezonanţă cu vârste de peste 180 de ani, majoritatea nefiind compromişi de existenţa în
lemn a agenţilor patogeni, adică au lemnul foarte sănătos, lipsit de coloraţii şi putregai.
De remarcat că au fost găsiţi şi arbori cu vârste de peste 200 de ani, (cel mai vârstnic
arbore avea 290 de ani) la care examinarea probelor de creştere a evidenţiat că aceştia
sunt lipsiţi de acţiunea agenţilor vătămători.
6.1.1.3.3. Repartiţia pe clase de calitate structurală a arborilor eşantionaţi
După stabilirea claselor de calitate structurală pentru toţi arborii din suprafaţa de
probă de la care s-au extras probe de creştere (SII din u.a. 43B, U.P. VI Lăpuşna, O.S.
Gurghiu), s-a obţinut următoarea repartiţie (tab. 6.12.):
49