pdf romana - Universitatea Transilvania

- manifestarea unor factori climatici vătămători: gerul, vântul, zăpezile
abundente etc.
Luând în calcul aceşti factori limitativi, facem afirmaţia că nu toţi arborii cu
potenţial de rezonanţă vor fi pe viitor arbori de rezonanţă ci doar cei care vor rezista
adversităţilor factorilor limitativi.
4. Clasa arborilor fără rezonanţă (Afr), Cuprinde arbori de molid cu diametre
de peste 22 cm, care nu corespund criteriilor morfologice de identificare pe picior a
arborilor de molid de rezonanţă. La aceşti arbori zonele A şi B fie nu există pe
secţiunea transversală de la 1,3m, fie însumează o lăţime mai mică de 5 cm. Tot în
această clasă intră şi arborii cu vârste de peste 160 de ani (diametre de peste 40-45 cm)
care au o zonă de rezonanţă de numai 5-8 cm. Aceştia din urmă au fost incluşi în clasa
Afr deoarece până la vârstă propusă a fi fixată prin ciclu de producţie (160 – 180 de ani,
după G. Zlei, 2007) nu vor putea să acumuleze lemn de rezonanţă astfel încât să
permită debitarea de semifabricate pentru vioară.
5. Clasa arborilor cu lemn de rezonanţă compromis criptogamic (Arc).
Lemnul acestor arbori prezintă pe suprafeţe apreciabile coloraţii sau putregai, defecte
neadmise la debitarea semifabricatelor de instrumente muzicale. Altfel spus, ambele
probe de creştere extrase de la un arbore studiat au prezentat coloraţii şi/sau putregai în
zonele cu rezonanţă (zona A şi/sau zona B ), ceea ce a făcut ca aceste zone să nu mai
poată asigura lăţimea unui semifabricat uzual de vioară.
6. Clasa arborilor cu lemn de rezonanţă parţial compromis (Arpc) (Arbori
parţial valorificabili), pentru care examinarea probelor de creştere a evidenţiat prezenţa
coloraţiilor şi/sau a putregaiului în apropiere de măduvă, adică în zona C, care nu
limitează debitarea semifabricatelor. Tot în această clasă au fost incluşi şi arborii cu
lemn de rezonanţă pentru care coloraţiile şi putregaiul apăreau în zonele cu rezonanţă
(zona A şi zona B), însă numai la o probă de creştere din cele două extrase de la un
arbore.
Analiza acestor ultime două clase structurale este deosebit de importantă
pentru alegerea judicioasă a momentului în care trebuie exploataţi arborii de molid de
rezonanţă. Este cert că orice întârziere a momentului exploatării arborilor de molid de
rezonanţă din aceste clase, duce la extinderea în arbore a coloraţiilor şi/sau
putregaiului, în detrimentul volumului util de lemn de rezonanţă. Observaţiile arată că
peste 50% din arborii incluşi în aceste clase de calitate structurală, au vârste de peste
160 de ani. Această observaţie întăreşte ideea că arborii de molid de rezonanţă, pentru a
nu se deprecia calitativ lemnul pe care îl conţin, nu trebuie ţinuţi pe picior mai mult de
160 – 180 de ani.
La definirea celor 6 clase de calitate structurală s-a ţinut cont de mai multe
criterii:
- lăţimea zonelor cu lemn de rezonanţă de pe raza secţiunii transversale, criteriu care a
limitat încadrarea arborilor în clasele cu lemn de rezonanţă (ArI , ArII , Arc şi Arpc ), în
clasa arborilor cu potenţial de rezonanţă (Apr), sau în clasa arborilor fără rezonanţă (Afr)
- valorile indicatorilor de calitate ai lemnului de rezonanţă (lăţimea inelelor anuale,
proporţia de lemn târziu şi diferenţa dintre inelele consecutive);
- vârsta arborilor, estimată la nivelul secţiunii transversale de la 1,3m. Vârsta a fost
estimată cu ajutorul unei formule matematice, deoarece probele de creştere nu au atins
măduva arborelui:
V1,3 = npr + {(d1,3 – c)/2] – Lpr}/bC , unde:
47