pdf romana - Universitatea Transilvania

- diferenţa dintre două inele consecutive să nu depăşească 0.6 – 0,8mm. Se acceptă
maxim 5-7 inele cu valori care depăşesc pragul de 0,7%, dar nu mai mult de 1mm;
Arborii de molid de rezonanţă din clasa ArI aparţin mai ales modelelor de
calitate radială cu succesiunea C-B-A şi C-A, pentru care inelele din zona A au cele
mai bune valori ale indicatorilor calitativi. Dacă lăţimea semifabricatelor de
instrumente muzicale poate fi asigurată în proporţie de peste 50% de zona A, atunci
semifabricatele care se debitează aparţin clasei I (semifabricate pentru instrumente
Maestro).
2. Clasa arborilor cu lemn de rezonanţă de calitate secundară (ArII), care
permit debitarea de semifabricate pentru viori de orchestră (permit debitarea de
semifabricate din clasa III - Student) sau didactice (permit debitarea de semifabricate
din clasa IV - Şcoală);
Arborii cuprinşi în această clasă pot să aparţină în principiu oricărui model de
calitate radială din cele amintite, numai că zonelor cu rezonanţă trebuie să fie succesive
(neîntrerupte de zone fără rezonanţă) şi luate împreună să depăşească 12-13 cm. Este
cazul arborilor pentru care zona A nu asigură 50% din lăţimea, aceasta realizându-se
prin participarea zonei B. Pentru arbori din clasa ArII , indicatorii calitativi ai lemnului,
stabiliţi de pe secţiunea transversală de la 1,3m, trebuie să prezinte următoarele valori:
- lăţimea inelelor anuale să fie de max: 3 mm pt. vioară, 4mm pt. violă şi 5-7 mm
pentru violoncel şi contrabas;
- proporţia de lemn târziu nu trebuie să depăşească 39 - 43%. Se acceptă maxim 5-7
inele cu valori care depăşesc pragul de 43%, dar nu cu mai mult de 55%;
- diferenţa dintre două inele consecutive să nu depăşească 0.5 – 0,7 %. Se acceptă
maxim 5-7 inele cu valori care depăşesc pragul de 0,7%, dar nu mai mult de 0,8mm;
3. Clasa arborilor cu potenţial de rezonanţă (cu lemn de rezonanţă în
devenire) (Apr). Această clasă de arbori cuprinde arborii de molid de rezonanţă cu
diametre de peste 22cm, pentru care zonale A şi B, de pe raza secţiunii transversale de
la 1,3m împreună reprezintă > 5cm, ceea ce evidenţiază un potenţial de formare în
viitor a lemnului de rezonanţă. Din cercetările întreprinse reiese că arborii cu vârste de
peste 160 de ani (diametre de peste 40-45 cm), dacă au o zonă cu lemn de rezonanţă de
doar 5-8cm, nu pot fi incluşi în clasa arborilor cu potenţial de rezonanţă întrucât aceasta
ar însemna că ei vor trebui conduşi până la vârste foarte mai (peste 180 de ani).
Adoptarea unor cicluri de producţie foarte mari (peste 180 de ani) ar putea fi în
defavoarea arborilor din clasele ArI şi ArII care la vârsta de 160 – 180 de ani au
acumulat suficient lemn de rezonanţă pentru a se putea debita instrumente muzicale.
Cercetările întreprinse în suprafeţele studiate au arătat că arborii din clasa Apr au
diametre cuprinse între 22 şi 35cm şi vârste estimate între 110-150 de ani.
Prin creşterea lor, aceşti arbori ar putea să producă lemn de rezonanţă astfel
încât ulterior să poată fi destinaţi debitării de semifabricate pentru instrumente
muzicale. Desigur că potenţialul pe care îl prezintă aceşti arbori în prezent, se poate sau
nu concretiza în lemn de rezonanţă, în funcţie de rezistenţa arborilor la acţiunea
diferiţilor factori limitativi, cum ar fi:
- atacurile de boli şi dăunători;
- eliminarea naturală, datorită concurenţei exercitate de arborii vecini;
- rănirea arborilor cu potenţial din cauza: exploatărilor, căderilor de arbori
bătrâni sau doborâţi de vânt, acţiunii unor mamifere etc.
46