pdf romana - Universitatea Transilvania

acestora. Zona C este lipsită de interes din perspectiva fabricării instrumentelor
muzicale.
Ţinând cont de distribuţia şi amplitudinea celor trei zone de calitate pe lungimea
probei de creştere şi în acord cu exigenţele fabricanţilor de instrumente muzicale din
Reghin, am definit pentru prima dată clase de calitate structurală pentru lemnul
arborilor de molid eşantionaţi în suprafeţele de probă studiate.
Clasele de calitate structurală au fost deduse examinând toate situaţiile individuale
ale eşantioanelor extrase (probele de creştere din u.a.43 B şi rondelele din u.a. 111B).
Au rezultat 6 clase de calitate structurală:
1. Arbori cu lemn de rezonanţă de înaltă calitate (ArI), care permit debitarea de
semifabricate pentru viori de solişti (viori tip Maestro şi Profesional);
2. Arbori cu lemn de rezonanţă (ArII) care permit debitarea de semifabricate pentru
viori de orchestră (viori tip Student) sau didactice (viori tip Şcoală);
3. Arbori cu potenţial de rezonanţă (cu lemn de rezonanţă în devenire) (Apr);
4. Arbori fără rezonanţă (Afr);
5. Arbori cu lemn de rezonanţă compromis criptogamic (lemnul prezintă pe
suprafeţe apreciabile coloraţii sau putregai, defecte neadmise la debitarea
semifabricatelor de instrumente muzicale) (Arc);
6. Arbori cu lemn de rezonanţă parţial compromis (parţial valorificabil, care
prezintă coloraţii sau putregaiuri în apropiere de măduvă, adică pe porţiuni care nu
limitează debitarea semifabricatelor) (Arpc).
Definirea acestor clase s-a făcut ţinând cont de mai multe criterii:
- lăţimea zonelor cu lemn de rezonanţă de pe raza secţiunii transversale;
- valorile indicatorilor de calitate ai lemnului de rezonanţă (proporţia de lemn
târziu şi diferenţa dintre inelele consecutive);
- vârsta arborilor, estimată la nivelul secţiunii transversale de la 1,3m. (determinată
cu ajutorul unei formule matematice, deoarece proba de creştere nu a atins măduva
arborelui);
- diametrul de bază al arborelui;
- prezenţa putregaiului sau a coloraţiilor anormale pe probele de creştere.
Fig. 2.14. Colorimetrul
portabil Konika CR-400
2.5.2. Măsurarea indicilor de culoare a solzilor de
pe ritidom
După condiţionarea solzilor prin uscarea lor întru-un şopron
bine aerisit, probele de solzi au ajuns la laborator unde s-a măsurat
lungimea şi lăţimea fiecărui solz şi s-au făcut determinări de
culoare, folosind colorimetrul portabil CR-400 produs de Konica
Minolta (fig. 2.14.). Aparatul determină culoarea lemnului în
spaţiul cromatic L*a*b (sin. CIELab):
- L* - luminanţa sau strălucirea (variază între 0
% pentru
negru şi 100 % pentru alb);
- a* - mărimea nuanţei de roşu/verde (cu valori negative pentru
nuanţa de verde şi pozitive pentru nuanţa de roşu);
27