pdf romana - Universitatea Transilvania

staţionale şi particularităţile arboretelor cu molid de rezonanţă, iar în ceea ce priveşte
calitatea şi sortarea lemnului, studiile sunt şi mai puţine.
Tradiţia, dar şi încercările ulterioare de utilizare a altor specii lemnoase sau a
altor materiale, au arătat că lemnul de molid de rezonanţă este materialul cel mai în
măsură să redea în instrumentele muzicale, sonoritatea dorită la interpretarea unei
compoziţii muzicale.
Pădurile de molid de la noi se înscriu printre pădurile cu cel mai bun lemn de
rezonanţă din lume (aşa cum afirmă fabricanţii de instrumente muzicale de la Reghin).
Lemnul de molid de rezonanţă de la noi, în prezent este apreciat şi cerut în cantităţi
mari de către fabricanţi de instrumente muzicale de pretutindeni.
Molidul cu lemn de rezonanţă nu este uşor de recunoscut. Diagnosticarea şi
caracterizarea calităţii de rezonanţă a acestuia pot fi făcute luând în considerare
particularităţile morfologice ale arborilor, sunetul produs de lovirea trunchiului cu un
ciocan, caracteristicile inelelor de creştere şi îndeosebi proprietăţile fizico-acustice ale
lemnului. Aceste elemente sunt importante şi pentru silvicultură; cu ajutorul lor pot fi
identificate arboretele cu molid de rezonanţă, obiectiv de mare interes practic, pentru
conservarea şi gospodărirea durabilă a molidului de rezonanţă
În Europa, precum şi la nivel mondial, resursele de molid de rezonanţă au
scăzut îngrijorător de mult. Încă din 1947 există publicări despre nevoia protejării
molidului de rezonanţă (W. Scheidt, citat de W. Kolneder, 1998). În timp, nevoile de
materie primă pentru semifabricatele de instrumente muzicale au crescut din ce în ce
mai mult. Deşi pentru satisfacerea consumurilor s-au redus în timp exigenţele STAS -
urilor, problema resurselor molidului de rezonanţă nu s-a rezolvat.
Pentru ţara noastră interesul pentru lemnului de rezonanţă şi pentru
cunoaşterea pădurilor care conţin arbori de molid de rezonanţă, a stârnit interesul
specialiştilor încă de la începutul secolului al XIX-lea (N. Paşcovici, 1930, 1945). Deşi
au existat de-a lungul timpului mai multe cercetări legate de lemnul de molid de
rezonanţă şi de calitatea acestuia, putem afirma fără rezerve că încă mai sunt multe de
aflat. În România au existat, în general după modelul rusesc, preocupări pentru
cunoaşterea în teren a arborilor de molid de rezonanţă, a proprietăţilor fizico-acustice
ale lemnului de molidul de rezonanţă, însă nu au fost realizate cercetări aprofundate
care să pună în strânsă legătură preocupările silviculturale legate de molidul de
rezonanţă cu exigenţele fabricanţilor de instrumente muzicale, mai ales în ceea ce
priveşte sortarea corespunzătoare şi valorificarea integrală a acestui material. Acesta a
fost principalul argument care a motivat interesul cercetărilor noastre.
Fără intenţia de a desluşi pe deplin misterele lemnului de molid de rezonanţă,
considerăm demersul cercetărilor noastre doar o modestă contribuţie pentru o mai bună
cunoaştere a universului care gravitează în jurul acestui material atât de preţuit pentru
muzică şi artă.
11