OCTAVIAN GOGA

El
't1
P,
11!
'
OVIbIU PAPADIMA
NEAM, SAT, ORA_
IN POEZIA LUI
OCTAVIAN GOGA
BU Ctr RE
I
FUNDATIA REGALA PENTRU LITERATURA 1 ARTA
39, Bulevardul Lascar Catargi, 39
1942

OVIDIU PAPADIMA
NEAM, SAT, ORA*
IN POEZIA LUI
OCTAVIAN GOGA
BIICIFRE$T 1
FUNDATIA REGALA PENTRU LITERATURA §I ARTA
39, Bulevardul Lascar Catargi, 39
I 94.2

I
TIPOLOGIA SATULUI
Era o searä bogati §i 'arel, risipinduli pe cer citre apus ultimele
colori cu orgoliu §i aduninduli in urma lor umbrele cu teami
para §i cu regrete...
Dar firi de calmul, t'irá' de pacea atit de lin prefirati in striveziurile
caste ale aerului, in care se implinesc la noi marile agonii
ale zilei in timpul in care vara se veste§te sau a venit deabinelea.
Ci una din acele seri incerte nelini§tite, cu cerul lor ut-nbrit de
semnele unor vremuieli departe §i de ve§tile unor ploi ce a§teapti
si vira miine, cum erau aproape toate, cele mai frumoase
chiar, din luna Mai atit de ciudatä a anului acela... Soarele se
afundase de mult dincolo de zare §i din departärile lui de jos mai
stáruia sä. vira pira la noi o luminä bolnavi §i slabi de singe §i
de tristete palita, §oviind inteo poarti deschisi aproape de pi-.
mint, inteun §ir de non i masivi. §i vinqi cari ne amenintau de
departe. Deasupra insi cerul, unduinduli in seninul ski palid
apele blinde §i sfioase, rizimindu-se increzitor, in cimpie departe,
pe umerii obositi ai pimintului cobora pace. Zumzetul
confuz, respiratia greoaie a ora4ului mare, ne-au intampinat qi
ne-au prins astfel fá.r5. voie, ca un torent rece dupa o prietenie
cala §i lin4titi cu soarele. Bucure9tii se vesteau sgomotos, zorwiinduli
salba de cfirciumi ce ii orneazä pitoresc marginile
murdare. Fárimata de cläntkiitul fioros al cle9telui izbit de grätar

4
OVIDIU PAPADINIA
In chip de reclami, de alicele metalice ale sunetelor de tambal
0 de murmurul departat 0 confuz al glasurilor aprinse de vin,
pacea adunad in noi atat de greu 0 de incert de dad de departe,
mai sdruia Inca'. Ma0na inainta incet, pästrind prin inertie ceva
din vraja solemna dinainte.
Un flaut a inganat undeva, nedibaci dar sincer, notele simple
din La noi. La un 'raspas, ca un raspuns care s'a Intalnit cu ele
doar in sufletul nostru, un glas cald baritonal, dar purtat aspru,
1-am auzit cantind la o masuta inconjurad de prieteni De ce Wag
dus de ldngd boi...
Nu gtiu daca ace0i necunoscuti ckntareti de margine de oral,
pe cari in trecerea noastra n'am putut nici macar sl-i desluOm
la fad., vor fi qtiut ci in ziva aceea care sfar§ea astfel, poetul cantecelor
acestora sbuciumate incepuse odilma impacata, inteo existend
pe care nu o mai putea clatina nicio durere, nicio bucurie.
Poate cä aflasera de trecerea lui pe tarAmul luminoaselor lini0i
de dincolo, 0 incercau si-i trimeati de ad cuvantul lor de ramas
bun, de jale 0 de admiratie, a§a cum se pricepeau ei, ca mascariciul
care a jucat inaintea icoanei Maicii Domnului, fiindca altfel
nu invatase sa I se roage.
Poate cä a fost numai o coincidend ciudata 0 ca in cantecul
lor prelungit in note barbare de mahala, au cautat glas tristeti 0
necazuri numai ale lor, pentru ei, dar ale tuturor pentru sufletul
larg al poetului suferintelor noastre de odinioari.
Nu §tiu. Dupà cum nu 0iu daca nu fac o impietate descifrand
imaginea poetului, acum and il apoteozeaza o intreaga tara,
dintr'un cantec inganat deasupra unei mese vulgare de cr4mi
de margine.
Nu cred insa. Imi inchipui ca daca sufletul celor ce au trecut
pragul vietii simte in primele zile ale desprinderii sale de lut acea
nelini0e pe care i-o atribuie foklorul nostru acea nelini0e,
amestec de bucurie spirituali 0 de pareri de rau pamante0i, care
il face sa cutreere febril locurile de care a fost legat in viata,strabatand
atunci acest Bucure0i atfit de ticalos 0 de drag, pomenirea
aceasta vulgara 0 itingace 11 va fi m4cat mai mult decat multe
discursuri 0 articole de gazed.
L-ar fi mi§cat, nu mingaindu-i un orgoliu poetic pe care poate
1.-a avut. Nici inarturisindu-i o popularitate pe care a aimilt-o

NEAM, SAT SI ORAS IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA s
din plin, dela inceput, 0 de care s'a bucrat cu toate resursele
temperamentului sill frenetic. Ci verificandu-i lucid, indreptitindu-i-1
in ceasul hotkitor al ultimelor socoteli, punctul
voluntar de plecare al destinului ski literas. Poetul care a vrut
dela inceput si fie glasul celor multi ai neamului a9esta a rimas
In adevir astfel pelitru totdeauna. Sbuciumul tragic al inceputului,
II. care poetul 0 1-a analizat lucid, 1-a indreptat atunci voluntar
0 1-a InirturIsit rispicat totdeauna, intrebkile de o viati de om
care nu se poate sä nu fi fost, de0 aceea0 vointä nipraznici le-a
ascuns cu hotkire dinaintea noastri, i0 dpitau atunci deslegarea
clari 0 singurä: istoria noasträ literal% nu poate deat A
consfinteascä acum existenta de totdeauna a poetului in sufletul
neamului ski.
E soarta ce 0.-a ales-o dela inceput cu un curaj ce te uluie0e.
Pe care 0-a implinit-o cu o vointi incordati metalic, cum rar intalne0i
in zilele noastre de oameni in voia furtunii. i a crezut
In sfintenia adevirului ei cu o credinti tare care nu e dal% deck
marilor iluminati.
Destinul poetic al lui Octavian Goga incepe dela alegerea hotiritä
a stelei ciliuzitoare. De aceea 0-a renegat in viati 0 in
mirturisirile literare poeziile dintii. Octavian Goga incepe si
existe ca poet din momentul and in sufletul s'äu alegerea atät de
grea a aii de urmat s'a fäcut hotäriti. Alegere care din totdeauna
a oscilat in artä intre adevkul sufletesd, care nu poate fi decit
comunitar, 0 anume in singura formi largi a comunitätii: etnicul,
0 frumosul estetic, care pink' la unnä se reduce la o problemi
de gust individual. Once creator de arti are in viata lui momentul
greu, de ispiti 0 de sbucium, in care trebue si aleagä. Cei mai
multi insi nu il pot dep10, prelungindu-1 intreaga viiti, in alternante,de
rodnicii 0 pustiuri, de entuziasme 0 indoieli. E insi0
ratiunea de a fi a artei 0 izvorul dintii al farmecului ei complex
0 dureros, atät de bogat irizat in nuante de originalitate.
Octavian Goga insi a ales hotirit:
« Primele mele poezii au fost cu caracter social, nu erotic.
Mai mult, al putea SA vi spun a poezia erotic.% mi se pirea un
act personal, un act care ma privea numai pe Inine 0 un sentiment
de quasi-decenti literari mi oprea ca de poeziile mele erotice
si ia cuno§tinti 0 altii *

6
OVIDIU PAPA DIMA
Fiindca vedea dela inceput in scriitor « un luptator, un deschizätor
de drumuri, un mare pedagog al neamului, din care face
parte, un om care filtreaza durerile poporului prin sufletul lui
si se transforma inteo trärnbita de alarma »...
Pornit pe aceasta cale, nu mai poti avea nazuinte si satisfactii
poetice personale, cleat numai in masura in care te verifici necontenit
ca ai earnas in starea atät de umilita si de orgolioasa tot-
°data, atat de simpla i atät de bogata totusi, de dureros punct
de rezonantä al tuturor sbuciumelor neamului tau. Conditia
aproape unica de creatie nu poate fi atunci deck sinceritatea, adica
disparitia ta panà la impersonalitate in fata poruncilor
Octavian Goga isi da seama, in aceleasi marturisiri: « Eu socotesc
ca literatura si arta e un domeniu al sinceritatii implacabile;
minciunile nu se pot duce in templu ».
Cuväntul dela sfärsit nu e doar o figura de stil. El exprimä una
din realitatile adinci i specifice ale poeziei lui Octavian Goga
si un corolar firesc al acestui postulat al sinceritatii: misticismul ei.
Mistica poeziei lui Goga n'are nimic ascetic in ea, nici diafan
paradisiac. E o mistica a spovedaniei omenesti inaintea unui Dum-
nezeu care a uitat de sfinti, ca
inteleaga pe oameni. De aceea
misticismul lui Goga creste totdeauna din realitatea aspra si nu
se desparte niciodatI de ea.
Dacl sinceritatea, adica expresia nesilita a marilor noastre
adäncuri de suflet, e conditie de creatie a poeziei sale, rezonanta
ei in marile masse e singura verificare, si dreaptä si dorita:
ciclul trebue sa se incheie prin intoarcerea a ceea ce a plecat din
sufletul neamului, kJ-4i in sufletul lui. Prin ea se intelege framantarea
de om politic a lui Octavian Goga, asa de nedespartita de poezia
lui. *i ea e si -azi singurul criteriu de judecata dreapta a operei sale.
Cänd poetul si-a prefatat întâiul sàu volum de poezii cu aceste
cuvinte de Rugiciune atät de cunoscute azi :
Alungl patimile mele
Pe veci strigarea lor o fr (Inge
Si de durerea altor inimi
Invat,A-ml StApAne-a plAnge.
Nu rostul meu deapururi pradA
Ursitei mastere si rele
Ci jalea tmei ltuni, PArinte
SA planet 'n lacrimile mele...

NEAM, SAT 13I ORA$ IN POEZIA 1.1.n OCTAVIAN COCA 7
nu tia de sigur c1 va intalni ironia eat de olimpiani a d-lui Eugen
Lovinescu 0 a estetilor ciraci ai d-sale de azi, dar putea si se
teamä c ii va lipsi multà din intelegerea literati a dictatorului
critic de atunci, Titu Maiorescu.
totu0 a ales 0 a crezut in alegerea sa. Credinta sa a hiving
de atunci. In valul recunowerii unanime de sine insu0 a neamului
In noul cuvänt, Titu Maiorescu n'a putut gäsi un temei de sprijin
ca sä se impotriveasa.
lar azi, oameni cari poate nici nu mai qtiu a el e autorul,
ingära atätea din stihurile lui Octavian Goga, cu religiozitatea
simplä a celui ce pentru durerile i bucuriile lui nu intrebuinteazA
decät cuvinte pe. care le intelege 0 in care crede.
Poezia lui Octavian Goga s'a intors de unde a pornit, rämänänd
acolo calmä i neclintità: in sufletul neamului.
Once alte intelegeri, sunt numai ale noastre, adausuri ale
realitAtii 0 nu scheme ale ei.
*
Multe limpeziri i taine stau totu0 ascunse i in intelegerea
multimilor fatä de creatorul de artà 1 Uite, chiar cazul in aparenti
atät de ciar 0 de simplu : al dragostei cu care a fost imbritipt
la noi destinul poetic al lui Octavian Goga, cat lästäri§ incurcat
de intrebgri nu-ti scoate in suflet, and te indemni s1-1 cercetezi
mai de aproape 1. ..
Pentru multimile noastre i pentru dragostea lor, Octavian
Goga a fost dela inceput 0 a rämas pänl la sfär0t poetul natiunii
In räscoalà sufleteascl. i deoarece pentru o räscoall sufleteascA,
chiar i in poezie, natiunea este o celulä de rezonantA prea vastä, iar
sufletul omului una prea märuntä, neamul nostru tine mereu intai
§i intai, in toate momentele lui de cumpänä, de acel organism
minunat de intreg, de armonic 0 de tare, care e satul romdnesc.
Multimile noastre 1-au vlzut astfel pe Octavian Goga ca poet al
natiunii sub chipul mai viu de rapsod al satului. *i mai ales, ca
rapsod al unui anumit sentiment legat de acel sat romänesc.
Existä intre procedeele uneori atat de uscate i inalcite
ale istoriei literare, unul de teribill verificare a acelui nzesaj unic
cu care se presupune ca vine pe lume once creator de artl. Procedeul
de a-i urmari destinul artistic in totalitatea lui i anume a nu-i_

8
OVIDIU PAPADIMA
uita acea parte in care acest destin pare a pierde tocmai ceea ce
ar fi insI§i ratiunea sa de a exista: unicitatea lui. E vorba de acel
grandios final in care trebue sI se implineascI destinul oricIrui
mare creator: acela in care partea cea mai tipia din opera lui se
desprinde pur §i simplu de el §i trece sI-§i trliascI o viatI oarecum
proprie in sufletul poporului sIu. Nu e vorba aci de viata acestei
opere in criticile sau istoriile literare, contemporane ori postume.
Acestea sunt tot confrunari dela om la om, dela creator la creator,
sau dela creator la pedant, cum e de atitea ori cazul in critica literarl.
Ci de drumul pe care opera unei vieti de creatie Il face
pur i simplu in sufletul multimilor de ceca ce acest suflet indrAge§te
din ea ci de ceea ce refuzä, de ceea ce el schimbk din ea
§i de ceea ce acceptI intocmai.
DacI cineva a izbutit sà pItrundI in sufletul neamului
adinc, Ora aproape de anonimat, e o verificare. Cum ci prin ce
din ceea ce a creat el, asta e altI verificare.
Dintre poeziile lui Octavian Goga, cele co, §i-au gIsit muzica
§i asta nu è o intämplAre, ci tot o problemI de destin poetic -:
§i prin ea drumul larg cItre sufletul poporului au fost Noi qi,
mai ales Bdtrdni.
Ciudat §i indeosebi gräitor destin au mai avut amandoul.
In Mdrturisirile ¡iterare 1) pe care le-a &cut in anul 1932 in
Seminarul de cercetAri literare al profesorului D. Caracostea,
poetul ne-a dat cateva precizIri ce la inceput te deruteazI. Poezia
Noi a pornit dintr'o stare sufleteascl extrem de limitatI §i cu un.
märginit la o schitl de gest politic. &Am cuvantul lui Octavian
Goga insu§i: Poezia Noi, care a devenit aqa de cunoscutI,
a fost scrig pentru revista Luceafiírul, la inceput, in primul numIr,
pe care i-1 adresam Reginei Rominiei, Carmen Sylva... i pentru
ca sI-i arItäm cine suntem noi, nenorocitii care veneam cu aceastI
revistA, am scris poezia Noici i-am trimis-o la castelul Pele§ ».
Din ni§te versuri ce nu cIutau sl fie decat o carte de vizitI
a unui grup de tineri din Budapesta, cari voiau sI atragI atentia
lumii asupra durerilor din satul lor ardelenesc apIsat de un jug
stràin neamul acesta a fäcut o poezie a intreg-ului &Au suflet,
2) Octavian Goga, Fragmente autobiografice, din publicatiile Institutului
de ¡aerie litereri 9i folclor, Bucure9ti, I933.

NEAM, SAT in ORA$ IN POEZIA LLTI OCTAVIAN GOCIA 9
0 a pistrat-o ca atare chiar in anii and inexistenta oricarei stapftniri
streine la noi parea ca-i anuleaza insa0 ratiunea ei de a fi.
Daci cercetam mai de aproape destinul acestei poezii, el se va
lamuri mult pe sine insu0. Cercetatorul care va auzi vorbind
despre ea oameni cu totul nepreveniti, va constata cu surpriza
ca mai niciodatä nu i se zice Noi ci La Noi. Nu e numai influenta
primelor cuvinte ale poeziei, cari se repeta apoi la inceputul atitor
versuri din ea. Acest minuscul La adaugat in titlu de fiecare
anonim reprezinta o intreaga atitudine fata de aceasta poezie,
atitudine aproape total diferita de cea dela inceput 0 de moment
a poetului. Acest la, inseamnä hotarit o distantare fall de lumea
poeziei acesteia. O distantare tot atat de mica pe cát de minuscul
e cuvantul, dar tot aa de hotarita ca qi accentul care cade dela
inceput, prin ins10 arzarea lui, pe micul cuvint.
CAntaretul anonim nu se mai identifica total cu lumea poeziei
n.0 mai e noi ; in acela0 timp se mai simte inca tare legat de ea:
la noi, O poezie ca aceasta nu se putea na0e 0 mai ales nu se putea
raspindi astfel cleat inteo %ark' ca a noastra, cu 8o% tarani §i cu
majoritatea orarnilor despartiti de abia o generatie-doul de radachine
lor tarane0i. Pentru ace§ti ofárni, realitatea dela tara nu
poate fi cleat trista, fiindca o Arad printr'o indoid perspectiva intunecatoare
: Intâi sunt remuqcarile parasirii celor de acolo. Apoi,
asprimea vietii i mai ales a muncii rurale, ce devine din ce in ce
mai vizibili pentru un oraran cu cát se departeaza de ea. Sentimentul
acesta e accentuat 0 de atitudinea cu cate vine lumea
satului la ora. Taranii no0ri, care intre ei manifesta un foarte
barbatesc 0 robust optimism al vietii, ajung foarte ades la inflexiuni
de tanguire and vorbesc despre ea ofárnilor. Nu cred ca e numai
o atitudine de §iretenie in aceasta cum ar putea sa para de
multe ori ci una din prea putinele compensatii sentimentale
pe care le poate ingadui dura viata taraneasca. S'ar 'Area taradoxal,
dar e ceva aici aproape de bocet: nu-ti poti da drumul in voie
sentimentalitatii tale ca taran, cleat fata de cineva de care e0i
foarte aproape i totu0 extrem de departe: fata de mortul drag
fata de cel plecat departe. SI nu vi se pad allturarea hazerdata
in asprimea ei: cel ce a constatat sentimentul acela de rece
desprindere in destin cu care vorbesc cel dela tail de flu) ramas
la oral, va intelege..

io
OVIDIU PAPADIMA
La noi astfel a incetat de a mai fi cartea de vizità categoric 1
a unor tineri ardeleni de dinaintea ra'zboiului mondial si a devenit
artà populari, simbol impersonal al unui sentiment comunitar
de desprindere fizick de lumea noastrk ruralá si de nostalgick si
dureroask permanentA a legaturii:sufletesti cu ea.
Destinul poeziei Bdtrdni e §i. mai tipic in acest sens. Intr'un
fel, in aceastk poezie apropierea de acel sentiment comunitar pe
care 1-am analizat e si mai mare. Singurkktii dureroase a rarintilor
pkräsiti, poetul le-o opune pe a sa, nu ca o mustrare, cum s'ar
pima, ci ca o scuzI sfioask tare, cu toati violenta intrebärii initiale:
de ce? Titlul poeziei .13dtrdni spune iarksi ceva ce pare a
ar contrazice aceastk intrebare de inceput: pare a anunta mai
mult un portret cleat o desbatere. *i strofa ultiml Afa va
treceli bieg bardni aratà cl in adevkr asa e. Toate intrebArile
din poezie, toatk drama din ea, nu sunt atit ale poetului ckt ale
bkranilor de acask. Poetul si le simte ca ale lui, le la Cu totul
asupra sa dar ill dai seama totusi ck ele vin de mai din adinc,
ck. ele rasunk in el numai. In linistea impersonalk de gravurk in
aramk a stofei finale citesti llmurit intreaga soara de mai inainte
si de mai tarziu a poeziei. Void poate ca un portret obiectiv al
suferintei bktrinilor pArinti din sat poezia a tins totusi, prin
forta dramei ce o inchidea, sk devink o desbatere patetick a destinului
fiului pierdut. *i. poezia a incremenit asa, ca o cumpknk
intre doul. lumi.
SI urmkrim si cum a primit-o neamul. Intki de toate, a dispArut
titlul. Pe iubitorul ei anonim nu-1 mai intereseazä drama din sat,
ci tristetea lui interioark. Nu numai din comoditate, ci in primul
rAnd din necesitatea acestei deplaskri de accente, dela drama celor
rImasi la sate la sbuciumul celor plecati la oras, titlul a fost uitat
si in locul lui a elmas sk denumeasa poezia versul intki: De ce
neati dus de kIngä voi.$i chiar in acest vers se intkmplä o schimbare
ce ar pkrea la inceput pur si simplu ridicoll. Majoritatea il
and: De ce m'ati dus de lingl boj. Faceti verifiearea punind
sk vi se spunk acest vers si ascultànd atent. Comunitatea nationalk
simplificl totul in sensul problemelor ce-i sunt ei esentiale. Cantind
regretul de a fi plecat de king bol, comunitatea nationall isi
anti pärerea de au de a se fi depArtat de viata obiectivl a satului,
de munca lui, de ritmul lui si nu o nostalgie simplk de pärinti.

NEAK SAT $1 OEM IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA it
acesta a fost i telul clue care tindea incordati toati fiinta
poetici a lui Octavian Goga. El nu s'a n'ascut si fie nici poet al
satului nici poet al oravului romanesc. Ci al acelei uriave tensiuni
dramatice care in istoria, in viata romaneasca vi in spiritul romanesc
exista Intre sat fi oral.
Nu e vorba aici de un raport abstract, ci de una din acele antinoznii
fecunde care sunt insäi caracteristica vietii. Antinomia
aceasta sat-oraf exista pretutindeni, ivi traevte bunloara in
literatura germana de azi unul din cele mai impresionante momente,
dar de putine ori in lume a luat forme mai tipice, mai
puternice ca in cultura romaneasci.
Si a fost se vede una din scrisele cärçii destinelor noastre literare
ca aceasta tensiune a noastra a tuturor gaseasca expresia cea
mai puternica in creatia lui Octavian Goga.
Se discutä adesea vi pe la noi despre destinul creatorilor de
arta. Observandu-se ritmul inegal al creapei lor, cu culmi vi cu
scaderi, se cauta sA li se dea acestor oscilar in puterea de a plasmui
alte' explicatii decat cea biologica, a diferentelor de ritm ale vietii
noastre. Se spune citeodati bunaoara cA un creator izbutevte
culmineaza atunci cand se gasevte pe sine insuvi. Dar ce inseamni
oare a fi tu 'insuti? Uncle e oare acel punct fix pe care sa-1 putem
numi cu orgoliu vi cu absoluta certitudine eu insumi? Viata e
pretutindeni tensiune i mivcare. Incremenirea inseamna moarte.
Noi toti avem un punct fix de plecare: neamul i pirintii
unul de ajungere: acea finalitate a vietii noastre pe care ne-o faurim
fiecare vi o numim cu atatea nume: tel, ideal, misiune, destin...
Dar intre aceste doul puncte fixe, viata noastra, ca vi a intregii
fin, reprezinta cea mai minunata caleidoscopie de imbinari neavteptate.
Noi ne intalnim in fiece moment cu noi mncinevi tocmai
de aceea suntem in fiece moment altii. Numai cand ne intalnim
Cu realitá superioare noul nu ca valoare ci ca forta i durabilitate
ca destinul nostru, ca viata neamului, ca nostalgiile
avem in creatia noastra, acel moment de incremenire
purl cj larga ce va sfida timpul.
Octavian Goga scrisese in Revista ilustratel a lui Pop Reteganul,
in Tribuna lui Slavici, in Familia lui Iosif Vulcan, pre%
ca de un volum de poezii », spune el insusi. Nu le mai crie azi
nimeni si insusi Goga a interzis violent adunarea si publicarea

12
OVIDIU PAPADIMA
lor in volum. Erau §i sunt nesemnificative. A urmat acel moment
de riscruce de soarti: Intalnirea lui Octavian Goga nu cu el insu§i
Goga era tot atata el insui in poeziile eminesciene dela inceput
ca §i in atatea din poeziile eminesciene pe care le-a scris Oa la
sfar§itul vietii sale. Nici intalnirea cu satul Goga venea doar
din el. Ci intalnirea cu acea tensiune uria§i intre sat §i ora' din
momentul acela de culturi romaneasci in care a inceput mi§carea
seminitoristi.
Aceasti tensiune exista §i. mai inainte in sufletul lui Goga,
dar era alta. 0 spune el insui: o Mi-am zis: civilizatia e putredi,
e bolnavi. Intelegeti mai bine protestarea care mà stipanea, and
vi dati seama ci aceasti civilizatie cu care luam contact era agresivi
la adresa mea, era vinovatä, fiindci tindea si mi desfiinteze.
. . t.
Era civilizatia ora§elor striine in care Feciorul lui Iosif Preotul
fusee trimis ca si invete carte de aka' limbi. 0 De sigur ci ea
trezea protestarea va spune in altä parte Octavian Goga §i eu
m'am näscut in aceasti protestare, m'am näscut Cu pumnii stran§i ».
In momentul cand aceasti tensiune osciland spre revolti s'a
intalnit cu cea care in Vechiul Regat evolua spre lirismul Seiningtorismului
Octavian Goga s'a niscut ca poet. Din polaritatea
a doul momente de destin: al unui om §i al unui neam, s'a
niscut o realitate supraindividuali §i in afara timpului: ceea ce e
arami in opera lui Octavian Goga. Arama aceasta s'a purificat
§i tumat in cuptorul acelei tensiuni. Ea a luat atatea forme cate
imbiniri puteau da fortele ce se intalniserl in ea.
_tIn opera poetici a lui Octavian toga existä tot atatea sate
rominefti cate infitiseri a luat pe rand tensiunea dintre ele §i
ora in sufletul poetului.
Existä in primul rand acel sat al revoltei, vizut prin sufletul
copilului din §coli striine, hrinit Cu vqti triste din satul asuprit
de sträini. E satul din Plugarii, copiii 4 cei mai buni ai firii »,
cre§tini fix% de särbitoare, in ale ciror case, in umbra', « piing
doinele §i rade hora », satul din poezia Noi unde # nevestele
plangand sporesc pe fus fuiorul », satul din Clefrafii:
Mosnegi slibiti ce scris'aveau pe frunte
Zfidirnicia pletelor climate;

NEAM, SAT SI ORAS IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 13
BArbati sfArviti, cu sufletele moarte,
Cu tot amarul unei vieti delarte
5i 'n lung Ong femeile trudite
Cu ochii stin0 cu sinul supt de trudi...
Satul din Afteptare din Cantecele färi tad de mai tarziu :
Mor clipe mute numArate
Acolo 'n satul vostru gol,
Mor cupe mute ntunArate
i 'n pacea noptii 'nfiorate
Acelatd vis vl di ocol.
In fata acstui sat prabusit In desnadejde care nu mai e in
liiiiile lui, atat de sumar schitate de poet, cleat o imagine abstracta
a durerii fad vini, ca o icoana veche bizantina poetul se sbuciuma
cu hauitul urias de durere al unei energii in gol, o imensa
parghie ce n'are puncte de sprijin ca sa poata rasturna lumea. -t
Plange resemnat in poeziile Noi 0 Afteptare ; ar Arrea sa OA
gesturi Dostoiewskiene in Claeafii, sarutand haina femeii ce-§i
alapteaza pruncul pe ogor; se mangaie ghicind in durerea domoall
a Plugarilor, ca inteun adanc de mare, « infricosatul vifor »
al vremilor pe care le astepta...
Dar Octavian Goga era prea complex pentru ca sa se cufunde
pur si simplu in aceasd mare de suferinta. Pentru feciorul popii
din Räsinarii acelui pisc de darzenie cumpanid care a fost Andrei
Saguna, satul era altceva decat un peisaj de durere: a fost un
izvor de energie,
0 spune el insusi, raspicat:
« Eu am trait pang la varsta de 9 ani la sat; am trait insa nefiind
%Iran, ci un inregistrator constient al satului. Am privit satul §i
1-am despicat programatic, dandu-mi seama ca el e cel mai mare
rezervor de energie nationala, am c.rezut dela inceput, prin transmisiunea
stramosilor si parintilor mei, in ideea de rasa; am crezut
deci in sat, fiindca atul era sinteza care reprezenta inaintea mea
marele tot: neamul... ».
4 Daci s'ar gandi cineva sa-si ia asupra lui sarcina ca sa caute
la sat toate figurile pe cari le-au eternizat marile literaturi, le-ar
gäsi de sigur, inteo forma rudimentara, dar le-ar gäsi acolo... ».
« Eu am urmarit toate figurile satului si am luat legatura mea sufleteasca
cu ele, mi-am dat seama CA osatura poporului e la tara

14
OVIDIU PAPADIMA
o a, daci vrem si credem inteo logici viitoare a evenimentelor,
care si ne salveze, trebue si credem in tiran 0 in sat... o.
Din aceasti svacnire de credinti 0 de energie a poetului ar
fi luat na§tere, dupi propria-i mirturisire, primul sill volum de
Poezii, care ar fi trebuit si se cheme Acasd 0 sä fie u monografía
unui sat ».
Octavian Goga mirturise0e orgolios: 4 Am luat toate figurile
tipice ale satului 0 le-am, ficut si defileze inaintea mea ».
Insi recunoa§te imediat, cu una din acele miFiri de luciditate
suprinzitoare, ce il caracterizeazi: o Insi toate aceste planuri
erau &cute de un chinuit intelectual, care nu avea nimic de Oran
direct in el ».
Insemnat dupi un asemenea sbucium, satul din poezía lui
Octavian Goga nu putea fi cleat ap cum e. Satul durerilor anonime
este in acela0 timp ci un sat al eroismelor individuale. Dar
aceste eroisme ca tipuri nu consfintesc credinta lui Goga
In grandoarea tipurilor din tirinime. Hilda toate aceste tipuri
eroice la fel ca 0 Octavian Goga nu sunt t direct tirani ».
Apostolul cu glasul strigitor, preotul vestitor uria.c al vremilor
ce vor si vie, Dascillul, sfint o dintr'o icoani veche o, in ochi cu
a scinteia din focul mare al dragostei de lege », alscata, (< a
vremurilor noastre dreapti muceniti », pe buza cireia o n'a tremurat
ispita », Läutarul care pregiteste 0 el, infocat, prin cantecul
siu, vremile viitoare:
Un vifor nAprasnic cu brate de flAcliri
Topi-va In goana lui cruntl:
Din jalea pribeagi a strunelor tale
MAreata antare de nuntil...
Toti sunt eroi profund diferentiati de comunitatea tärineasci.
Eí nu sunt anoními in poezia lui Goga, fiindca se confundi cu
aceasti comunitate, ci fiinda sunt deasupra ei, ca functiuni directoare.
Toti infa'tipazi o tipologie eroici superioari satului.
Toti sunt supraoameni, dar nu in tipare folclorice, cum ar fi si
creasci firesc in sat. Sunt scheme ideale, proiectate orbitor peste
sealitatea satului de catre un cirturar care trebue si vadi 0 astfel
aceasti. realitate altfel s'ar pribu0 suflete0e. Ele cresc apoi din
necesitatea feciorului iluminat al lui Iosif Preotul de a simti in
tat oameni pe potriva staturii sale spirituale. Toate aceste figuri

NEAM, SAT SI ORA$ IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA its
eroice la un loc, nu constitue satul romanesc, nici mIcar cel ardelean,
ci lumea copilIriei lui Octavian Goga proiectatà in ideal
de atre adolescenta lui vijelioasä.
In poezia sa astfel, Goga inverseazI cu totul raporturile cu
viata lui proprie. Personagiile copiläriei sunt proiectate deodatl,
vulcanic, In eroic, in satul dintii: al revoltei, in a§a fel incit
ar 'Area cI au extrem de firave legaturi cu viata. Ritmul larg,
greoiu, cu toatä avantata lor incordare sufleteascI, face din
fiecare un acela§i räspuns poetic dat aceluia§i ritm de gand
de simtire din poema Clintdretilor dela orar
Voi n'aveti flori, nici antece, nici fluturi,
aci soarele in tara voastri moare...
ritmic chiar nu numai ca tonalitate a sentimentului §i ideii
realiatii negative a lor li se opune efortul de a-i da satului un
plus eroic prin figurile sale:
Mosneag senin, eu tftmpla ta curati,
O cer pe veci, nidejdii mele
(Dasalul)
A vremii noastre dreapttt muceniti,
Copil blajin, cuminte prea devreme
(Ddscalita)
Desgroapä mosnege Cu mainile 'n tremur
Comoara ta veche de jale
(Lautarul)
Atittea patimi plang hi glasul
Cuviintitorului pirinte...
(Apostolul)
Ai in adevAr aici de a face cu o lume poeticI aparte in care
totul te face A' crezi cI satul n'are cleat rol de titlu programatic
0 cà unica realitate poetica §i de viatä n'ar fi decat atitudinea
protestatar4 in imagini eroice a poetului fatI de melancolia
bolnavl, nu numai a « cintAretilor dela ora § » dar a intregii
atmosfere spirituale in care träia. Un mod poetic ce ar putea fi
denumit ca acel al iefirii din triste fe prin eroic eroic nu ca pozA,
ci ca nostalgie.

i6
OVIDIU PAPADIMA
Nimeni nu §i-a definit mai bine componentele amare ale poeziei
sale misionare dintai, decat Goga insusi, inteuna din poeziile
sale cele din urm5, de o atit de surprinzkoare i tragicI luciditate :
Zidit din lacrimi i dezastre
Eu am vestit o lume noul,
Voi dat vaierele voastre,
Eu dam dat mima mea voul.
(Am fost Din larg).
totusi satul existà i ca realitate vie in poezia lui Goga ;
la inceput arare, apoi din ce in ce mai plin, pe u-asura ce satul
revoltei face loc satului amintirilor, in volumele ulterioare mai ales.
Aici se intimplä acea rIsturnare de raporturi cu viata, de care
vorbeam: temeliile adAnci ale acelei lumi eroic-ideale ce pärea
doar aeriank a DascAlului, Apostolului, sunt abia mai tarziu
vizibile in poezia lui Goga, atunci cand antinomia sat-ora' depàseste
planul programatic din Cdntdretii dela oraf, clruia ti easpunde
asa cum am Valzut tipologia eroicä dintAi. i anume atunci cand
aceastà antinomie devine viatà pur i simplu : ciocnire de sentimente
intrupate in amintiri i regrete, mai mult deat de idei
ce prind contur in chipuri eroice...
Ceca ce se intampla in satul amintirilor, cel din Casa noastrd;
din Reintors, din Pace, din Nepotrivire. Lumea concretà de aici
e tot o lume a elitei satului, lumea care in primul rfind Il intereseaz1
pe Goga nu programatic, fiinda ar crede cA ea reprezintà
satul mai bine, ci fiinda pur i simplu e lumea lui, lumea copilAriei
sale. El e « feciorul lui Iosif Preutul *; in casa Orinteascl
e nelipsit dasalu lije, spunAnd pilduiri din Isop, casa vecia e
a lui Neculai al Popii; dragostea dintai e pentru fata popii Irimie,
ori pentru cea a judelui Zgbun...
O singurà dad s'ar pä'rea totusi cà Goga tráete poetic adanc
viata comunitati a satului, eà participà la ea pana.' la anihilarea
propriei sale personalitAti, in acel noi categoric din poezia
Strdinul:
Era Duminici 'nteamiazi,
Noi stam pe prispi atril* in sfat,
Cand s'a ivit pe drumul tirii
Un om la margines de sat.

NEAK sAT $1 OttA$ IN 120EZIA LILN OCTAVIAN GIOCIA i
Din pulberea Involburatit
Abia puteai sit-1 desltwelti
Cu patdi largi gritbinduli mersul
Vence in hainele-i nemtegti...
S'ar '.rea ca unul din acei nenumärati copii anonimi ai satului
care se uitau sfio0 (.( dela zaplaz » in poezie este insu0 poetul
0 te surprinde aceasti scufundare a lui cu totul in comunitate.
Dar cetind mai adinc, ti se stilmuta in suflet, ca o infiorare, o
alta certitudine: strainul e el. Acel noi al povestirii e numai unul
din mijloacele de mare rafinament pe care culmile de poezie la
Goga le inchid tocmai sub aparenta de extrema simplitate.
Fara a voi deloc sa-i dau caracterul agonic de care s'a abuzat
aka in filosofia wdstentiala pe urmele de mucenic flea Dumnezeu
ale lui Kirkegaard cultura 0 in primul rand arta e tensiune
spirituala. Dar, spre deosebire de cele ale vietii, tensiunile artei
i0 vadesc existenta 0 esenta aparte prin rafinamentul cu care
aceste tensiuni devin complexe, contrapunctice, 0 mai ales se
ascund 0 se inverseaza.
Forta de vraja a poeziei lui Goga atunci and aceasta poezie
e in adevär mare, nu atat in lirismul patetic 0 aglomerat al
inceputurilor ei cunoscute, cat in asprimea de piatra 0 de balada
a versurilor sale de maturitate stä tocmai inteun fel anume de
tensiune, care s'ar 'área a e insa0 cea care a insemnat accentul
fundamental al personalitatii poetice a lui Goga:
E un plan aparent cel al realitätii obiective, adesea cel al
yield comunitare a satului ; fi e un plan real, in adiinc, acel al instrdinatului
de aceastä viard.
Cele mai multe poezii ale lui Goga aduc aceste douà planuri
In raportul lor direct: de o parte satul, cu viata lui plina 0 vanjoasa,
de alta parte poetul, cu sentimentul instrainarii sale de ea.
Cre-a-mai tipica expresie poetica a acestei tensiuni la modul direct
apropiat vietii este poezia Zadarnic. E atat de directi 0
puternica, incat schimba 0 ritmul. Dela bucuria reintegrarii in
sat, a inceputului:
Noroc, logofeti de-acum zece ani I
Primiti-mit, rogu-vit, iarisi,
$i glindului vostru mil faceti pirtati
$i glumelor voastre tovarit9.

i8 OVIDIU PAPADIMA
1%1 la ritmul frint, depresiv, al sarsitului:
Llisati-m111 MA duc. Cetesc
In oc.hii vostri-ai tuturora:
ISTu e de andul cetei noastre
Cine-a uitat si joace hora.
Dar tocmai aceastà diferentl de ritmuri, care in viata noastrà
ca oameni e atät de fireasa, in artà apare o constructie. E stridentl.
Poezia pare retoria.
Arta iubeste doar in aparentà modul direct. In realitate, ea
creste mare din räsfrangeri, cu at subtilitatea reuseste marele
paradox de a le face sO pad mai simple, mai disimulate, cu at
sunt mai complexe in raporturile lor.
Iatà, alIturi de acea pateticl opozitie, evidentà p aná si in ritmul
inegal, din Zadarnic, armonia aparent atät de simplà si de calmi
din Strdinul:
Ton linistit, de povestire. In toad intinderea epica a poeziei,
nu se intämpli niciun fapt din cele pe care le-ai putea numi tragice.
Sunt tot fapte mici care capsátl o adana si teribilà semnificatie
tocmai prin felul cum se proiecteaza si cum rsásunA in linistea
Wanda si inteleghtoare a acelui noi al povestirii, care, repetat in
fiecare strof1 de mai multe ori, alatueste planul vietii comune
a satului.
SI urmärim intai aceastà proiectare la modul ei aparent:
direct.
Fatä de linistea contemplativa a satului prima notä care il
diferentiazä tragic pe sträin e totalul lui anonimat. Denurnit dela
inceput un om doar., el rAmane iremediabil in acest anonimat
pink' la sfirsit, and tocmai un gest al lui 'Area a ar putea duce
la o identificare: s'a inchinat noaptea in tintirim längl o cruce
dar nu s'a putut afla a cui a fost. In acest anonimat insä dureaz1
o mare durere. Sobrietatea cu care o indicI poetul prin
insemnarea gesturilor ei rare, abia ate unul in fiecare strofá,
ii contureazA mari dimensiunile tocmai prin contrastul cu linistea
aparentä a intamprárilor si a povestirii. Strainul apare grAbindu-si
pasii largi inat involbureaza praful. Stä. längO biseria cu capul
gol o in ploaia razelor fierbinti » privind-o ca inteo regAsire doria
cu sete. Desi vorbea domol, parc'avea lacrimi pe obraz. S'a uitat
Cu aka jale and a trecut un car cu boj ». Ii tremura cuvatul

NEAM, SAT $1 ORA$ IN POEM LUI OCTAVIAN GOGA 19
vorbind cu grai bländ. Inainte de a dispare, a stat un ceas de
noapte in tintirim...
Atat. i totu0 in fiecare cuvant aproape simti ci stä ascunsä
o lacrimä. Nu numai in urma ritmului adanc descendent, Oa
la depresiune, cu mai toate verbele la inceputul versului. Pätrunzändu-te
adanc de tot tragismul latent al poeziei, iti dai seama
cà poetul nu trAie§te deck in cuvinte ci chiar mai putin cleat
In ele: in forma de povestire numai, viata sufleteasa a satului.
In realitate poetul trAiqte viata sufleteascl a tträinului. Aceasta
nu reiese numai din ritmul adanc de-presiv al poeziei, care nu e
astfel cleat ritmul din sufletul pribeagului; nu numai din sentimentul
de singuratate tragia din poezie, care nu are nimic comun
cu lini§tea impersonall a povestirii. Ci §i din toatä nuantarea
vietii suflete9ti a stelinului, care, cu toatä sobrietatea cu care e
creionatä, e infinit de complexä pe langl cea a comunifatii satului,
care pur ci simplu in poezie nu existä. Pe and toate gesturile din
poezie ale strlinului sunt nuantate atent cu o multime de impliniri
de putemica tonalitate afectivä: se inchinä addne, prive§te indelung,
la vecernie stä cucernic i supus, särutä duios icoana gesturile
satului sunt pur i simplu exterioare, amorfe: stam, Il vIzurAm,
ne uitam... Doar o clipl altfel: ldcrimam toti ascultdnd, dar asta
nu e cleat ecoul durerii strainului, ca §i sclipätul ei tarziu din
ultima strora' : Ne era jale.
Din tot simti orbitor de puternic: in realitatea poeziei,
poetul nu e noi al satului, ci e sträinul. Din acest tragic subiectiv,
care e cu atat mai puternic cu cat e mai in adanc disimulat, in
contrast cu aparenta lin4te obiectivä a acelui noi epic, vine toatä
forta extraordinarl a acestei poezii atat de simplI in aparentä.
Inversarea termenilor tensiunii, disimularea lor au transformat
momentul de viatä sufleteascl in mare artä.
Dar analiza aceasta ne-a dus intru catva departe, §i anume la
un moment poetic la care Goga a ajuns mai tarziu. Ceea ce urmeazI
sä accentuAm acuma este cä satul la Goga nu e acea realitate pe
care toti o intelegem and ne gandim la satul romanesc, ci o lume
aparte a lui, mai bine zis a copiläriei c adolescentei sale, retraita
lu f9rrne de art.A.

ao
OVIDIU PAPADIMA
Alituri de personagiile familiare vizute träind viata satului
si totu0 diferentiate sever de ea, prin altitudinea lor, prin functiunea
lot' directoare in sat mai hurl citeva in cercul acesta
profund limitat: läutarul 0 carciumarii. Ele corespund cdntecelor,
care la rindu-le rispund exploziei de vitalitate fireasci a adobescentei.
Nivelul lor oarecum inferior, determini firesc o alti atitudine
0 tonalitate poetici. E ceea ce l-a ficut pe d. F. Bränzeu, un
meritos cercetätor literar binitean, si vorbeasci just despre un
anumit realism al baladei lui Goga, intr'o excelenti analizi a
poeziei Ion Crtirmarul 1). *i si incline si vadi aici o fericitä aplicare
a a formulei naturaliste ».
*i mai mult decit aici, ai fi ispitit si vezi aceasti formuli in
acel pendant intunecat al idealismului din Läutarul: poezia A
murit. Cruditäti de descriere dau impresia de naturalism:
De-o zi 'ntreagi piing allturi, biata Mura cu fedoru'
In bordeiu, pe masa 'ntinsi, doarme astral Laie Chioru.
De 'nvälire o vecini s'a 'ndurat cu doul stmie
drept perni o desagli a umplut Mum cu pale.
Pentru ca finalul si park' a confirma impresia definitivi, printr'un
sclipit din acea viziune pesimisti si anarhici a lumii, la care
a trebuit si ajungi inevitabil naturalismul, prin inchinarea lui
numai la fortele oarbe ale materiei:
Ce vista firi mill... Langi mort, la cipitili,
I-a fost dat sii ardi 'n casi lumAnarea cea dintfii...
Dedesuptul aparentelor 'MA o alti lume trliqte in realitate,
chiar si in aceastä poezie. Nu lumea rece, de sail de disectie, a
naturalismului modern, ci animismul cald al armonicei viziuni
de altädati a lumii. Lucrurile participi, indurerate 0 mängiietoare
totodati, la drama umani: arcul viorii se intinde ostenit 0
fraternel, pe grumazul de vioark » alituri de 4 fruntea de ceari »
a liutarului; # doi cirbuni sfiala-si scapit a in van* iar luminarea
« tremuränd para gilbuie nu se 'ndeamni de sfiall... ».
1) F. BrAnzeu, Estetka limbii vorbite Contribulia d-hd D. Caracost4a.
1.011goit 1944*

NEAM, SAT $1 ORAS TN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 21
In poezia Cade-o lacrimd, de asemeni, se pare a e una din
cele mai puternice descrieri obiective a satului, i anume a vitalitItii
lui frenetice, primare.
Incepe Cu o imagine puternic eroticä'. Parca si natura participa
la aceasta explozie de viata:
Dupli plopi cu frunza rarl
Ii desface luna
Dar insasi aceastá participare a firii viziune folclorica tradusa
pe un indraznet portativ orasenesc, ne aratá dela inceput
ca suntem departe de naturalism...
Apoi, trasaturi sprintene de penel Breughel-ian:
In ajun de miez de noapte
Tremurl de chiot hanul,
Din ungheral une laviti
CAntA Iepure tiganul.
In susotul lui de Pan, viata: o pereche d.de 'n umbra nucului
dela portitä vin feciori din catanie iárllie tilinca...
deodata, un element care aparent n'are alt rost decát sa intregeasca
realist tabloul: Fata jidovului, Ida, plangind izolata la geam.
Nu e nicio trásatura de contrast romantic. Intalnesti acelasi creion
amanuntit i cald, ce stäruie in notatii i trasaturi in jurul figurei
izolatei, ca i in Strdinul. i la urma, versurile pline de tumult
sentimental: suflet obidit i singur.
Oricit s'ar parea de paradoxal mai ales pentru Octavian
Goga aici e aceeasi tensiune a planurilor inverse din Strdinul.
Poetul descrie obiectiv veselia biologica a satului, dar se identifica
total in lirismul poeziei cu tragicul sufletesc al fetei singure
izolate. Nu compatimeste liric fata ci soarta ei e pur i simplu
a lui, figura ei neavánd alt rost decat acela de mod de expresie
artistica a dramei lui interioare.
Cá aceasta n'are nicio legatura cu problema iudaica ce a existat
realmente si in sufletul i in poezia lui Goga sta dovadá acel pendant
al acestei poezii, care e Zile rele:
CrA§mli bunii, criLlnal veche, lAngl cruces dela moarli
In zadar Tçi caut rostul zilelor de odinioarl.
Te-a schimbat porunca vremii, ca pe-o prevestire-a mona.
Içi mai spinzurit clondirul admat de edlpul

32
OVIDILI PAPADIMA
Este, de astadatl, crap= vazuta sub aspectul ei intunecat in
viata satului nostru. Nu acela de cadru larg al veselei sale vita-
MAO, ci imagine a faramarii insesi acestei forte biologice. Dupä
versurile nostalgice dintai, poezia inchide o lupta de imagini
contrastante : trecutul reinviat in amintire se ciocneste violent cu.
prezentul putrezit in timp, in fiecare vers al celor doua distihuri
ce urmeaza lute() simetrie inversata:
In ograda unde hora 19i sAlta nlvalnic chiul,
BrotAcei Cu gusa verde f9i orAclie pustiul...
A crescut cucuta des* naltA, pAnA'n brAu de mare,
Peste vatra unde-odatA frigeau meii In frigare.
Un moment de respiratie largä si vie, ar parea ca vrea sä treaca
In uitare tristetea acestei lupte scurte cu destinul:
La fAntAna Cu gilleatA, roibii cAti fi adAparl,
CAti voinici Rh* de teaml, clVi boieri WA de put l
Necesitatea de scuturare din cosmarul prezentului duce la
imagini de libertate absoluta, in rama feerica a trecutului: voinici
feIrd teamd, boieri _Ord lard...
Dar e numai un moment, ca o ultima palpAire de flacara inainte
de stingere. Urmean acum sase distihuri in care traieste doar
paragina prezentului: moarte, tacere, saracie.
i la fel ca miscarea de optimism a amintirii, trantura elegiaca
se adunl apoi inteun ultim distih, cu cea mai crancenä energie
posibila a creionului. Tragicul acestei realitäti care depaseste
cercul intim al amintirilor ca sa umbreasca etnicul intreg, nu
putea fi infatisat mai pregnant aici cleat prin violenta unei imagini
care sa creasca din adancul-adAncului: din sbuciumul de
conservare al rasei noastre
Sub fereastra ta un Jidov numttrA viclean din guri
TremurAnd de-o sete neagrA uricioasa barbA aura.
Ili dai seama acum de rostul tuturor acelor imagini de pansire,
de vegetatie putredl a firii:, cucuta dean, gardurile smulse
de cant, care contrasteaza atät de nedumeritor cu ceea ce ar
trebui al corespunda cu realitatea motivului crdpnei. Toate aceste
imagini o pregateau, o justificau si o lamureau in acelasi timp
pe aceasta din urna. Ea e unica realitate ce a izbit dela inceput
sufletul poetului si acestei realinti subiective a trebuit sI i se

NEAM, SAT $1 ORAS IN POEZIA LUZ OCTAVIAN GOGA 23
subordoneze cu desivärsire realitatea obiectivä si si se organizeze
Cu totul altfel in poezie.
CA poezia aceasta e cu totul altceva decät instantaneu realist
dupg naturk ci o crinceang realitate de sentiment exprimatg in
simetriile de imagini ale unei arte de o implacabirä si proprie logici
interioarg ca once mare artg fac dovadg cele doug distihuri
care incheie. Ele reiau. motivul lipsei de noimd din primele
doug distihuri :
In zadar fi caut rostul zi/e/or de odinioara.
Dar in final, dupg imagina Rembrandt-iang a hangiului cu barbg
sulk o reluare intocmai a motivului ar fi riscat sg pad comentar
inutil. Atunci poetul renuntg sä mai vorbeascg el, ca la inceput,
ci realitgtii sumbre el ii algturg alta, care in aparentg o implineste
In stil realist: icoana uitatI sub grindl si mincatg de ploi a Santului
Niculaie. In realitate, o opozitie crincenk a cArei tensiune
latentl creste imens tocmai prin aducerea la acelasi numitor:
intunericul victorios al apturii hangiului si. lumina ce se pierde
a icoanei sfäntului. Tensiunea e crescutg si mai mult printr'un
procedeu de duritate desperatg al poetului. Prin felul cum contureazg
imagina mizerg si neputincioasg a sfäntului care in viziunea
noastrg folcloricg are supreme puteri de ajutor si inter
ventie in destinul uman izbeste ca in cremene in credintele
noastre, ca sI facg sI li se simtg si mai bine agonia acolo. Sfäntul
care in folclorul nostru e cel mai puternic colaborator si privighetor
al armoniilor Creatiunii, aici, in ultimul vers al poeziei,
constatg cg nu mai poate ggsi in lumea asta nicio noimg si disperarea
lui e atät de mare incat o strigg pang sus :
Doamne, cate lifte rabda pe spinarea lui piimantul
Octavian Goga insI rlmäne si aici e un chinuit intelectual »,
asa cum s'a mIrturisit. Nu numai cg utilizeazI blocuri din viziunea
folcloricg in sens invers, ca sg. mgreascg si mai mult tensiunea
interioarg a poeziei dar nu are curajul sI rgmaie pang la uring
pe mäsura uriasg a realitgtilor pe care totusi le simte cI se incranceneazg
acolo: a celor doug viziuni de viatk iudaicg si cresting.
Nu le Iasi pang la urmg sg se ciocneascg singure, apocaliptic.
Ci intervine cu un gest marunt §i timid de rationalist, ca si arate

24
OVIDIU PAPADIMA
a nu e vorba deat de o simplä imagine care vrea sá traduca
protestul lui interior, de artist.
Sfintui din icoana «pare ar vrea sel zicd * aa ceva, prin degetul
ridicat a mustrare. Prin intreg tonul versului penultim poetul
indici suparätor de ostentativ a nu e vorba de o realitate ultima
acolo, in final, ci de un simplu proc.edeu poetic. i aici ca qi
mereu in creatiile sale Goga se vade§te acela0 sbuciumat al
antinomiei dintre sat ci oral.
A verifica inclodata aceasta nu insernneaza insi deloc a-i
atribui lui Goga o viziune realista, cu atat mai putin aderarea
la formurele naturalismului literar. Acesta era in adevar al vremii
§i i-a dat §i lui ceva: acea timiditate, acea retragere, oarecum
uscata, aproape de ratiune, in fata acelor momente de destin and
vazutul Ici dilatä sensurile care nevazut, and cosmosul folcloric
tinde sa ni se impung ca tealitate mai mult deal lumea ochilor
nowi a§a cum am simtit in finalul poemei Zile rele.
Realismul lui Octavian Goga nu e o atitudine de viatä, nu e
un element din a sa viziune a lutnii, ca in naturalism ci un
mijloc de expresivitate intre altele, ceva care sine de tehnica sa
poetia. Revenim astfel din nou la acea problema de structuri
intera a fenomenului de arta', pe care am mai atins-o and am
vorbit de tensiunile interioare ale poeziei lui Goga.
Tehnica realista a naturalistului exprima credinta lui cä inteadevar
el poate cuprinde lumea in opera sa. Tensiunea interioara
a acestei opere va rezida in primul rand in con§tiinta dureroasa
a artistului cá ceea ce pare a i se acorda ca privilegiu in esenta
i se refuza hotärit in dimensiuni. Naturalistului i se pare a poate
cuprinde lumea afa cum e insa nu gam cdtd e. Cei mai putin
lucizi inceard o lupta zadarania: cre§terea creatiei la dimensiuni
uriar : romanul-fluviu poate fi astfel §i o aparitie a naturalismului
Majoritatea Ici dau seama, c atunci inceara o limitare
brutala, mecania: Zola cerca epicei sà taie o felie singeranda
din viata, Velasquez taie prin rarnà o parte din faldurile vestmintelor,
uneori chiar o parte din fiinta celor portretizati.
Un organicist, cum ar fi acel creator ce cre§te din armonia
viziunii cre§tine a lumii, poate intrebuinta tehnica realista pentru
ca sA arate cO. e cu totul de acord cu aceasta lume. Piclura, epica

NEAM, SAT SI ORAS IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 25
dela sfarsitul Evului mediu, cu infinitatea lor de amanunte de
viata, care denota o minunata bucurie de a povesti, o ingenua
recunostinta pentru harul de a putea povesti, sunt un tipic exemplu.
MI gandesc la acele adorabile Nafteri ale Mariei, in care niciunul
din amanuntele de viata medievall ale acestui moment profund
uman nu sunt uitate, si tocmai din acest fapt creste acea neuitata
impresie de mister pur si naiv, de inceput de lume, ce se
degaja din ele.
Misticii dualisti, cari cresc din tragicul viziunii crestine a lumii,
vad in realism dimpotrivi un mijloc de a-si sublinia prin contrast
seraficele nostalgii interioare. Notele de realism crancen ale frescelor
din Campo Santo, ale Totentanz-urilor germane, ale scenelor
de extaz si de martiriu crestin din Rubens si alp pictori ai Barocului
acest rost il au.
Cred ca., dintre toate aceste atitudimi, si aici n'am deloc
intentia sa fac o tipologie completä' a lor, care, clack' va vrea Dumnezeu,
se va incerca sa fie conturati intr'o lucrare actualmente
In curs de elaborare despre rosturile si formele viziunii lumii in
creatia de arti culta cea a lui Octavian Goga e mai aproape de
ultima descrisa.
Realismul lui Goga e tehnici poetica si nu atitudine de viata.
Dupa cum am aratat, structura poeziei, ca si a viziunii lumii sale,
e dualista, vadita prin mari tensiuni interioare sub calmul ei aparent.
Parand ca povesteste linistit intamplari de viata, el urmareste
subteran in poezie alte fapte, care tin mai mult de a voi cleat
de a fi: nostalgii, idealuri, revolte.
mai tipica in acest sens decat tipologia rurall aparent realisti
din poezia lui Octavian Goga e cea realist-eroicti. Dualismul ei
fiind mai aproape de cel interior al poetului, nu e de mirare a
tipurile rurale vazute astfel au cristalizat inteunele din cele mai
desivarsite creatii poetice ale lui Goga.
Dup'l cum e iarasi o problema de destin, de astädatä nu individual,
al poetului fata de opera sa, ci supraindividual al
drumului acestei opere spre mima neamului faptul ci multe
dintre cele mai cunoscute sunt dintre ele.
In adevar, cine-si mai aduce aminte de A murit, cu realismul
ei crancen, pe and pendantul ei pe alta struni: La groapa lui
Laie. Chioru e si astizi pe atatea buze...

26
OVIDIU PAPADIMA
Acela0 personaj 0 totu0 ce mare diferentä de viziune.
Poezia incepe Ina 0 ea domol, familiar, ca o vorbi de toate
zilele:
Am venit Ali spun o vorbi,
Azi and pleci in OH mai btme,
Niculaie, Laie Chioru...
Ca deodatl, in strofa a treia, sl ne gäsim in plinä qi grandioasä
viziune folclorici:
Unde norii-si tin popasul
In Rica§ de mkt-Orin;
$ede Domnul cu Sanpetru
La o znasii de argint.
Färä nicio aluzie directä, numai, 0 tocmai, prin aceastä integrare
brusd in fabulosul etnic, figura mizerà a lui Laie Chioni
caplta nu numai proportii mitice dar 0 indreptätiri de sol al intregului
neam.
Aceste indreptätiri sunt fire0i. De aceea, tot firesc va trebui
sä se poarte eroul in exercipul lor. Vor urma iarä0 doul strofe
sobre, menite sä creioneze meftefugul lui Laie. Ti-ar pärea o sceni
fireascl de viatä, dad n'ar fi arta extraordinarl a poetului, de a
creiona din cateva traskuri, prin cateva armonii, prin repetarea
cuvintelor ufor 0 domo!, acea atmosferä de necorporalitate, de
lipsä de efort absolua in once gest, care trebue sä fie cea a cerului:
Tu Ali pleci ups genunchii
Si ups sit-ti pleci grumazul
$i pe umerii vioarei
Si-ti apesi domol obrazul.
Ca 0 strofa urmätoare, in care minunata armonie in i realizeaz1
cu aceegi uluitoare sobrietate de mijloace vraja 0 tänguirea
melodiei ce o va fi cantat Laie...
Apoi incepe din faptul acesta aparent märunt, al lui o cum
se caned 'n sat la noi » sä se Inasd 0 sl se desfäsure miracolul,
din ce in ce mai grandios, ins'l rämänind mereu uman: struna
va povesti o inältimilor albastre », ar veni o toate stelele s'asculte »,
din o geana de argint » a Milostivului ar cädea lacrimi, neamul
0-ar ci§tiga o stea de paza...
Armonia interioarl a poeziei ar pärea aici simplä. Realismul
e aici, evident, nu un element de contrast ci unul de implinire;

NEAM, SAT $1 ORAS tN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA
de nuantare umana a fantasticului. Dar tocmai prezenta lui aici
arata, desi ar parea paradoxal, ci singura realitate din poezie nu
sunt faptele de lumina ci intunericul nostalgiilor dureroase din ea.
Lumea transcendenta nu e aci o lume dumnezeiasca, asa ca adancul
care soarbe, din Luceafdrul, ci doar o lume a bietului vis omenesc.
Solia lui Laie nu e o certitudine ci doar o biatI nostalgie. Perspectiva
de basm a descrierii cerului si mai ales verbele exclusiv
la modul dorintei, optativul, cari se gramadesc in ultimele trei
strofe, sugereaza hotarit ca o alta realitate: cea de vis si de nesperag
dorinta curge dureroasa pe sub cea aparentä', de calm si
optimism, a povestirii.
Aceeasi tensiune a celor douà realitäti: a povestiril si a sentimentului
i aici. Poetul istoriseste senin i in acelasi timp simte
dureros ca realitatea e alta
totusi nu renunta la aparenta realitate 1
Aici e esentialul personalitatii lui Octavian Goga. In toata
creatia lui. In acest totu,s Destinul titanic al marilor creatori
stä tocmai in acest i totu,si spus vietii din punctul de vedere
al absolutului credintei, in timp ce ii vezi cu tragica luciditate
realitatea. Mari creatori n'au fost nici orbi nici fumnambulesti,
dar nici robii fortei halucinatorii a vietii. Adunand i iubind paganeste
in tine once bob, cat de marunt, al vietii sa-i poti
spune °Hand un totu,si . . . al depasirii lui tocmai pe linia sensurilor
ce le vezi inchise in miezul ei.
Imaginea lui Laie Chioru intre norii de margarint este un
astfel de totu,si. spus de superba darzenie in credinta a poetului
fatä de mizera realitate a sariciei scripcarului si a iobagiei
neamului ce-1 trimetea. In intunericul realitatii clipei se face parca
deodata o spärtura si o lumina de dincolo poleieste imagina mizera
a omului. O clipa numai, dar suficienti justifice existenta.
mai impresionanta apare aceasta fugara lumina in istoria
Erica a acelui frate al lui Laie care e Cantorul Cimpoi Bdtraul.
Dupa un inceput calm si elegiac, deodatá strofä de o grandioasi
lumina eroica:
De troparele-i miliestre
Se 'nchina adinc poporul
se lumina icoana
Lui Isus, Mfintuitorul...

28
OVIDIU PAPADIMA
Treptat, luminile descresc: era mai sfanta cununia dacä o
canta glasul lui, la orice zi de praznic II poftea un colt de tara »,
cate cantece de lume n'a cantat el. ,..
Apoi incepe negrul: l-a 'mbätranit necazul, i-a murit muierea,
Dumnezeu i-a luat glasul, n'are casa, n'are §url...
Dar simti cà toate nu mai pot sa inabuse cu totul lumina care
a irupt ()data in poezie.
Vorbeam odinioad, tot la o poezie de Goga, de o tehnica
Rembrandt-iana. N'a fost o simpla intamplare, dupa cum nu este
nicio mecanica stabilire de influente. Ci am avut sentimentul
unei inrudiri spirituale, peste timpuri, locuri §i proportii ale staturii
umane. E in Rembrandt acela§i dualism al viziunii lumii,
acela§i raport intre imensitatea intunericului realitatii §i victoria
genei de lumina. Mi-aduc aminte de acel cutremurator chip zugravit
de el: Omul Cu coiful de aur:
Peste un vestmant saracacios pierdut in intuneric, peste o
biata figura de argat de tara, scobita de nevoi §i necazuri, apasati
In jos, in toate trasäturile sale, de povara unui destin trist §i incert
cum numai saracii parnantului o pot sinni deodata gloria de
aur, de pietre scumpe, de lumina, a coifului de pe cap... E ca
un triumf al mizerei vieti omene§ti dincolo. i din toata atentia
bogatia de vraja cu care a migalit acest coif geniul pictural al
lui Rembrandt, dar §i din luminile sangerii care Il pierd pe margini
catre intuneric, cite§ti tot triumful dar §i precaritatea acelui a trece
dincolo de sine, care constitue frumusetea §1 durerea tragicul
destinului uman, la Rembrandt. 0 astfel de spärtura de lumina
se deschide §i la Goga, peste Laie Chioru, peste Cantorul Cimpoi.
O astfel de lumina izbucne§te §i in Cosaful: Pe campurile unde
« mureau ovesele §1 « tremura porumbul » troznina « ca o o§tire
de schelete », langl boii cu cautätura amari », sta un om « sdrobit
de lupta *, cu « fata supta §i « ochii stin§i ». Din apusul de soare
insa o razd pe frunte incet i se revarsd».
Totu§i, din ea se infiripa cu totul alt chip deck cele de Oa
acuma, contrastant chiar cu imaginile de pace agonici ale inse§i
acestei poezii. Glasul coasei devine tipdt, revärsarea inceatd a
razei porne§te neverosimil dintr'un cer de foc §i sange, in
ultima strofl:

NEAM, SAT $1 ORAS Ill POEZIA WI OCTAVIAN GOGA 29
Tipa pe urma mea otelul
Sinateam cum blestemi o plfinge,
*i ceriu 'mbujorat departe
Mires tivit cu foc si sfinge.
Sin* ci strofa aceasta contrasteazi adinc, de§i calm, cu tot
restul poeziei. Insu§i poetul o izoleazi: de unde pinä acum tabloul
era static, contemplat de poet, acum el rimine in urmd,
prin depirtarea bnisci de el: tipa in urma mea *la Tehnica
poetici e aceea§i, §i cre§te din aceea§i viziune dualist./ a lumii.
Numai ci aici Goga nu e stipinit numai de aceasti viziune.
In opera sa poetici i se intimpli uneori si incline citre armonia
organici a folclorului nostru, alteori citre pesimismul viziunii
aride, telurice, a lumii din naturalismul modern, al cirei
ulthn termen e revolta distrugitoare. De 4ici, adesea complexitatea
§i incertitudinile, inegalititile poetice surprinzitoare ale lui
Octavian Goga.
0 pildi tipici e tocmai Cosaful. Multi vreme parci nu poti
si-ti dai seama clack' toati tristetea §i boala naturii zugrivite aici
sunt un mod folcloric de participare la mizerul destin al cosa§ului
sau dimpotrivi in sensul cauzal mecanic al viziunii moderne
mizeria naturii nu e cleat un simplu determinant al celei a omului.
Aproape de sfir§it, s'ar pirea ci natura participi §i ajuti, prin
raza ei.
Insi Goga a fost altceva cleat un poet al intelegerilor calme
fie in acorduri grave de tristete fie in luminä juciu§e de idill
intre om §i naturi. Destinul siu a fost si fie vibratia de arti a unei
lumi de revoke. El singur s'a definit mai bine decit oricine ar fi
putut-o face :
. Am fost o hartl splinzurati
De-o strasini de inchisoare
(Am fort)
Neamul ski i-a impus sà fie strigitul durerii sale sub poverile
lumii staine care-1 stipinea. L-a gbh tocmai pe el singuratecul,
cum singurateci sunt top cei niscuti si creeze in spirit.
L-a gisit, fiindci in el nizuinta de a opune vietii acel eroic $
totwi... de care vorbeam, era mai mare cleat cea din neamul
insu§i. E ceea ce se intimplä mai caracteristic aproape ca oriunde,
aici, in poezia Cosaful. Acordului trist, sdrobit, intre destinul

30 OVIDIU PAPADIMA
etnic, om i natura, intre iobagia neamului, fata supta a cosasului
i moartea oveselor, Goga ii opune violent in final, departandu-se
de vraja dureros-amortitoare rtabloUlui, -aigrerata
sa vointä de a fi altfel.
Razei blande din apus ii opune cerul tivit de foc fi sdnge din
..sine
insusi:
In sutietu-mi strivit de groazi
44,riane patimi pi-ind si fiarbii:
TruditA, chinuitA "Cosa,
Vei mai cosi tu nwnai iarbA?
E aici in mic ceca ce se intam_plase in mare in Oltul: colosala
energie dinamica a poetului, sguduind lumea din tatani. Dar
pe cand acolo dinartsmul poetic al lui Goga erestea firesc din cel
al viziunii noastre klorice, Oltul fiind pentru neamul sau un
fel de haidue mai mare, cum e codrul pentru Miul Cobiul, aici
setea proletara de distriVere numai, din cantecul coasei, vine din
alta lume : aceea a sterilei lupte de cima, la care a ajuns intelegerea
mecanica, limitata la telurie, lipsita de perspectiva armoniilor
cosmice, a viziunii naturaliste moderne.
De aceea strofa finará pare aici doar un adaos retoric, e profund
exterioard intregii poezii, in care aceasta armonie cosmica exista
putemie. Strofa finala nu e decat un comentar superfluu al acelei
putemice si unitare totalitati de viata, care e restul poeziei.
E insa aproape singurul moment depresiv limitat la simpla
reactiune oarba, de distrugere, aproape singurul moment de
renuntare la eroic pentru simpla tresärire reflexa, din asa zisa
poezie sociall a lui Goga.
Sunt in sufletul lui resorturi atat de putemice Incât, oricum
ar fi ea, realitatea se depaseste, in viziunea lui, pe ea insasi, in spre
una din valorile de dincolo.
lata tocmai poezia lui sociala. Coneeputa in adevär dupa formula
naturalista' a vremii. Omul ca anonim, ca parte amorfa dinteun
tot, care el singur actioneaza, sub tepusa de otel a acelor
nevoi pe care pozitivismul le eunostea singure in stare de a mica
omenirea: foamea, oboseala, saracia.
In Cldcafii, in Un om, in Graiul pdnii s'ar parea astfel el suntem
teribil de departe de individualitatile atat de puternic conturate

NEAM, SAT 51 ORAS tN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 3
In ideal din Apostolul, Dasalul, Delscdlita. In realitate, e tot atäta
anonimat si tot atäta individualitate la un loc, in fiecare din cele
doua lumi, aparent opuse. Dad. Apostolul, DascIlul i Dascalita
n'au nume ca sl-1 poata purta numai pe acela al rostului lor ideal
in viata satului, anonimii din ClIcasii, din Un om, din Graiul
panii n'au nevoie de nume, fiindca ei tind sa fie poeticeste si mai
mult decät celelalte figuri: intruchipari simbolice ale uneia din
acele träsäturi pe care daca un neam nu le are e destinat pieirii :
eroica muncii. Pentru slivirm.acestei eroici, Goga a gasit unele
din cele mai .frermoase si mai virile accente din poezia romänä.
Prin eroica muncii, in viziunea poetica a lui Goga, omul care sufera
mizer i cräncen îi gäseste o linie de proiectare grandioasa in
lumea supremelor valori si una din acele magnifice compensatii
In armonia cosmica, pe cari si viziunea noastra folclorica le da
impovaratului destin uman.
Unul din cele mai tipice exemple in acest sens e cunoscuta
poezie Plugard. In cosmos e o uria0 lirica intrecere in a inflori
durerile pamäntene ale anonimilor truditori ai gliei : cerul le da
suflet din seninul lui, gua îi desface lor tainele, toga frunza
stie, lumea basmului Ii adoarme, Dumnezeu Ii mfingaie cu raza-I.
Totul, fiindca ei poarta cu bratele-amandoul:
A muncii rodnicrt
Desi ne abate oarecum din problematica ce ne preocupa in
acest moment nu ma pot opri sa nu subliniez incaodata acel
teribil sentiment de insingurare fatä de comunitate, care apare
atit de surprinzator la o analiza adancita a poeziei lui Goga.
Fata de masiva pace a obidirii lor, crescuta din integrarea lor in
armonia cosmica, ce va aduce dela sine si räsplatirea prin « vremile
razbunatoare », sbuclumul numai omenesc al poetului :
A mea e lacrima ce 'n tremur
lirin sita genelor se frange,
Al meu e cintul ce 'n pustie
Neputincioasa plinge.
Singufa'tatea aceasta o stravezi aproape in fiecare destin
mare creator de arta. Nu e insä o finalitate, ci dimpotriva un punct
de plecare, de salt dincolo. Paradoxul singuratatii creatoare e a
ea indreapta intelegerile mai viu decat oricare alta linie de

12
OVIÉ111.1 PAPAMMA
destin pana la identificare catre celelalte forme ale m'eta,
dela cele tipic individuale pana la cele mai grandioase in dimensiuni,
cum sunt etnicul, rasa. Este qi aici unul din marile, din fecundele
ali totufi. . . pe cari stä in destinul artei sa le °puna. vietii.
E ceea ce se intamplä §i cu Goga. Din singurátatea lui cresc
gesturile patetice de inchinare in fata miracolului adanc, ca o
mare, al calmelor suferinte ale Plugarilor, de adorare a copilului
tarancii din adcafii, in care vede Mesia, la al carui semn cu puteri
cerwi arana gliei:
li muntii top si-adAncurile firii
Vor prAznui din pacea lor urnite
Infricosata clip'a primenirii...
Peste toate sbuciumele patetice ale poetului ce raman numai
ale lui convertite in poezia lui dintai in astfel de gesturi grandilocvente,
cari upr ti s'ar parea retorice daca n'ai intui fierbintea
lava de simtire ce sta incremenitá in ele, sta dominantä qi severa
certitudinea marilor echilibre cosmice räsplatitoare. Eroica muncii
ii apare poetului grandioasa nu numai prin dimensiunile sale
pamanqti, dar mai ales prin acelea cari cresc din ea catre lumea
cealaltä.
Anonimatul din Graizsl pdnii astfel nu e decat un prag de
trecere spre putinta de a intrupa desavarsit una din valorile supreme
ale vietii: eroica muncii.
Voi dAtitorilor de pAine.
Cinstite mini de soare arse
Cantecul de pretuire al ei se inaltä §i mai inalt in inceputul poeziei
Un om, transfigurand acela0 anonimat :
Minas bun biete mftni de grua
AtAta vreme 'mpovfirate.
Ce stati pe pieptul slab acuma
Intftia dad 'ncrucisate.
Ostas al sfintei mtmci depline,
De-acum pknAntul te aqteaptA,
La judecata cea din urmA
Tu vei gfisi socoatA dreaptA.
Valoarea aceasta suprema este supusa aici celei mai mari verificari
: aceea a mortii. La fel cu me§tqugul lui Laie Chiorul.

NEAM SAT $1 ORAS IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 33
Dar pe cind acolo, din realismul scenei de moarte dela tarä tisnea
soviitoare ca vis si nu ca certitudine perspectiva mirifici a
lumii celeilalte, aici se intimpli ceva cu totul dimpotrivi. Aceeasi
miscare sufleteasci din Cosqui, Cu aceeasi inevitabili cristalizare
poetici. Dela certitudinea aceasta a risplitirii dincolo, poetul
coboari insä incet, din ce in ce mai adinc, in negrul firi lumini
al unei existente pimintesti mizere: s'alele si pustiu in casi.
Lingá un muc de luminare o babi striini priveghiazi. Incepe
in mintea ei o desbatere dramatici a bietului destin uman:
Vai de norocul tAu vecine,
De ce-ai mai fost pe lumea asta ?...
Doi biieti, slugi, departe, de nu i-a mai stiut; al treilea mort
In rizboi; fata moarti de rusine, nevasta de supirare... Itispuns
para nu s'ar putea da, atit pare fía de noimi totul. Luminarea
se stinge, bitrina adoarme « in lacrimi o si luna s'ascunde
rusinati...
E pini aici o miscare sufleteasci puternic scoboritoare, dar
porniti dela un punct atit de inalt si cert incit sensul siu ii vine
pira la urmi tot de acolo, de sus. E ca si cind ai cobori seara
de pe un munte cu virful rimas in lumini. Te intorci din cind
in cind, o vezi, si stii ci mine dimineati o vei gäsi acolo jara,
de astidati venind spre tine victorioasä. Fiinda totul in aceasti
poezie e organic si esti profund inclinat si crezi in logica lumii
organice din care creste nu in a noasträ asa cum gtii ci
luna ce se ascunde in final va lumina iarisi.
Daci poezia s'ar termina aici... Existi o viziune a lumii pe
care Goga o triieste aici, ca si in qosaful, ca si in mai toate poeziile
sale, pe doui planuri fe. se intrepätrund: acela, calm, al armoniei
cosmice rinduitoare si risplititoare, si acela, sbuciumat, al
sensibilititii sale sgiriati de duritätile conditiei pimintesti a
omului.
E o viziune unitari si armonici aceasta, cu toate tensiunile ei,
foarte aproape de cea folclorici.
Dar la fel ca in Cosqui, rizbate in final alta: cea a vremii lui
Goga, cea a culturii lui: acea naturalisti, care vedea lumea numai
piminteste. Noima ei e doar cea a incierkii pe ban, pe pim e.
Justificarea ei e lupta de clasi. Finalul ei e distrugerea oarbi.
-

34
OVIDIU PAPADIMA
E o viziune totu0 strAinA de sufletul lui Goga. CA e de imprumur,
o vAdeste faptul el nu poate crea adevAratA poezie, cA
rAmane in conventional, in retoric, ca §i aici. Poetul i§i imagineazA
CA sapa ii va vorbi omului in drum despre groapA astfel:
0 viata 'ntreaga-am fost tovarlisi
In ploi si 'n arsita de soare.
De truda palmei tale aspre
Eu m'am gcut stralucitoare.
Sclipirea mea apune rusinea
i jalea care ma purta:
M'ai frant de glia tuturora,
Dar n'am &Spat mosia ta.
E un accident care se intamplA mai totdeauna and arta i0
desvninte, flea' sl-§i dea seem, necesitatea stArilor ei de tensiune
Cu viata. Cand calla' s'o infrangA, schematizand-o, abstractizand-o,
ca aici, prin anonimat, prin colectiv. Pe cat de fecund
e in artl sentimentul comunitätii, in care individul trAWe intreg,
odatA cu a lui, viata unitAtii organice in care e integrat: satul,
natiunea pe atat de steril e instinctul colectivului, in care individul
i§i pierde sufletul spre a urma doar reactiunile elementdre
0 haotice ale masei, ale clasei sociale, care nu e deck o alIturare
de moment 0 de interese.
Pe cat de bogat sufletwe devine individul prin integrarea
in comunitate, pe aka sArAce§te prin tirania colectivului. In acest
vid interior, nAvAlesc ideile, abstractiunile, ca sA se batA feroce
intre ele, in locul impulsurilor, mascandu-le. Prin ele nAvAle§te
In viatA politica, iar in artA retorica in fond acela§i lucru. Ele
inseamnA, amandoug, deficientl de viatA 0 robire abstractiei
mecanice.
Din fericire, Octavian Goga, atat prin rAddcinile sale etnice
cat 0 prin robustetea personalitAtii sale, a fost putin pandit de
aceastA primejdie. RAmanand aproape de viata satului, de tipufile
lui, ziceindu-le pe nume, e,l ne va da unele din cele mai puternice
§i. clare cristalizAri poetice ale conditiei sale umane specifice, ale
acelei evaddri din triste fe prin eroic. De astAdatA, tocmai fiindcA
i se zice pe nume,6vom avea un eroic foarte uman, foarte sobru,
deci foarte tare §i adanc artistic, gravat ca in aramA.

NEAM, SAT SI ORA § IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 35
E intai de toate acea minunatà frescä. arhaica: De demult. Tipologia
satului eroic dintai al lui Goga e mutata in trecut adanc.
Apostolul e de astadata Popa Istrate; langa el # patru juzi din
patru sate » si ca implinitor al nadejdii si vointei aspre a tuturor :
Radu Roata jitarul.
In satul cel de mai tarziu al lui Goga, in satul amintirilor, e
firesc ca eroicul sä se umanizeze si mai mult, pana aproape de o
sugrumare a oricarui pathos exterior, ramanand ca tensiunea
luptei omului cu destinul sa creasca tocmai din aceasta inabusire.
Ma gandesc la cele trei balade cari inchid trei tipuri umane
de aceeasi esenta: La stdnd, Pribeag §i Ion Crdfmarul. Eroii de
aici sunt atat de apropiati intre ei prin destinul lor, prin felul
de a se lua la tr aria barbateasca cu el, incat parca nici n'ar fi
trei, ci acelasi, sub trei fete de varsta doar.
Mai intai frägezimile de suflet ce doar tind sl se aseze barbateste
ale lui Sandu Copilandru, in care singurul lucru haiducesc
e numele cu rezonante de cantec batranesc. Si o certa vointa
de a-si ascunde durerea in umbra, dacl nu si-o poaté stapani,
de a se tari inteun colt ca o fiat% ranita, ca sa geama.
Ca struna ad anca, acelasi complex raport intre individ si comunitate,
pe care 1-am vazut de atatea ori Ora acum generand
poezia lui Octavian Goga. Ca tehnica poetica, aceeasi tensiune
inversata a planurilor. E si aici consemnat cu liniste bucuroasi
un tot armonic de intamplari ce zugravesc o stare de voiosie
largä, de plinatate biologica, incadrata dela 'nceput in viata hieratica
si calma a naturii prietene, oranduitoare de timp si de
obiceiuri:
Gainusa 'ncet rasare
Luna-i dupa Dealu Mare...
Vin ciobanii dela stank canta cantec de cimpoaie, le rade tuturor
fata plinä bucalaie, incep sa 'nvarte hora dupa cimpoier, cIprarul
Niculaie...
Cineva iaräsi se izoleaz1 de comunitate, in sine: Sandu Copitandru.
Ar fi ramas nestiut daca n'ar fi existat altcineva care prin
insusi destinul lui trebuia sa OA aceasta acuitate de percepere
a singuratatii: cimpoierul. El nu zice nimic, numai o schimba
hora 'n cant de jale E Nu zice nimic nici Sandu Copilandru deck

36
OVIDIU PAPADIMA
un strigat, a &Anil intensitate din rarunchii sufletului rafinamentul
simplu al lui Goga o evidentiaza doar prin repetarea lui:
Zi, aprare Niculaie !
Zi, ciprare Niculaie !
In felul in care poetul nuanteaza figura acestui adolescent ce
se desprinde din comunitate prin tristete, prin efortul de a si-o
stapani departe, barbateste, dar nu-si poate exprima aceasta
tristete, nu si-o poate depäsi prin alta expresie deck tot in
formele, in riturile pe cari i le oferci viata comunitätii: cimpoiul
caprarului, cantecele sale simti duiosia unui frate mai mare.
Cu el merge sufleteste si aici alaturi, nu cu voiosia simplä si robusta
a comunitatii, nici cu linistea hieratica a naturii. Dela epitetul
at at de frust adolescent pe care i-1 da, pana la delicateta
cu care ii stralumineaza din durere doar atat cat trebue ca sa-1
defineasca sufleteste, toate ne arata ciar aceastä frkie.
La fel se stravede ea si in Pribeag. Acum adolescentul e flack',
e voinic. Ceea ce-i in sufletul ski nu mai e o simpla criza de crestere,
ci iti dai seama ca trebue sa fie ceva gray, de destin. Poetul
nu ne dä nicio indicatie directl, dar te face sa intelegi prin douà
moduri de subliniere.
Intai, e participarea indurerata a naturii, care si-a iesit din
calmele hieratice din La stall. In pacea aparenta a tabloului Cu
care incepe poezia, ea singurä statorniceste masurile tragice:
Plfinge-o mierll 'ntr'o richiti
La rfiscruci de Dealu-Mare...
Sapl murgul §i nechiazfi
$i 'nspre vale vrea s'apuce...
Pe cand voinicul suie in pas domol, iar jos in sat, turla bisericii
sträluceste in soare.
Deodata insa o miscare brusca' a omului iti da toata masura
launtrului ski:
Se 'naltà n sea voinicul,
Vede-o casl 'ntre poiene
$i Cu mAneca arnisii
Zvfionfo lacriml din gene...
Atat. E chiar strofa din mijloc a poeziei. Apoi urmeaza descresterea
miscarii sufletesti si cufundarea ei in tristeta timida a

INIEAM, SAT $1 ORAS IN POEZIA LtII OCTAVIAN GOGA 17
naturii: voinicul 0 'nchide ddrz pleoapele 0 indeamnä murgul
mai departe, care s'aterne drumului, Te and:
Peste plopi cu frunza rail
Cade 'nlicrimat amurgul...
E aici totu0 ceva mai mult deck o evadare din tristete prin
eroic. E o pace interioara care simti a se aqteme aici 0 din altceva
decit din simpla intärire ce ti-o aduce propriul flu gest
bärbätesc: ea vine din lIsarea in voia ränduielilor calme ale firii.
läsare care se vede mai mult deck once din simetriile calme ale
poeziei. Ea se deschide prin douà versuri inchinate naturii participatoare.
Dupä cele dintai vin patru cari contureaza aparenta
lini§te a voinicului, proiectata in mersul slu ca 0 in privel4tea
umanà pe care o lash' in urml. Apoi, in douà versuri, gestul de
durere al murgului, care rIspunde celei a naturii. In mijloc, o
intreagI stroll' inchinatä durei realitäti din sufletul omului. Iar10
patru versuri in cari aceastä realitate incearcl din nou, sä se ascundä
In altfel de gesturi. lark* douä versuri hdrazite murgului. Ca poezia
sä se incheie tot prin douä versuri, in cari natura plänge la fel
ca la 'nceput.
Al treilea moment pe unja aceluia0 suflet e in Ion Crdfntarul.
Aici nu mai apare vfirsta metafizia a primei adolescente, cea din
Sandu Copilandru, cänd cea mai mica durere ti se pare a hiuie
imens inteo singurätate iremediabila. Nici varsta liria a voinicului
din Pribeag, virsta haiduciei, and firea toatà ti se pare
a-ti räspunde, prietenä. Ci virsta epici a maturitätii, värsta cand
justificärile 0 ciocnirile nu ti le mai impun nici sufletul täu, nici
natura, ci oamenii, comunitatea.
De aceea, in Ion Crdfmarul nu mai e nicio träsätura de peisaj.
E o purl lämurire a omului cu oamenii, in care natura nu mai
are ce auta. Rolul ei, de fundal, de eCou participator, il are acum
comunitatea. Prin imagina acesteia incepe 0 se incheie poezia.
Dar imagina aceasta apare indirect: doar prin felul de a gindi 0
de a vorbi al comunitätii; impersonal, meditativ, ipotetic:
Vezi, multe picate
Sunt pe lumea asta,
Lui Ion Cril§marul
I-a fugit nevasta;
Mi se pare cu vitaful i-a fugit nevasta.

38
OVIDIU PAPADIMA
Dela inceput, pe acest fundal obiectiv, se proiecteazà deci,
uriasi, situatia tragici a eroului. Ea nu e insi uriasi in ea insisi,
ci doar prin felul cum o acceptä si cum Ii rispunde el. E unul din
cele mai bärbätesti fispunsuri pe cari le-a dat cineva propriului
slu destin in poezia noastri. Ion Crismarul are stofä de haiduc.
Insi nu mai träieste in vremile haiducilor. El va rispunde totusi
destinului inteun stil haiducesc. O rupe total cu comunitatea in
mijlocul cireia a putut sà i se intimple ceea ce i s'a intimplat.
A o rupe cu ea, inseamni insi a-si färäma cu totul propria sa viati
de pinà atunci, fiindci ea nu se poate concepe izolat de comunitate.
Si o face. Intr'un chef de proportii colosale isi bea cu
ortacii din &Jul sate toatä crisma. Ii dà apoi foc.
Lui Ion Craamarul
Nu-i mai stiu de nume.
Spun ci peste muche
A plecat in lume;
Cu cficiula pe sprAncene a plecat in lume.
Acesta e finalul. Prin el, drama lui Ion Crismarul reintri,
Imes° calmi simetrie, in consemnarea impersonall, ginditoare,
a comunititii. Poetul se supune de astädati simetriilor ei, la fel
ca i celor cosmice altidati. Fiindci intre ordinile hieratice ale
vietii satului si cele ale comosului asa cum 11 vede satul, nu existi
deosebiri de esenti, ci un adinc paralelism. De aceea, integrarea
in ordinile satului e tot atit de calmanti, de dititoare de instinctive
certitudini, ca cea in ordinile naturii.
Ceea ce se intimpli aici. Simti cum aceasti ordine se impune
räzvritirii fatä de destin a poetului, care ar merge aläturi cu Ion
Crismarul. Se creazi astfel un intreg complex de tensiuni interioare
in poezie. Una care am mai väzut-o : intre linistea planului
epic si dramatismul destinului ce reprezinti subiectivitatea poetului.
Insà aici, aceasti liniste o impune tocmai comunitatea care
a generat conflictul. E unuI din acele cazuri cari demonstreazi
mai teribil forta comunitätii. Aceasti fortà." nu impune numai
unja rece, de gravurä in otel, a intregii balade. Ea il face pe poet
si stea cu totul departe de erou, desi in adinc de adinc telieste
alituri de el: niciun epitet, dark* de acela cu totul neutru: crdismarul,
pe care Il repeti mereu, mereu, parci i-ar fi teami si-i
spuni altcum, ca si nu se trideze. Si totusi se trideazi: Nu-I

NEAM. SAT SI ORAS IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 39
mangaie pe el, dar urmariti Cu ce caldä gingasie trial ii netezeste
prietenii lui pe crestet. 0 imensl bogatie de afectivitate transpare
din varietatea de epitete cu care ii creioneazä pe acesti tovarasi
de suflet si de destin ai lui Ion Cramarul:
Gloati voiniceasci
Mi-au venit sgracii;
Lotri mari din doui sate mi-au venit skracii...
Si mai departe: s'au sumes voinicii.... zice-un baciu ndstrufnic. E
adevarat, e aici si ceva din felul recunoscator in care ii vede si ii.
primeste Ion Crasmarul. Simti insa a de astadata poetul e alaturi
de el si una ..cu el.
Totusi, se desparte de Ion si se supune ordinilor dure ale
vietii comunitare. Toata poezia e de o liniste de piatra, care creste
si din simetriile ei de sculptura arhaica.
Am insemnat simetria inceputului si a finalului. Strofei a doua,
cu meditatia crancena a lui Ion, din care i-a iesit hotlrirea, ii
corespunde strofa penultima, acea a incendierii crasmei. Strofei
a treia, a chemarii ortacilor pentru chef, ii raspunde strofa antepenultimä,
in care totusi izolarea lui Ion ram ane ultima si decisivi
realitate: el bea fi nu prea foarte iar obrazul ii era t razimat
pe coate, galben ca de moarte »... In mijloc, cele trei strofe ale
chefului. Intaia e indemnul lui Ion: BO, copii. A doua e insusi
momentul chefului: de buti fi butoaie mi-au golit celarul. A treia
e indemnul baciului nästrusnic, cge raspunde zadarnic celui dela
inceput al lui Ion: Bea fi tu, loane...
Constatand aceste calme simetrii, cari sunt tot atata ale linistilor
arhaice ale satului cat si ale instinctului artistic lucid si viril din
Octavian Goga raspunzandu-si astfel unele altora intrarn de
fapt in ceea ce ar constitui al doilea capitol al studiului pe care
cauf sä i-1 inchin artei si destitului lui Goga. Dupa staruirea pe
cat s'a putut asupra tipurilor rurale din poezia luí Goga, asupra
raporturilor dintre ele si satul real si dintre ele si creatorul lor,
ar urma adancirea ordinilor de viatä ale satului in poezia lui.
Ne oprim deci.
Ceea ce ne-a trecut pe sub ochi a avut complexitati, linii
sinuoase, antinomii, ca insasi viata. Ne-a adus surprize, ca si ea.
M'am ferit sä schematizez prea mult. Am cautat sa relevez domol

40
OVIDIU PAPADIMA
si firesc ordinile insesi, cari exista in opera lui Goga, dui:A cum
trebue sä existe in once creatie durabill, fie a vietii, fie a artei.
De aceea ma feresc si de concluzii. Daci am izbutit sà fac
cetitorul sa participe la acea drama spirituall, atat de patetica
In esenti si totusi atat de calmä in slefuirile ei, care ni se vädeste
Cu surprindere in adancul poeziei, aparent atat de plina de certitudini,
a lui Goga, sunt multumit.
Cred cl acum Cu greu se va mai putea vorbi de realitatea satului
ardelean in poezia lui Goga, ca si de contopirea toted' si
linistita a poetului cu sufletul neamului, ca si de elementaritatea
artei sale poetice, ca explozie a momentului social si politic si
deci durand atata cat si el. Se ya fi vazut, cred, ca satul in poezia
lui Goga e o realitate autononzd, cu logica lui stnicturala proprie,
care e aceea a fiecarei realitati de arta, in sine; ca, la fel cu once
mare creatie spirituala, poezia aceasta n'a iesit dintr'o simpla
scufundare in sufletul comunitatii ci dintr'un raport de tensiune,
de destin, fata de ea; ea fiind o realitate in sine, cu ordinile ei durabile,
cu slefuirile ei lucide, aceasta poezie in ceea ce are ea organic
nu e legatä nici de social nici de politic. Le raspunde doar, si
asta e cu totul altceva. E insasi ratiunea de a exista a creatiei
artistice, de a raspunde, in jelul ei aparte, marilor intrebari pe
care once clipl a vietii umane le pune, oricui...
Se va fi vazut apoi, cred, el, asa ca intotdeauna in marea arta,
realitatile ei sunt Cu atat mai complexe cu cat par mai simple.
Ca e comod sa prinzi un om, o carte, un destin creator inteo
formula de efect dar cu ce te-ai lamurit pe tine insuti si pe ceilalti
prin asta ? Dack nu räspunde fi ea, in felul ei, prin propriile
ei mijloace, ultimelor intrebäri din care se clädeste viziunea etnici
a lumii critica n'are pentru ce ravni la haina sfanta a tiparului.

II. ORDINILE SATULUI
Lui Pan. M. Vizirescu
Cercetarea amInuntità a tipologiei satului din poezia lui Octavian
Goga a evidentiat, cred, c.1 acest sat e in ea o realitate primordialg.
Insl o realitate in sine, avanduli o sursI, o logica interioarl 0 o
finalitate aparte, proprii. Cu alte cuvinte, o realitate aidoma cu
cea a satului romanesc din Ardeal dar pe ah plan: acela al artei,
a§a cum era predestinat Octavian Goga ca s'o creeze.
Departe de a fi o copie dui:a model, in sensul esteticei aa zise
clasice, 0 tot atat de departe de a fi un rezultat determinat in sens
pozitivist-naturalist de un moment individual, social sau etnic,
opera de artI se vädeste Ina odatI a fi o realitate coMplexl, cu
echilibre adanci in ea insI0, care le rIspunde tuturor acestor momente,
dar in felul ei propriu.
SI vedem acum dad aceastI logicl interioarl aparte a poeziei
lui Goga functioneazI organizatoare 0 and e vorba de ordinile
satului, nu numai de tipurile din el.
Intrebuintand conceptul de logia interioard in cercetarea fiintei
poeziei, imi dau seama cat de primejdios e. De sigur, atributele
de # interioarl » 311 « aparte » aratI lämurit cl nu e aici vorba de
« logia », nici in sensul aristotelic nici in cel de toate zilele al
cuvantului. AdicI acela al verificIrii elementelor 0 legilor gindirii.
Si totu0 e o pecete de rationalism eat de tare 0 demult
apIsatä pe acest cuvant incat ea rimane sub once alte intelesuri
pe care i le-ai da.

42
OVIDIU PAPADIMA
Te-ar ispiti mult aici un alt concept, de astidati de origine
romantici, acel al formei interne. E un concept luat din lumea
organicului si ca atare mult mai apropiat si de viata artei. Forma
interni ar fi acel complex de legi interioare care fac ca para si
creasci pat% iar ghinda ghindl, adici in formele lor proprii, firi
ca aceste forme si fie tipare sau constringeri dinafari. In conceptul
de formi insi e prea inridicinat sensul de exterioritate
formi fiind intii de toate, Ina din vechi, felul cum ni se infitisazi
noul viata hick cu greu il poti vedea doar ca lege de alcituire.
Cu aceste preciziri, si ne reintoarcem la preocupirile noastre.
Nu insi firi de a limuri si ceea ce inteleg prin ordinile satului.
Sunt si ele fata acelei logici interioare ce creste si dirijazi formele
de viati ale organismului complex si unitar care e satul rominesc
In asezirile lui autentice. Cine a &lit lucid mai multi' vreme
inteun astfel de sat, si-a putut da seama ci e acolo o viati care
isi are legile ei proprii, cristalizati inteunele ordini si forme
vechi, adesea strivechi. Gesturile tuturora din el isi capäti sens
si justificare in si prin aceste ordini si forme. Nu insist prea mult
asupra lor, deoarece am ciutat nu de mult si le limuresc pe larg
In cartea 0 viziune romeineascd a lumii, unde le-am numit o randuieli
».
Rimine acum si vedem in ce raport se afli ordinile acelei
existente aparte, care e satul in poezia lui Octavian Goga, pe
deoparte cu rinduielile pimintesti ale satului rominesc, pe de
alta cu viziunea lumii proprie poetului.
Te va izbi dela 'nceput faptul ci aceste ordini sunt infinit mai
sumare in poezia lui Octavian Goga. Ci ele nu se rnuleazi pe cele
exterioare, ale satului rominesc vazut de poet, ci cresc din realitatea
interioari a lui O. Goga, din acea grozavi tensiune intre sat
si oras pe care am väzut-o si din acel teribil sentiment de singu-
Mate al asezirii sale intre ele.
Dar si nu intelegem acest sentiment de singuritate in chipul
obicinuit romantic. La Octavian Goga nu e orgoliu ce duce la
izolare. Ci constatarea unei realititi sufletesti primordiale, ce il
impinge dimpotrivi, citre certitudinea mult mai calmi a integririi
In t omunitate. Dui miretia destinului nmau sti in primul rind

NEAM, SAT, ORA$ LUI OCTAVIAN GOGA
in acel iiber sich hinaus de care vorbeste E. G. Kolbenheyer, acea
posibilitate de a te depasi pe tine insuti, prin moarte chiar,
daca e nevoie, insa totdeauna pe unja elanurilor tale cele mai
trainice, atunci destinul lui Octavian Goga intrupeaza desigur
unul din chipurile acestei maretii. Si aici sta desigur si una din
trasaturile valorii sale, ce parea atat de legati de momentul politic,
atat de primejduiti ()data' cu trecerea lui, i acum se vadeste din ce
in ce tare si durabila in liniile ei insesi.
Singuratatea creatoare a ui O. Goga a tins. permanent si lamureasci
si sa exprime plenitudinea de viati a neamului. Nu e aici
una din trasaturile tipice ale sale. Se pare, dimpotriva, ci e una
din antinomiile fecunde ale vietii creatoare. Romanticii, cand erau
si mai singuratici, voiau sa priceapa çi sa exprime prin arti urnanitatea
intreagA.
Tipic e poate modul cum ajunge O. Goga dela nostalgiile
sale la viata operei lui.
Goga 1c pricepe artistic neamul prin sat si satul prin familie.
Ceea ce am vazut lamurindu-se in tipologia satului sau, unde
tipurile cele mai adanci erau ale familiei sale sau roiau in viata
ei,-- se verifica ci aici. Ordinile satului din poezia lui Goga sunt
In primul rand nostalgii ale poetului, iar in al doilea rand forme
de viata familiara.
E adevärat, si in viata proprie a satului nostru, familia e celula
cea mai insemnata ei vie. Dar acolo familia n'are un inteles de
adunare in sine, ca la oras, ci dimpotriva, un sens de dilatare, ca in
folcloml nostru. Acesta pomeste dela datul-de-fapt-frecvent, ca-o
familie si alcatuiascI intregul sat, sa se_ramifice copios chiar in
mai multe sate si de aici, din realitate, sA se dilate magnific pang
la sentimentul acelei familiaritati costnice, tipic folclorului.
In poezia lui Goga e fault mai mult din intaiul sens: de adunare
in sine. Si integrarea iriviata satului nu e atat consecinta
dilatàrii sentimentului de calm familiar pang la starea de intimitate
cu intregul cosmos, cat doar supunerea linistiti la una din
ordinile satului cele mai accesibile lui. Viata familiei e pentru
poetul acesta singuratec o poarta cud cItre viaja comunitara a
satului.
ne aducem a mi
ordinitos
satuluigtka. uh_aspeete_exclusiv familiale4-S44i-ramaaaeastirfecior

44
OVIDIU PAPADIMA
la coasI si la plug, un stälp la bItränete in curte,. pentru cei bItrani;
sl se ri insurat &Tia s'II& la '-m_pAratul; sl fi avut copii care sä-i
zicä tatii «IM7sTri iar e! le spunI povesti...
Totul munca la -prug i 'n ogradI, slujba la 'mpIratul,
povestile de searI se organizeazI in jurul vietii familiale, se
justificA prin calmukeila Que_ contribue..
Numai prin ordinile ei, viata poetului s'ar integra in ordinea
mare a vietu satului:
Mi-ar fi azi casa 'n rind cu toti
Cum m'ar cinsti azi satul...
S'ar rama el sub aceste nostalgii de impIcare cu sine insusi
prin integrarea in ordinile familiale ale satului stà o realitate
sufleteasa cu totul primarl. Si a insIsi expresia ei pe plan de
artI nu poate fi altfel.
E si pIrerea celor mai multi din adversarii curentelor autohtoniste
in cultura romäneascl. Speculind primitivitatea, in
adevär realä, i ca substantá i ca arfa', a reprezentantilot autentici
ai SImängtorismului nostru, un Ion Adam, un Ion Ciocarlan,
acestia afirm1 precaritatea spiritualI a tuturor incerarilor noastre
de legIturà profundI in artI cu satul. i Ii opun, ca realitate mai
complexl si mai rafinatI, orasul cu a lui culturI occidentalä.
Ei uitä insI un lucru si nu-si dau seama de altul. Uitä cä
nAtorismul nostru e foarte departe de a fi autohtonism, el fiind
dimpotrivI, desi pare paradoxal, una din cele mai stängace
tentative de a transplanta la noi o formulI de artI strainI: acea
a Naturalismului, rezultatI dintr'o viziune sträinä a lumii: acea a
materialismului occidental.
Si nu-si dau seama de complexitatea vietii spirituale pe care o
ascunde atät de subtil armonia clarl a vechilor noastre ränduieli
adänci, fatá de superficialitatea vietii moderne.
O lImurire gräitoare ne va aduce chiar cercetarea sub acest
aspect a drumului poeziei lui Goga. El a inceput de lingl aceste
ordini. Fie cI le dorea, le evoca, fie cI îi constata singurAtatea
(vi chiar depIrtarea fatI de ele, realitatea lor era prezentl in poezia
lui dintäi.
Mai tärziu, valul vremii si-a impins apele grate si amare
din ce in ce si in sufletul lui Octavian Goga. Inclinarea timidI

NtAIvi, SAT, ORAS tri POtZIA LOI OCTAVIAN 6oCA 48
catre viziunea materialistà a lumii se vadeste din ce in ce prin
accentul pus pe versul de revolta socialI. Am vazut cat de strain,
si cat de firav totusi, sclipeste dorinta de distrugere, la care trebue
sa fe duel revolta, in fulgerul de sange care lumineaza finalul din
Cosaful sau Un ,om.
In viziunea materialistä', fäpturile toate sunt bieti viermi orbi
ce se bat pentru paine, pentru sex, inteo invalmaseala hidoasa,
ark' niciun Dumnezeu, in care doar biata ratiune omeneasca
incearca din and in and sa punä o trial i meschinä ordine...
Fireste, Octavian Goga nu putea ramane, nici macar sta aici.
Calea inapoi o urmase nostalgiile sale. Calea inainte o vedeau
idealurile lui. Intre ele, acea tensiune ce i-a alimentat mereu
creatia, inteo existenta atat de sbuciumatä incat ramanerea necontenita
la poezie ar fi aproape un miracol dac'ä nu s'ar !knurl prin
aceasta tensiune.
Catre sfarsit, Octavian Goga a crezut ci se poate desprinde
de tot, avantfindu-se in larg, in lumea valorilor umane supreme,
inalte si pure.
Ar fi plin de invataminte sà vedem ce fel de impaciri i-au
adus aceste trei momente din viata lui poeticä si care sunt raporturile
de complexitate, de fin*, intre ele. Aceasta e cu atat mai
usor, cu cat fiecare din momente e punctat printr'o poezie cu
aceeasi realitate: pacea, in sens de interior. In Poezii, cunoscuta
Pace. In Din larg, la inceput alta Pace §i aproape de capat
Fax nobis.
Cea dintai inchide o total si complexa armonie, care o alcatueste
nu numai in adancul substantei sale dar si in cele mai fine
fibre ale expresiei sale poetice.
Poezia inchide un cosmos in miniatura, mangaiat familiar de
amintirea poetului: casuta noasträ ». In ea traieste contrapunctic,
in alternante de gesturi si de liniti, viata impletita intim
a oamenilor si a lucrurilor familiei: Mama, zambind, Ii adoarme
copiii, prin simpla ei prezenta tutelara i alinatoare. Alaturi de ei
adoarme camasuta lor, ca una care face parte din familie, avand
in ea o stare civila' certa, fiind cusuta de 4 mana nanasii ». Mai
departe, dorm « osteniti » ochelarii 4 pe ciaslovul de pe masa ». In
linistea asta, un fir cuminte de viata « Numai mosul povesteste
*, celor doi « cumetri ». Dupa cum la somnul copiilor,

4'
OVIDIU PAPAD1MA
tot asa participg si aici armonic realitati extraumane: o fata vetrii *
face una cu atitudinea si rostul de povestitor al bunicului, iar
ceea ce spune el nu sunt vorbe de o clipg ci o intruchipare ce
isi are viata ei proprie, mai de demult chiar decat a omului: « o
pildg veche...».
Deodatg, in viata aceasta molcomg pgtrunde, trezitg, cea a
dilatgrii cuminti a cosmosului miniatural care e casa: ograda.
Cgtelul latrg, s'aud opote, scartaie zgpada. Totul de afarg: oamenii,
vietgtile credincloase ale casei, pamantul inghetat chiar, dg
stire.
. .5 i dupg aceste vesti, patrunde acum, tot asa de subtil, tot
asa delicat respectoasa fall de linistile din lguntru, o lume
ceva mai largg deck a ograzii dar tot atat de familiarg: cea a satului.
Intai, ca sol, o rag din steaua ce nu se vede 4 atinge4isgrind *
geamul, al). oi tre¡ glasuri « leganate * domol, nu canta, ci o infiripa *
o colinda.
Copiii nu se trezesc E atat de Ella pgtrunderea lumii din afara
si atat de asemenea in bucuria ei purl de colinda cu armonia
pacii dinlguntru , incat totul se topete si se imbina in ace. asi
pace: de sub « tol *, ridicg doar fruntea o doug fete bucglaie ».
Si dupa cum la inceputul inceputului, in primele versuri,
cosmosul intreg priveghea cu minunate alintgri' de podoabg pacea
din « casutg *:
Luna-»i picurA argintul
TremurAndu-1 pe fereastrA;
Vede-atAta implicare...
Acurft, in finalul poeziei, de astgdata dinlguntru in afara, se
revarsa prezenta cosmica a veghei divine:
Bland zfimbeate din icoanA
Cuviosul Niculaie...
Cata complexitate simplä, cata impletire de armonii, dela
acea a Divinitglii pang la cea a vietii umile a lucrurilor, inchide
aceasti pace ruralg, cred CI nu mai e nevoie sa subliniez.
Realitatea aceasta interioara creste tot atat de nesilit in cea a
expresiei, ca de atatea ori in marile realizgri poetice ale lui O.
Goga. Simetrii, care au tot atatea nuante si surprize ca si viata,

NEAM, SAT, ORA* IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 47
deci nimic mecanic, cresc §i aici. Am vazut cum doui imagini
cosmice a lumii si a Divinitatii deschid §i inchid, fiecare
prin douà versuri, poezia.
Celelalte douk care implinesc aceste strofe, prind u§or pacea
din cask Imaginei copiilor ce adorm, din inceputul strofei a doua,
ii corespunde imaginea c-lindatorilor dela finele strofei penultime.
Strofei a treia, cu viata familiei voroava mo§ului §i a cumetrilor
ii corespunde strofa antepenultimk ce zugräve§te somnul
lucrurilor: ceaslovul, ochelarii. La mijlocul celor §apte strofe
ale poeziei, cea care cuprinde insä§i intämplarea: venirea colindatorilor.
Si simetriile acestea calme, armonia aceasta, s'ar putea urmari
aici §i mai adanc, in viata cuvintelor, in viata sunetelor chiar.
Numai ca drumul nostru de cercetare e prea lung ca sa putem
starui asupra tuturor, a§a cum a§ voi. >.
Sä vedem acum cel de-al doilea moment de pace.
De astadatk cosmosul, cu toatä viata lui armonick e cu desàvar§ire
absent. De fata e numai omul. Singur. Cu toga atrocea
lui drama interioara izvorita tocmai din aceasta absenta.
Drama aceasta irumpe rara sfialk nu in spovedanie, ci a§a,
ca un simplu fapt de viata brutk din primele versuri:
Eu port adesea 'n mine-o Inchisoare
In care strigi ficAtori de rele
Din negura adancurilor mele...
E teama omului de el .insu§i, väzändu-se doar animal. Teama
de adancurile sale, din care a ie§it §i tristul pansexualism freudist.
Aceste adancuri cer libertate
Cu glas dogit, cu urlete rebele.
0 singurl salvare de-ar fi I Nu din afark c'äci in acest dincolo
de el omul nu mai crede. 0 cauta tot inlauntrul sau. Si omul ajunge,
printr'un inevitabil cerc vicios, sa caute sprijin in tocmai ceca ce
1-a adus in starea aceasta: la ratiune. Ratiunea, care 1-a purtat la
aceasta intelegere mecanica §i animalica a lumii, e chemati acum
disperat ca A puna ordine. Dar ea, « temutul paznic » din aceasta
poezie a lui Goga, ce poate face altceva pentru sufletul

48
OVIDIU PAPADIMA
omului deck sa-1 saraceasca ferecandu-1, asa cum a pustiit
cosmosul ?
Inchide porti cu mfina-i priceputA,
$i 'n urma ei n suflet reapare
Aceia# pace vegechl i mutd.
Finalul, pe care 1-am subliniat, spune destul ca sa mai fie
nevoie sa intervina comentariul. Aceasta pace « vestedä i muta' »
n'are nimic din complexitatea de armonii i fragezimi a celei
dint ai.
In aceasta realitate sumbra exista însà i un formidabil
totufi. . Octavian Goga nu putea sa renunte la raspunsul pe care
creatorul trebue sà il dea vietii, tocmai in asemenea momente.
acest raspuns dä asa cum e in primul rand misiunea artei
sa-1 deje: prin alegere i prin forma'. Pentru tumultul acesta teluric
potolit meschin, Goga a ales forma cea mai pregnanta, cea
mai slefuitä, cea mai departata vietii deci, de poezie: sonetul.
In, clipele de resemnatä derutä a spiritului, poetul gaseste in
destinul ski energia sa afirme macar una din valorile umane
supreme: aceea a formei de artä. i aceasta afirmatie n'o face
programatic, ci existential: prin alegere i hotärire.
Apeland la aceste valori supraindividuale, a caror credinta
o mai gaseste inca in sine, creatorul isi poate fauri un centru de
greutate al existentei sale. Cu o conditie insä: de a se izola de viatä.
Credinta numai i numai in arta iti poate da orgolii ca certitudine;
însà niciodata, generozitate ca elan. De aceea, acei reci mistici
¡Ira de Dumnezeu care au fost inchinatorii artei pentru artä au
dus mai toti o singurkate incrancenatä, ca Mallarmé. Cat de precare
sunt totusi echilibrele acestui fel de singurkate prin izolare,
o dovedeste incapacitatea atatora dintre acestia de a resista in ea,
devenind niste biete epave umane ca Oscar Wilde, sau cautandu-si
reintrarea patetica in marea comunitate a neamului, ca *tefan
George.
Un moment de astfel de singuratec echilibru un fel de
pendant romantic la Pacea dintai inchide a treia poezie a
luí Octavian Goga pe acest fir sufletesc. Izolarea e accentuata
dela inceput, prin titlu, luat din lumea moarta a limbii latine:
Pax nobis. Acum fireste, certitudinile interioare sunt mai multe:

NEAM, SAT, ORA$ IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 49
poetul poate reveni la simetriile poetice din intaia Pace. De astädad
cinci strofe, in mijlocul arora se afla cea care inchide situatia
esentialà:
Ca 'ntr'o cetate legendara
Noi ne-am Inchis dupl oblon,
Din valul ce se strig' afarli
Nu ne pfitrunde niciun svon...
E ceva cu totul opus Pdcii dintai. Omul e acum o monadà in
sine, izolatà in univers. Imaginea dui% si matä a oblonului comunick'
intreaga-i vointà de singuiltate. Lumea din afar% nu ii mai
trimete vesti prietenoase, ci se sbate singura in ea insAsi, räspunzându-si
oarbà propriei vitaliati, ca marea: Din valul ce se strigI. . .
E adevärat, aceastà poezie incepe ca si cea dintii cu o imagine
din fire. Nu mai e insä prietena luna de altadatä, ce poleia ferestrele
cu argint. Afar% se desfäsoarà o drama similar% cu a omului,
dar tot asa de singuratick' :
Cand rade-amurgul la fereastri
Cu joc de umbre, Cu fiori. . .
In # jocul de umbre » al acestei chime, omul ghiceste infiorat
taine si ameninfári strAine. Omul si natura nu mai sunt prieteni,
ci se scruteazä, temätori si amenintkori, unul pe altul. Firek stie
a omul de azi nu mai are nicio intelegere fatä de tainele si orftnduirile
ei. Omul modern stie a natura aceasta, pe care el o siluieste
and vrea, are clipele ei de razbunare teribilä si perfidà.
In aceastà retragere in sine a omului prin ruperea legAturilor
cu viata, fireste nici timpul nu mai poate inflori nimica. Nu mai
poate aduce surprize ca cea a colindului. A ajuns si el o abstractie,
care se traduce in poezie prin demente fade, conventionale:
Se insiri clipele curate
FAT% trecut si viitor,
E tainica etemitate
Ce trece-asupra noastri 'n sbor...
Cand, la sfirsit, poetul vorbeste de e sfanta serii pace », aceasta
sunl atit de straniu aici, incit iti dai seama ciar cI aceasti izolare
In sine nu e decat tot o fugl in pustie, doar cu cateva rar5mituri
din averea sufleteasci a altor vremuri....
3

50 OVIDIU PAPADIMA
Si astfel am ajuns la sfarvitul cercetarii celor trei momente
de pe acelavi fir poetic. Ne-am putut da seama cu surpriza ca
tocmai acea realitate primaeä, pe care o consideram lipsita de complexitate
vi de rafinament, a cristalizat in poezia cea mai bogata
In armonii interioare vi formale dintre toate trei. ,5 i, dimpotriva,
poeziile crescute 'din sbuciumul sufletului modem n'au putut evita
monotonia sau conventionalul. Ambele sunt, evident, realizari
artistice inferioare, inerte.
Tin sa precizez insa ca e departe de mine gandul de a trage
concluzii de valoare generala fata de fenomenul artistic. Ceca ce
ma intereseazä aici e in primul rand destinul poetic al lui Goga,
vi pentru acesta in adevar concluziile se pot trage vi sunt valabile.
Marile realizari poetice ale lui Octavian Goga sunt acelea ce raspund
acestui destin al ski. El nu poate opta nici pentru sat nici
pentru ora, ci ramane intre ele vi crevte prin tensiunea antino-
miei lor.
*
* *
Din acest punct de capat unde am ajuns, A ne intoarcem iaravi
la inceputuri. Anume la nostalgiile de integrare in ordinile satului.
Daca deschizatura prin care le vede vi le pricepe poetul, ne-am
dat seama ca e cea a vietii familiei, poarta cea mare prin care
el crede ca ar dobandi certitudinea definitivä a acestei integran
e una surprinzatoare pentru noi: cea a mortii. Spun « pentru noi »
cu oarecare voväire. Fiindca pentru cei familiarizati cu poezia
lui Goga prezenta rar1 dar extrem de pregnantä a mortii in ea e
o realitate cunoscutä. Nu atat imaginea de mai tarziu, dela Ciucea,
a mortii care and la fereastra, povestind trist cele « cate-ar fi
putut sa fie...». Ci aceea apropiata de calmul organicism al unui
Goethe ca vi al folclorului: o mare trecere. Moartea va fi in poezia
dintai a lui Goga o stingere a sbuciumului individual, ca sk
traiasa mai departe ceca ce a fost bun vi trainic din el in sufletul
comunitar al satului. Si va fi vi mai mult deck atata: acea suprema
verificare a acelor valori supraindividuale de care vi-a legat omul
ales existenta pe parnant. 0 verificare ca acea a pateticulti crez
vi mevtevug de lautar al lui Laie Chioru in fata « mesei de argint »
a Domnului vi-a lui San-Petru.
Aceasta moarte, ca final vi inceput de certitudini tot °data,
apare pentru poet insuvi, in Dorinta, acea lucida vi arturäreasca

NEAM, SAT, 611A$ IN POEZIA LLTI OCTAVIAN COCA
profesie de credinta, in pendantul ei naiv vi mistic care e Ruga
Afamei, ca 0 In De-o sä mor.
Poezia Dorinta Octavian Goga vi-a definit-o insuvi « o poezie
burgheza ». Cuvantul spune prea putin, ca de adtea ori andpoetii
incearcl sa se defineascl pe ei 'MOO. Realitatea din carea
crescut Dorinta e mult mai complexa decat o opozitie socialL-
E adevarat, momentul ei dintli e acel pe care l-a marturisfi categoric
poetul: « In Dorinta se vede influenta lui Eminescu din
Vino'n codru la iz,vorul... dar o influenta manifestata prin contradictie.
« Singuratatii de vraja muzicalä din Dorinta lui Eminescu,
Octavian Goga a cautat sa-i °punk' o imagina robusta de vial
comunitark o alta 4 lume senini».
Aceasta lume senina e cea a ordinilor sat ului natal: o casatorie
In zi de s'a'rbatoare prielnica, de Florii, cad vtiut este el sarbatorile
nu-s numai strangere de legaturi cu Divinitatea ci vi
pietre albe de hotar in viola omeneasca; o casa « in deal », in acea
avezare luminoasa, tipic romfineascl, a, carei fireasca vi Bea
integrare in natura contrasteaza atata in satul ardelean cu ordinea
sumbra a inviruirii rigide pe firul vos elei a celor sasevti vi ungurevti;
un minimum de virtuti din vechi verificate: el cel mai cuminte,
ea cea mai frumoasä in acest sat; parintii pe langi ei:
ultimii ani de tihna rasplatitoare ai « necäjitei » mame...
Insa, in acest plan al stravechilor ordini ale satului, deodad
altul, strain. Strain nu de realitatea acelui sat ardelean, ci de
esenta lui: Apare crezul vcolii latiniste, prelungire a iluminismului
veacului XVIII. Poetul vrea sa adune seara satenii la el, sa le
spuna « din carte » ca « sunt de neam imparat esc », cä. # tot Omantul
rotogol era al lor °data » vi ca va veni un craiu care sa-i ridice
iaravi la..mirirea de altadati...
Si iaravi apoi, brusca, revenirea la rAnduielile de totdeauna:ale
satului. De asta data', cu o puternicl tonalitate afectivi, vi ded
viata poetica, in contrast cu tonul programatic, oarecum uscat,
al inceputului. Hilda acum nu ivi mai cer expresie tendinter
idei, ci nostalgii. Acele nostalgii de integrare a sa in ordinile
satului, pe care le-am mai väzut la Goga, nu ievite dintr'un ideal,
ci dintr'un sbucium: nostalgiile de linivtire, de impacare cu vials,
Cu lumea vi Cu Transcendentul, ale singuratecului modem.
a

52
TDVI DIU PAPADIMA
De aceea, poetul revine acum nu la ordinile existentei umane
In sat, ca la inceputul poeziei, ci la cele ale prelungirii acestei existente
dincolo de plmant, de moarte, 0 ale verificIrii sale prin ea:
cop iii, ce ill duc mai departe carnea pe firul datinilor comunitare,
invItati de mici sI sputa in stranI, la skrbItori, Crezul §i Näscdtoarea
; acel Dumnezm s.1-1 ierte, prin care « satul intreg * il insote§te
ca pe unul cu totul dintre ai sal pe drumul din urml,
pe care poetul se vede pornind definitiv « impIcat cu rostul acestei
lumi *; in fine, acel titlu de suprem elogiu tArOnesc un om de
omenie prin care poetul ratificA in numele Bisericii efigia pe
care i-a sculptat-o satul in amintire...
Aceste trei planuri interioare se diferentiazI 0 formal. Coexistä,
rarI sI se intrepItrundO: Fiecare din ele cristalizeazI succesiv
cate trei strofe din cele nouà ale poeziei.
De aci, o impresie de rIcealg, de lucru fäcut. care abia la sat--
0tul poeziei dispare, 'Mtn' cat cele douI planuri programatice
dintai ajung sl fie uitate.
Cred cI insu0 Goga 0-a dat seama de aceasta, deoarece altfel
War fi reluat motivul, sub altä inatipre, in Ruga mamei. Spun
-« a reluat * cu multe sovAieli, deoarece n'am putut verifica sigur
,dacl cele doul poezii se succed cronologic.
In aceastI Ru,gd, aceea0 dorintI de integrare in ordinile de
Iriatà ale satului. De astIdatI, purl tonalitate afectivä, färl nitnic
programatic. Spre a accentua caracterul nativ, pur, al dorintei,
-poetul o transpune in gandul mamei. Acolo se contamineazI de
febra mistica a sufletului ei. Aceasa febrl 0 puritate a sentimentului
sunt reliefate 0 prin momentul dramatic pe care il inchide poezia, ca
punct de plecare. Nu mai e simplI 0 intamplätoare comunicare de
intentii 0 doriate: mama se roagsá pentru bliatul ei, intors bolnav.
Acestui caracter nativ, primar, ii rIspunde 0 teimica poeticl.
Nicio formI fba, de astIdatI, nici mkar a strofei. Versurile se
intalnesc 0 se imperechiazI intimplkor in rime and allturi,
and despärtite prin altele. Imagini de vis, de basm, se impletesc
cu notatii realiste de viatI familiarl:
SII-»i caute mireasit
Subtire ca o floare,
Ca floarea de cicoare.

NEAM, SAT, ORAS IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA
Si facem nunti mare,
Si curgi riuri vinu,
Si joace i vecinu,
Vecinu Niculaie.
$i arunce 'n grindi
Cficiula lui de oaie
$i si roiasa 'n tindi
Tot domni cu 'nvfitituri,
Si ante toti din guri
$i 'n hori. si se prindi...
Aici nu mai e vorba de o « dorintä » care vine de departe,
din drum lung pre alta lume, a poetului. Ci e un gest de viati
dintre atatea altele, statornicite in ordini calme, chiar in clipe
grele ca aceasta: Mama se roagl Nascatoarei, care e pentru ea
Atoatevazatoare, Ii tie feciorul i necazul. Pentru ea, ajutorul
Nascatoarei e sprijinul in viata; in doftorii orasului « n'are credinta».
Pentru stiinta de carte a feciorului are respect; e atat de multà
incat îi pare adusä. « chiar dela Imparatul insä nu e nici ea ceva
strain; pentru ea are un bun si sanatos termen de comparatie
chiar in sat: e doar mai multa' cleat invatatura popii
E adanc gräitor sà constati cum poetul acesta simte atat de
ciar cà integrarea in ordinile de viata ale satului i se refuza, ca
In poezia Zadarnic, unde bucuria de a se regäsi la hora, printre
logofetii de-acum zece ani », prietenii i tovarasii de alta data,
se transformä pe data in durerea CA a uitat, ca nu mai poate tine
ritmul jocului in rand cu ei, ca e iremediabil altul. i in acelasi
timp vezi cum ordinile altre moarte ale satului Ii apar imbietoare
certe, ca o oaza timpurie de liniste i impacare. Fiinda existA
in ele siguranta ca nu i se vor refuza.
Aceasta certitudine singuri poate linisti sbuciumul necontenit
al poetului, pe finil intins la maximum al tensiunii dintre sat si
oras. Ea îi därue detasare de sine, luciditate calma in fata_mortii,
acea realitate atat de ingrozitoare pentru omul modern tocmai
fiindca nu-i aduce absolut nicio certitu dine. 0 atitudine, dad nu
specific, in once caz profuld rpmaneasca, la fel cu cea din Miorita,
desi numai radacinile le sunt inrudite, nu cu totul identice.
Ea se intrevede, si mai clara cleat din ultimele poezii analizate,
in De-o fi a mor... Nu e dintre cele mai isbutite ale lui
53

54
OVIDIU PAPADIMA
Goga, fiindca acest sentiment de liniste, cu care probabil nu
era obicinuit, 1-a bucurat inteatata incat 1-a impins spre trasäturi
de anecdoticä upara, ca cele in lega-tira cu « raposata fala » si cu
lipsa de bucate a Popii Naie.
Integrarea calmä si aclama in viata satului se face aici prin
supunerea totala faya' de riturile stravechi ale mortii. *i actul
acesta de supunere se petrece prin aceeasi poartä prin care Octavian
Goga s'a indreptat totdeauna spre sat: familia
De-oi muri la primAvarA,
Sd md pldngeli tu si mama;
Anandoud sd md plangeti
$i si vfi cerniti nAframa.
Cat de insemnata e pentru el aceastà poartä se vede si din
accentul deosebit pe care il pune aici pe ea, prin repetare, ca si
mai departe:
Nimeni altul nu jeleascli...
Numai apoi, si prin ea, vine cuvantul Bisericii, ca sä implineasca:
SA4 chemati pe Popa Naie
SA-mi citeascl din Scripturl
Si sii spunA cuv fintare
C'am fost om cu rivAtAturri.
Prin poarta aceasta a doua, imensa, poetul va intra nu numai
In sufletul satului, dar se va identifica total cu lumea lui de stravechi
eresuri, care la noi s'a pastrat atat de firesc pe langa dogma
atat de tolerantä a Ortodwdei:
Dar cl m'am niscut pe semne
Intr'o zodie ciudatA
De m'a bItut nenorocul...
Abia acum, cand ciclul integrärii s'a desavarsit, prin renuntarea
la mentalitatea de ofäsean si acceptarea strävechilor intelegeH
ale destinului peceduit de zodii, adicä miscat de cursul armoniilor
cosmice, satul il primeste cu totul in sufletul ski, in
intelegerea lui:
Are sl 'ntristeze satul
Rostul meu atAt de jalnic,
I-or cAdea si popii Naie
Lacrimi multe 'n molitfeinic...
..

NEAM, SAT, ORAS IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA SS
Satul 11 va sprijini de aci inainte prin amintirea, prin grija
lui in rugAciuni si pomeni, pe drumul cltre lumea de apoi si acolo . . .
Aceasta n'o mai pricepe, sau cel putin n'o mai gändeste poetul.
De aceea, si poezia, din inältimea simplä si patetiel la care se
ridicase, decade brusc in anecdoticA. Ca si cAnd te-ai prAbusi in
gol de pe o scheld, care n'are alt rost cleat sl te ridice spre ceva,
dar tu ai luat-o ca valoare in sine.
RugAciunile ajutätoare sufletului in alItoria din urmä devin
astfel in finalul acestei poezii simplä miscare de orgoliu a sufletului
orlsenesc, ce incl mai tresare :
voi sa-i dati lui popa Naie
Liturghii o luni 'ntreaga,
Ca-i sarac ai popa Naie
n'are bucate, draga.
Acel dragd din final nu e numai o nedibace coditä' de riml.
Ii corespunde sufleteste ceva tot atät de minor dar infinit de trist:
agAtarea pänä' la urmä de valoarea care iti apare cea mai vie, acea
a legäturilor familiale. Si pänä la urmä, simti rämänind frica de
a trece dincolo, in lumea uriaselor armonii cosmice de dupä moarte.
Furat de chipul atät de aparte pe care il poarti Moartea in
poezia de nostalgii dupl impAcIrile satului la O. Goga, am trecut
prea usor peste un alt moment de hotar in destinul uman: nunta,
cu toatä bogätia de randuieli care o incadreazà. Fireste, Gog_a nu
poate fi, prin insusi destinul slu pe care 1-am vlzut, un poet al
bucuriei solemne, al plenitudinii de armonii a nuntii noastre, asa
cum a fost un George Cosbuc.
Goga o zugrIveste mai realist deck in Ruga mamei, insä tot cu
un pene amar, ca pe o lumina' interzisä lui, care totusi vine spre
el, oferindu-i-se,f--- in poemul Scrisoare. Nu poate rIzbi in singurdtätile
sale decál tot ca imagini din acel cosmos de armonii reduse,
care i-a mai ingäduit si altädatä apropierea de viata satului:familia.
Accentul gray pe care il pune poetul pe chipul ei in poezie
se vede din extrema simplitate aparentä a mijloacelor artistice cu
care o inrämeazI: Scrie cineva mai mic, care-i zice 4 nene »; imaginile
n'aU nimic metaforic, sunt simple 4 däri de seamä »; rima
e mai mult in asonante si impärechiazI numai douä din cele patru
versuri ale strofei ...

56
OV1DIU PAPAD1MA
Dar sub aceasta aparenta de simplitate poetica, dragostea lui
Octavian Goga pentru realitatea din ea imbogäteste lucid poezia
cu o diversitate intreaga de simetrii, de corespondente, care se
imbina meter inteun ciar giuvaer artistic, asa cum sunt toate
marile lui creatii. Poezia e väzuta de el ca un fel de fotografie, pe
care i-o trimet cei de acasä in cuvinte. Nu-1 intereseaza deat
chipurile lor si realitatea unica ce traieste cu ele si printre ele.
Poetul o inrärneaa dela 'nceput, ca sa o izoleze cu totul de otke
fel ue lume, chiar inruclità: Blocul de sapte strofe al poeziei
structura ce apare in multe din creatiile tipice ale lui Goga
incepe si sarseste prin ate o expresie impersonala filosofica, cu
un caracter obiectiv, la fel ca Ion Criimarul, cu toate cà de astadatä
le inseamnä insasi cea care povesteste totul. Inceputul:
si finalul:
Vezi cum trece vremea
*i tu tot departe
Batl-le pustia
Cele tAri strAine...
Imediat dupa aceastä prima infamare ce inchide in sine,
izoleaza, toatä lumea poeziei, urmeaza ins'ä o trasatura care face
ca toata aceasta lume s'a' nu ramina in sine, ci dimpotriva, sa apara
doar ca o alta &t'a, implinitoare, a realitatii din sufletul poetului.
Printr'o schimbare de nuante doar, Goga face s'a convearga de aci
inainte toate liniile realitatii de acolo catre alta, departe: singuratatea
poetului:
M'am gAndit acuma
Slii trimit o carte.
Miscarii acesteia ii raspunde, in acelasi loc al strofei finale,
una asemenea:
Ne gAtim de nuntA
*i gAndim la tine.
Pe aceste doua linii care converg si se imbiná in strofa ce constituie
miezul simetriilor si al faptelor poeziei
*i mai este-o veste,
*tii tu, nene, oare ?
Peste-o sAptárnini
MAritrun pe Floare.

NEAM, .SAT, ORAS IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 57
se aduna si se organizeaza toate elementele acelei lumi mici si
tihnite care merge spre poet sub chipul vestii din familie. In cele
doui strofe care premerg vestea, un sirag de comunicari intime,
de fapte marunte si calme sunt trimise ca s'A fluture sub gandul
celui de departe, ca o ispitä spre a se intoarce. Ow-ada,gospodarla,
neamurile, parca sunt puse indirect si-1 cheme. Alterneazi
ritmic o imagine de afarà si una din filma casei: a inflorit
muscata In gradinä, si macul din fereastra e atat de rosu;
straturile din lunc'l s'au semanat, lar nanasa ii trimite multa
sängtate.
Dup'ä vestea nuntii, alte doul strofe, de aceeasi altemanta ritmica,
cu acelasi rost de chemare, ing de astädatä nu prin imagini
imbietoare ci, dimpotriva, prin infa'fisarea pustiului produs prin
lipsa celui departe, pe care n'o poate umple acum nici macar o
bucurie ca cea a nuntii: # tata-i dus la tärguri » mama_ sta si
coase, plangand ca nu-i si feciorul acasä, lar mezina:
Eu pe gfinduri dusa
Trec seara 'n °grada,
Plfing acolo 'n taml,
Plfing sa nu ma vada...
Totul e calm, stins, nu dintr'o deficienta de vitalitate ci falda
deasupra tuturor, peste oameni ca si peste lucruri, peste bucuria
nurnii ca si peste plansul dorului, se ridica tutelara si linistitoare
prezenfa nevazuta a sorfii, care asa a scris. Tonul tern al poeziei
intregi de aicea vine si acest rost il are. Cetind-o, parca fi-ai plimba
privirea peste fotografia ingalbenita a unui grup inteo ograda
patriarhala. Toate cele din ea te privesc cu un fel de fixitate stranie
din umbrele si luminile lor sterse de vreme, ca de o judecata
ce a trecut de mult peste ele, lämurindu-le si indepärtandu-le
pentru totdeauna...
*
* *
Fireste, asa cum sunt legate in primul rand de amintirca
micii lumi familiale, grupand-o doar in jurul ei pe cea a satului
nostälgiile poetice ale lui Octavian Gaga arareori se puteau
dilata pana la priceperea si zugrävirea ordinilor cosmice prin
p erspectiva satului.

58 OVIDIU PAPAD1MA
Numai arareori firea vlde§te la el randuieli umane, aa cum
i-ar sta bine unei naturi care participl mereu la destinul uman,
la fel ca in folclor:
Luna trece sura popii,
Luminind In dnim pridvorul...
(Pdrdsiti)
I§i dà seama de raritatea acestei prezente fraternele insui
poetul, odatà. i märturisirea lui are o tonalitate foarte gravI:
aceea a sentimentului unui non-sens al naturii insä'§i, daa ea nu
participl la viata omeneascl:
In zadar de sus azi luni
Chipu-si Impletqte 'n api,
Ale firii intelesuri
Minte nu-i si le priceapi.
i'n zadar risare soare
Briul boltii si 'ntretaie,
N'are suflet, azi, tovaris
In cirarea-i de vipaie.
(Asteptase)
/
In viziunea de aici a poetului, natura se indepärteazA §i se
ascunde fatà de sufletul satului, fiinda acest suflet, sdrobit §i.
fárftmat de ciocanul soartei de a fi sub jug sträin färä milk nu
se mai poate dilata O. limpezi pe mäsurile ei clare §i grandioase.
E o viziune rarl nädejdi, ce ar pärea ea desminte cu totul optimismul
care mai stäruia totui in cea de altädatà, a Plugarilor.
Dupä cum nu e o simprä intamplare a acest moment depresiv
a luat haina adormitoarei armonii a expresiei eminesciene.
Da, &ea' in final Goga n'ar redeveni el insui, cu energia lui,
ghemuitä ca un arc in acel ,t 'i totm,si... pe care 1-am mai insemnat,
ce se comunicä tuturor oamenilor din opera sa, naturii din ea,
ordinilor sale. Lumea aromirilor eminesciene redevine iar4i, la
sfaqit, energetica < lume Goga »:
Salba de chute albe
Se 'nsenin' atunci deodati,
La podmol, In fapt de seari,
Toad lumea-i adunati.
i prin ochelarii umezi,
Spune popa din scrisoare,
..
Pdn' ce lumineazd luna
Fruntea celor arsi de soare.

NEMA, SAT, ORA$ IN POEZIA LLTI OCTAVIAN GOGA 59
E aici, ca int?o sintezà, intreaga lume a poeziei lui Goga:
popa, sätenii, munca, natura, cristalizad in raporturile ei tipice,
poleid de darza lui tonalitate personan'. IncA o pildà vie, cat de
minori e problema 4 influentelor », de care s'a flcut afta caz
odad in istoria literad de pretutindeni si se mai face inca la noi
In critica asa zisilor # esteticieni », care declad in acelasi timp
cat pot de tare el nu vor sä aibä deloc aface cu metodele literare
istorice. Pata' de intrebärile pe care le ridiel totalitatea unui destin
creator, problematica influentelor redevine ceea ce dela inceput
trebuia s'a* fie: un amänunt de metodl.
Totusi existä °dad in opera lui Goga un moment de largI
si deplin omeneascl viatà a naturii, cu totul pe Enfile de familiaritate
intre om si fire ale folclorului. E poezia Asfinlit. Parca' nici
n'ar fi de Goga, daa n'ar stärui totusi sub lumina ei häzoasa
si suculentä tristetea acelui sentiment de dminere in singuratate
specific lui Goga.
Poezia reia indräznet mitul popular al despIrtirii soarelui si-a
lunii. Tot ca si in el, despärtirea creste din pricini etice. Insä
nu din vini tragice,ca in balada popularl, ci vini de poznä si de idilà.
Poemul se deschide printr'un tablou de o mä'reatà gravitate
voevo dala' :
Crai bitrin pomit spre rugi
Vine-Amurgul de pe munte,
Impirtind cernite-odijdii
Brazilor cu birbi cirunte.
Umiliti se 'ndoaie brazii,
I se 'nchini, i s'apleaci
Si Cu zvon de surle-I lasi
Pe Miria Sa si treaci.
Spiritul e al lumii folclorice ing realitatea poetici e aici cu
totul alta: firea nu duce viata satului, ci a curtii domnesti. Nu-mi
aduc aminte nici din poezia noastrà culd despre o astfel de infltisare
a naturii printr'o severä perspectiv'l voevodalä. Si e un
creion de maestru. Totul, joc de lumini si umbre, de colori, de
gesturi si ele nuante sufletesti, converge minunat cAtre finalitatea
strofei: sublinierea tristetii auguste a asfintitului de fiecare zi
inteo severa' si totusi robustä malmire de voevod patriarhal.

6o OVIDIU PAPADIMA
Severitatea e a lumii sale de stäpfin. Mähnirile Ii sunt fink'
indrägitul fiicei sale Luna, nu e la inältimea staturii
aspre a craiului bAtran. Undeva, intr'o poiani unde « se imbinä
douà creste », un tablou de idilä vAnjos färäneascI Il aratà asa
cum e:
Plrul galben rAsfirandu-si
Rfisturnat peste rizoare
De huzur i-s rosi obrajii
Doarme lenes craiul Soare...
Bätranul Il vede. Din acest moment poetic situatia dintre cei
trei ar putea deveni draml. Bgtranul Crai se intäreste in hotärirea
de a nu-i da fata de nevastä. E ceva care totusi face imposibil
drama. Suntem aici pe pur plan al naturii, iar drama e un mod
de a träi si de a sfärsi exclusiv uman, si recent uman. Drama
s'a näscut tärziu, i ca realitate artisticA in cultura omeneascä,
nu ca o cucerire a spiritualiatii omului ci ca o consecintä a noii
sale situatii fatä de destin si cosmos. Drama are ca premizä ineluctabill
independenta vointei omenesti. Dramä inseamnä ciocnire
Cu alte vointe, fiinda ele pot fi tot atat de multe si de diferite
cati oameni sunt. DramI inseamnä alegerea dintre mii i mii
de posibilitäti de destin, a celei mai nefavorabile. Drarnä inseamnä
cà intamplärile pot fi tot atät de diferite ca si oamenii: rele, blände,
absurde...
In fire, adicl in lumea naturii, väzufl in claritätile ei cosmice,
drama nu poate fi posibilä fiinda in fire e vorba de armonii
si nu de vointe, de ränduieli si nu de intämpläri. In ea e fireasa
idila sau misterul, asa cum au inflorit in Evul Mediu.
Chid in lupta socialà dintre doi oameni cel mai bun cade,
e o dramä. Cand gingasa ciocarlie dumia cu ciocul o gazA ce se
risräta fericitä i färä vinä si ea in soarele lui Dumnezeu e
doar implinirea calmä a unui dat al firii, e supunerea la o randuialà
la care partici,p1 absolut toatä natura.
Astfel si in .Asfintit: jocul faptelor îi pierde tensiunea dramaticä,
fiindcA nu rämäne intre cei trei. La el ja parte toatä firea.
Mai mult: firea il duce mai departe. Firicelele . de iarbä prind
taina, si-o spun unul altuia la ureche si cele mai de aproape i-o
spun craiului Soare. Acesta nu luptä impotriva hofäririi. O ja si el

NEAM, SAT, ORAS IN POEZIA LIJI ocrAvuN GOGA 6r
ca un dat al sortii. Se intuneca numai la fata, de jale. Mosneagul
pleaca si el intunecat acasä.
Toata aceastä' impletire de randuieli si hotariri trece, ara
s'A tina seama prea mult de ea, dupä asprele ordini arhaice, peste
realitatea cea mai subtill si mai de pret din toata aceasta poveste:
sufletul Lunii. Prezenta ei e doar indirecta pana in finalul poemului,
cand nu atat ea cat lumea ei fina, muzicala, vine sa hilocuiasca
pe cea a brazilor austeri ai monahului Amurg:
In oftat se 'ndoaie fagii,
Tremuri in crAng alunii
$i deodat' pAdurea 'ntreagi
A 'nteles durerea Lunii...
Biati LunA tremuratà
In zadar te-arAti in cale.
Toate florile surate
PlAng de dorurile tale.
In afara de atributul « tremuratä' », nimic care s'a arate direct
durerea ei. Aceastà e luata cu totul asupra-si de firea care 'fi e
asemenea. E astfel aici ceva ca o imensa eliberare de povara.
Una din terapeuticile sufletesti profunde ce ii stäteau la indemana
omului de odinioara si care mai razbat azi doar din cand
In cand, ca un ecou al mentalitatii lui uitate, in poezia popu-
'ara, ca si in cea culta, cand e legata mai mult sau mai putin
trainic de ea.
Aici e insä ceva mai mult decat participarea calma si hieratica
a firii la suferinta umana in viziunea folclorica. Aici vibreaza
intens, in fiecare cuvant, acel sentiment de rcïmlinere 'in singurdt ate,
in nuante tipice poeziei lui Octavian Goga. Pana la urma, la fel
ca de atatea ori in lirica lui Goga, idila robusta se vadeste doar
ca un mod mai retinut, mai bärbatesd, de a apare in lume, al
povestii singuratä'tilor lunii. Si aceasta poveste e iaräsi, ca de
atatea ori, mai mult a poetului decat a ei.
Ordinile satului, lä'rgite cate odatä in toati viata cosmica,
isi vadesc astfel in lirica lui Octavian Goga o realitate autonoma,
strans legatä de destinul sau poetic, la fel ca si lumea tipurilor
satului.

62
OVIDIU PAPADIMA
Prin lImurirea lor, am incheiat contururile acelei realitäti in
sine care e satul in poezia lui Goga.
Ramftne s'l urrnIrim acuma cum se opune acest sat ora,sului
In poezia lui, adicl sA implinim celAlalt termen al polaritätii
sale creatoare.

III
ORASUL
Dupi ce am insemnat doui capitole ample, s'ar pirea a de
abia acum intrim in zniezul lumii poetice a lui Octavian Gaga.
Afinnind dela inceput ci unja majori a destinului ski de poet
are ca finalitate expresia de artä a acelei uriase tensiuni intre sat
fi oraf care e atit de tipici pentru cultura romineasci din ultimul
veac, ca si pentru structura interioara a lui Goga, ar urma acum
ca, dupi ce am infitisat acea realitate masivi si aparte care e satul
In opera lui, si arätim de aci inainte cum ei i se opune, ca o alti
realitate aparte, oraful.
Judecind dupi bune si de veacuri verificate fire logice, ca si
indreptiteasci mirimea acelei tensiuni care a determinat destinul
poetic al lui O. Goga, orasul trebue si fie acolo o realitate tot atit
de puternici, tot ant de complex:4, desi in felul ei alta, ca si satul.
Da, daci viata ar obicinui si asculte de aceste fire logice ale
noastre, pe care ne bizuiam atit de tare pini in ultimele decenii.
Dar viata are si propriile ei urzeli de logici, alta. O ß logici *
fati de care insisi fapta de a-i da acest nume apare Ina multora
nu ca o necesitate astizi, ci ca o indrizneall de neinteles. Si totusi
o logici ce si-a cenit formularea in filosofie, necontenit, Oda asa
zisele obscure antinomii ale strivechiului Heraklit pizza la paradoxele
modernilor Nietzsche si Kirkegaard.
Acest studiu insi nu e unul de filosofie, ci o cercetare de destin
literar. Se va infitisa deci pur si simplu un fenomen de viati

64
OVIDIU PAPADIMA
poetici, ¡Ira prea multi griji de a-1 fixa In formule lapidare de
limurire definitivi.
Cine porneste sä caute in poezia lui Goga orasul ca realitate
vizibill, 11 va intilni foarte putin. E inexistent aproape in forme
pipiibile. *i totusi e, dela inceput si mereu, o teribill realitate.
Dar una din afard, una in fata cireia Octavian Goga se stringe
pentru apä'rare, cu toati existenta lui, ca un arc incordat la maximum:
in poezia sa. Orasul e pentru el o grozavi realitate negativi.
0 negatie din care trebuia si creasci insisi poezia lui, ca o afirmatie:
Voi n'aveti flori, nici cantece, nici fluturi,
aci soarele in tara voastra moare;
Voi in zadar cersiti acolo 'n umbra
Din cerul dint o razi sa coboare.
E frig la voi si-i moarti stralucirea
Cetitilor cu turnul de arama,
Bieti cantareti cu aripile frante:
In alte zari env/It:NI meu vd eltiamd
(Cantaretilor dela oras)
Evident, nu va creste asa cum ar fi vrut poate poetul, asa cum
In once caz a dorit-o in momentul de inceput de drum, cind a
scris aceasti poezie. Nici el n'a fost pini la urmi unul din o copiii
iscusiti ai firii. »,, dus linistit de « inteleapta firii indrumare », asa
incit « curatul chip al farmecelor firii / sä scinteie cind glasul nost'
cuvinti » asa cum le cerca in poezia sa dintii cintiretilor dela
oras si fie. Lui nu i-a fost scris si fie poetul seninititilor firii
impicati cu oamenii, ca un Cosbuc, ca un Hogas. Am vizut cum
tonul fundamental al destinului si al poeziei lui Goga e acel al
singurätitii intre doui lumi. Mai bine zis: al fugii de una fi al
vegherii la poarta celeilalte.
Da, poezia lui Octavian Goga isi inseamni momentele ei cele
mai clare si durabile in aceasti veghe la portile, and mai mult
cind mai putin intredeschise, ale lumii de vraji care era pentru el
cea a satului. Falk' de ea, orasul apare mai ales la inceput ca
o uriasi, präpastie care ameteste si soarbe si de care cauti si te
indepirtezi halucinat, ca inteun vis riu. Cred ea dintr'astfel de
situatii existentiale trebue si fi crescut acel moment universal de
basm in care Muma Pidurii urmireste ca un fel de sorb eroii care
fug si nu stru ce si mai aseze intre ei si ea, din avutul lor: o pene

NEAM, SAT, ORAS POEZIA WI OCTAVIAN GOGA 65
devine picture si ea o manilla, o oglinda devine o apa si ea o
soarbe, o gresie devine un munte si ea Il roade Acelasi sentiment
al situatiei 11 va fi avut poetul fata de oras.
Situatia aceasta e si una decisiv eticd.
In hotaritoarele momente existentiale, and prin intregul tau
destin, pus in cumpana, cauti sa pricepi intreaga lume, categorii
ca acelea de etic i estetic devin superfluitati. Pentru o radacina,
frunzele ca i florile sunt o finalitate evidenta, dupa cum ele exista
deja in firele ei adanci, insa e ridicol sà Ii reprosezi ca nu s'a diferentiat
Inca din pamant
Astfel pentru poezia lui Goga orasul e o realitate deopotriva
etici. i anume, dupi cum am accentuat, sub semnul negativului:
Sunt oameni toti 9i-i plin in lume
De vame9i 9i de farisei
Ii vid 9i nu 'nteleg anume
Ce ml mai poarti printre ei.
(Oameni)
De sigur, cum se poate vedea si din aceste versuri cu sunet
conventional, dintr'o simplä negatiune nu poate creste nicio valoare
autentica de arta. De aceea, nici orasul romanesc in sine, singur
ca forma de viata, nu exista in poezia lui Goga.
Un singur oras traieste inteun fel in ea, dar acela e strain
si e Parisul. Lui i se inchina un ciclu de poeme, in Din umbra
zidurilor.
Traieste, fiindca vine nu numai ca orasul singur. Ci ca una din
cele mai vii si mai puternice fete ale acelei viziuni naturaliste a
lumii, de care am vorbit in capitolele trecute, si care 10 intindea
prin vremea de atunci puterile ispititoare atat de mult i catre
sufletul lui Goga. In fire, aceasta viziune intrezarea doar un tumult
haotic de viata, de lupta oarba pentru existenta, in care suverana
e doar legea cantitdfii ; clocotul acesta fascineaza 0 arde, ca pe
fluturi o lampa tare in noapte.
Astfel vede si O. Goga orasul mare, tocmai fiindca aici Ii simte
si el fascinatia. Parisul devine astfel pentru el nu numai o teribili
realitate din viata-i proprie, dar si un simbol poetic pentru toata
acea viziune a luznii pe care cluta pe atunci Parisul sa i-o impuna
prin prezenta lui tentaculara, dar mai ales prin gAnditorii
artistii lui.

66
OVIDIU PAPADIMA
totusi poetul nu o acceptä, nu i se supune in totul. In chiar
clipa and ai impresia cà aceasta se va intämpla, el se refugiazà.
Intreg ciclul Paris e tipic.
Se intämplä in el mai intk de toate un gest caracteristic, la
care am mai väzut cà poetul recurge tocmai in momentele sale
de indoialà, de disolutie interioarä: apelul la una din cele mai
rigide i mai slefuite forme de arta', sonetul. Aici insä forma de
sonet are o functiune si mai accentuat izhävitoare ca in drama
interioarà din Pace.
tirn cä viata sonetului stä mai ales in acea tensiune meren in
crestere atre accentul extrem de puternic, ca un fel de concluzie
a propriei sale logici artistice, care Il aduce finalul ski. Sub
aparenta si recea sa liniste de cristal, sonetul e una din cele mai
dramatice forme de poezie. De aceea i l-au ales adesea ca forml
tipia de expresie cei mai adanc si mai cräncen främäntati ai
poeziei universale.
Ciclul Paris are nu numai prin alatuirea sonetelor sale un rost
aparte in poezia lui Goga, dar si prin felul cum se implinesc intre
ele aceste sonete. Sunt patru de toate i inatiseaiä un ritm alternant
in succesiunea lor. Intâiulsi al treilea Paris si Notre-Dame
incep printr'un moment total de supunere a poetului fatä de
fascinatia orasului, pentru ca in final sl räsune miscarea de eli- .
berare prin accentuarea unor valori opuse. Al doilea si al patrulea
Ziva i Felinarul incep dimpotrivä printeun moment de
protest, pentru ca sä sfärseasa intr'unul de trial constatare
resemnatà.
Sonetul dintäi, Paris, incepe astfel prin viziunea coplesitoare
a orasului ca haos de viatA:
La geam Imi cftnti 'n ritmuri cadentate
Haotica Parisului nfivalà,
Cfind o ascult in goana-i triumfal
Simt inima pimantului cum bate.
Desi se märturiseste total cucerit de ea: 4 m'a biruit nApraznica
cetate de-acum sunt robul mändrei metropole realitatea
aceasta totusi nu face de loc parte din el, din viata lui spiritualä
adäna. De aceea nu ii poate da expresie deck in forme conventionale:
4 ritmuri cadentate 0, « auritele cupole o, 4 näpraznica

NEAM, SAT, ORAS IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 67
cetate »... Singurul vers frumos e cel al altei realitati interioare,
a poetului:
Drumet orbit de flidiri nevisate.
Si aceasta realitate interioara lag ca sa creasca din ea, stiuta, o
alta, in final, ca o opozitie sting in tonurile ei dar Inca extrem
de puternici in disperarea tristetii sale:
Dar noptile, and umbre moi se lad
SPn jur de mine urli Babilonul,
Eu ma visez in sat la noi, acasi...
Pe cuvantul acasd cade cel mai puternic accent al poeziei. E
singurul din tot sonetul care sta' izolat, despartit nu numai prin
virgula dar printr'o lunga pauza, care se face oricui simtita la
lectura. E apoi ultimul cuvant. In el se adunä intreaga tensiune
interioark ca inteun strigät, un gest intens de märturisire fail
voie, ce rascumpara conventionalul intregii poezii prin miracolul
unei vorbe atat de banale.
Dack' in Paris incremeneste poetic pur si simplu raportul dintre
oras si acag, nud, fail alte elemente deck propria lui tensiune,
In poezia similara ca structura, a treia din ciclu, Notre-Dame,
antinomia isi complica perspectivele, trecand din lumea nostalgiilor
personale in cea a eticei. Simti trig ciar aici ca poetul nu apeleag
la etic ca la o lume de valori absolute, ca sa-1 primeasca, ci
cauta doar sprijin in lupta lui interioara, cauta argumente impotriva
lui insusi, cel de acum. De aceea, nu mai intalnim de astridata,
acel sentiment atat de tipic unora din cele mai bune momente ale
poeziei lui Goga dintai: acela de veselie, pura, frusta, izvoritä din
plinatate bierlogica, asa ca cel din tabloul petrecerii la han, din
Cade-o lacrimd, sau al intoarcerii ciobanilor, din La stdnd. De astadata'
se sbate in imaginile de veselie o constiinta chinuita a pacatului:
Parisu-si urlii vasta nehodini
$i tIrl somn se sbate vinovatul...
E noaptea 'n jur de-a-lungul si de-a-latul
De vin, de glume si amoruri plini.
De astadata, nostalgiile singuratecului, de integrare a sa in
veselia robusta &easel, adica avand legaturi puternice cu
biologicul a comunitatii, nu mai exista. Odinioara, ele faceau

68
OVIDIU PAPADIMA
ca unul din planuri, cel al singurItAtii, sà creascl subteran, ca o
surdinä grav5, in voio§ia plinA a celui dintai, al vietii comunitare.
De astAdatg, planurile nu-§i mai räspund in adancime ci in
suprafatA: se alIturl. Cel de al doilea se ridid. Fiinda poetul nu
mai incearci sà adere la cellIalt, al vietii totului.
Mai bine zis, aici lipse§te sentimentul cà cealaltä viatA 11 refuzI,
in clipa and s'ar indrepta in elan spre ea. Dimpotrivl, aici existà
sentimentul acelei temen i fat,1 de un sorb, de care am vorbit. Poetul
nu vrea sI adere la realitatea lumii din fata singiirägtii sale, ci
simte cà trebue sà-§i incordeze toate puterile de rezistentà ca sA nu
cadä sub uria§a putere de absorbtie haoticl a metropolei, a§a cum
ti apare lui. Nu mai e vorba, astfel, de realitAti contrapunctice, ca
in La sand, ci de o ciocnire dramatia i neclarl a lor, in momentul
sufletesc al poetului ca §i in poezia acelui moment. Goga participg
sbuciumat la aceastà ciocnire ca un spectator care cu greu se poate
hogri cui ja parte.
Ciocnirea aceasta se poate vedea cat e de nehotkità la inceput
In însài strofa dintâi citatä din Notre-Dame. Un sentiment complex,
de vinovàtie de a-1 iubi §i de suferintà de a-I un i totodatä,
fa'zbate in prima jumftate a strofei, ce cautä sI infltiseze tragicul
ora§ului-metropolà, care « urli §i se «sbate in sonm» Park' odihra.
E ca o veghe la cApAtaiul cuiva drag §i imbolnävit de prea multe
pAcate.
Algturi, in celelalte (Iota versuri ale strofei, ca un rlspuns
biciuitor §i fascinant totodatà acestui Paris vinovat, care in realitate
nu e un peisaj citadin ci un peisaj interior, al poetului, trece
triumfand cinic viata, cu sclipirile ei in vin, amoruri, glume.
La fe!, in strofa a doua. In cele doul versuri dint Ai, peisajul
citadin devine §i mai neclar, ca sI permitl atit de mil interiorizarea,
incat nici nu mai poti §ti dacl e vorba de ora' sau de sufletul
poetului:
Durerile si-au amutit oftatul,
Mor visurile sugrumate 'n tina.
Acestui peisaj interiorizat Ii rAspunde iarl§i §i mai cinic
triumfall, viata din afarä:
Scildat In ras, In aur si lumina
. Pe uliti trece hohotind picatul.

NEAM, SAT, ORA., IN POEZIA LUI OCTAVIAN OOGA 69
Viati care e blestemati pini la identificarea cu noaptea 0
picatul. i totu0 iubiti, jinduitl. Observati felul hieratic cum
trece ea prin poezie reliefat prin repetarea cifrei de trei, incircati
de atitea rezonante solemne, in enumerarea atributelor. Observati
citi magici ispitä se strecoari in ele: vin, glume, amoruri si
apoi: ris, aur, lumini. Insemnati 0 gradatia puternici si fireasci
a fiecirui Or din cele doui ale vietii. Inch' odati se verifici cum la
Octavian Goga, ca la toti arti0ii mari, momentul sufletesc complex
0 puternic isi giseste nesilit, ai putea zice instinctiv, claci
acest cuvint n'ar fi fost atit de compromis prin abuzul din ultimul
timp, cristalizarea pe axe tot atit de ferme 0 de complexe in
simetriile 0 intregierile lor.
In tertinele sonetului, centrul de gravitate se deplaseazi, §oviitor,
dar suficient ca si se vadi 0 sh' impunä alti cristalizare.
Din fascinatia orasului trece in hotirirea poetului de a-i rezista.
Incepe nesigur. Poetul prinde prin a se defini procedeu
aproape impersonal parci s'ar feri si se rosteasci de-a-dreptul.
In acela0 timp face un timid apel la ceca ce e mai tipic aici in el,
ca si-i dea ark:
Drumet strain din OH Indepartate
deodati, gestul de actiune creste in mijlocul tertinei, la
inceputul versului. Ina tot sfios:
Eu md strecor prin putreda cetate
Dar deja o alti lumini e prezenti, cu toate serrmificatiile ei
simbolice, opuse negrului noptii:
Cfind dupa non mijegte aurora.
Miscarea sufleteasci se repeti in tertina finali. Ei ii rispunde
0 cristalizarea poetici. Nu e insi o repetitie mecanica: Fiecirui
vers din tertina precedenti ii rispunde acum, hotärit, altceva.
Striinititii etnice a poetului ii rispunde triumful de glorie al
cetitii:
Prin boltituri de arcuri triumfale
Dar sufletul lui e acum tare. A gisit razimul necesar: fiindci
etnicul era prea departe, a intilnit, tare, prezenta universali a
eticului. Verbul cu care incepe versul din mijloc al tertinei finale

OVIDIU PAPADIMA
mult mai hotärit. Poetul acum opune violent magiei metropolei
imagine de apocalips viziunea lui interioarl, care e acum
atAt de tare trick ignoreazA realitatea cu energia sAlbaticl a stràvechilor
imprecatii biblice:
Vdd tumurile vechei catedrale
Ca doui bilge blestemind Comore.
In Paris §iNotre-Dame poetul se opunea rAspicat pe sine metropolei,
esind Ora la urna fria de a afirma poetic CA in aceased
opozitie nu el va fi cel care va adea. O miscare ascendentà era
fireascä astfel in ambele sonete, l in ritmul expresiei poetice.
In celelalte dola, care le alterneazI pe acestea, planurile nu se
mai opun la suprafatà. Ci se suprapun iarài. Tug cu totul altfel
cleat in poezia satului. Acolo observasem un plan de suprafatä:
al vietii comuniatii si unul in adAnc: al singuriatilor in ea,
Cu care se identifica poetul.
Acum e adusi in primul plan al poeziei o singurAtate. Pe ea
se pun toate accentele vizibile. Cu ea se identificA poetul. lar dedesubt,
tulbure, curge viata orasului, umflAndu-se i impingAndu-si
mereu mAlurile in sus.
Dar aici poetul nu mai gaseste oameni cu cari sä se sima la fel,
sI se identifice. Momentul cel mai atroce de singurätate din poezia
sa II atinge Octavian Goga tocmai in mijlocul imaginii halucinante
a orasului de milioane. Ggseste aici numai buc6ti din fire, sau chiar
numai obiecte, asemenea lui. Isi la asuprä-si cu dragoste i curaj
soarta lor si ele devin astfel simboluri.
Prirnul e cel al puritätii care se pierde: Ziva in oras, din
zori pia seara.
Al doilea e cel al luciditätii care suferl: Felinarul.
Sonetul Ziva e mai putin ciar. El reja indirect un motiv care-si
gAsise cristalizarea directi intre versurile aceluiasi volum adunat
Din umbra zidurilor, in poemul Agonia:
In mine se petrece-o agonie
Ca Intr'o tristi casi solitari.
In sufletu-mi bitut de vijelie
Eu vid un om ce-a inceput si moari...

NEAM, SAT, ORAS IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 71
Omul acesta e (( cintaretul cu rostul dela tara », ce isi pierde
incet incet sufletul si cantecul in oras:
Demult... Demult... Din cea dintii clipiti,
De cind te-au smuls dela bitrina vatri,
Din casa Cu gindrile-acoperiti,
De-atunci incepe moartea-ti nesfir§iti,
De-atunci te furi fiecare piatri...
Te-au biruit in stingerea domoali
Striine legi din guri necurioscure;
S'a poticnit curata ta sfiali
In cotice pas de pravili neatiute.
Orasul e definit doar prin elemente negative, la fel ca in poema
Cdntdretilor dela orav guri necunoscute, pravili nestiute...
Chiar cand prinde contur, e doar prin elemente conventionale,
fa..ti un relief:
Prin praf, prin fum, prin vorbe de ocari,
Te-ai dus sirmane suflet dela tari.
Din once colt mi te Ondea o sirmi
$i te-alunga un §uier de ma§ini...
Avutul tiu s'a risipit pe cale.
Dupa cum orasul nu isi &este in poezie un simbol in care si
cristalizeze, nici macar o imagine putemica, in stare sa le grupeze
In junil ei pe celelalte, tot asa intreaga arhitectonicI a motivului
e sovaitoare, tocmai de aceea. Poetul simte nevoia unui alt simbol
pentru vraja rea a orasului si il &este in celälalt .suflet, al ski
de acuma:
Acuma simt: drumetul di si moari...
Un oaspe nou ti sti la cipitiie,
Inceti§or in casi se strecoari,
Cu albe mini, ca inima bolnavi,
Cu ochii ar§i de friguri ai otravi...
Aceeasi respiratie sovaitoare si aici, ficindu-se simtita in
raminerea la elemente de pura conventie: mini albe, inima bolnava
si, mai ales, ochi arsi de friguri.
Finalul e pe un plan cu totul altul decit inceputul: Sufletul
nou simte totusi ca cel vechi nu va muri de tot. Si uitind a
poetul l-a nurnit singur pe acela drumet in casi, incheie patetic
poezia cu un fior de tearnä fati' de Celälalt:
si-o si mi §tiu striin la tine 'n casi...

72
OVIDIU PAPADIMA
Cu toati frumusetea ei sentimentalk poezia inchide o nereusiti
evidenti.
Are o anurniti arhitecturi. Dar e cu totul exterioari fati de
ceea ce se intimpli in ea. De aceea îi apare ca lipiti din buati:
la inceput, imaginea casei cu cel in agonie; apoi povestea lui; in
final, instipinirea oaspelui nou i teama lui.
Ar fi comod sà riminem aici cu intrebirile. SI ne multumim
gisind in mnsei aceste deficiente de arhitecturi interioari:
poezia vrea si exprime o dramatici tensiune acea dintre
sat si oras printeo imagine cu totul lipsiti de incordare interioari:
aceea a cuiva ce se muti inteo cask' dui:a ce a murit altul.
Tensiunea aceasta ar fi putut exista daci poetul ar fi fost consecvent,
personifiand dela inceput orasul care ucide in imaginea
noului venit. Bine a fa'cut Insà nefiind astfel, aci ar fi iesit o melodram/.
Instinctul poetic i-a spus lui Octavian Goga cà modul de
a exista al liricii nu e cel al ciocnirilor directe. Acesta rimane al
dramei. Numai dramá iti ingiduie participarea totall la ciocnirile
realititilor create din tine. Epica iti cere iiniçte, detasare, spre a
putea povesti. Cand insi drama nu angajeazi in ea un intre g
tumult de viati, ca intr'un virtej, and se ciocnesc doar schemele
sentimentelor, creste melodrama, indiferent daci ea se joaci pe
scenä sau inteo poezie.
Octavian Goga a evitat-o aici. Dar dintr'o simpli miscare de
ferire nu iese o poezie. Credinta in moartea celui dintii suflet si
totusi certitudinea ci el nu poate muri si-au rizbunat bizareria
cowdstentei lor, impurandu-si inalcitura stranie in Insài arhitectura
neclari i oscilanti a poeziei. Ea a rimas neimpliniti, la
jumitatea drumului dintre mirturisire directi i simbol. Ina
()del, marea arti isi verifici momentul necesar de neindurati alegere
intre multiplele i fascinantele posibilititi pe cari le oferi viata.
Acelasi moment de soarti îi cauti o cristalizare poetici si in
sonetul Ziva. De astidati, drama linde spre povestire. Adici
tensiunile faptelor in sine nu mai sunt atat de grozave i astfel
accentul se deplaseazi pe succesiunea lor lenti. Aceasti atitudine
Ii are si ea insi riscurile ei: in locul melodramei pAndeste acum
anecdotica, ce îi va serba un triumf facil i inutil tocmai in finalul
sonetului.

NEAM, SAT, ORAS IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 73
Situatia poetului fatà de oras Oeste aceeasi ca si fatà de comunitatea
satului: de izolare. Miscarea sufleteasa inchisk in aceastà
atitudine este ing cu totul inversà. Acolo era o miscare de elan, de
dragoste chre o realitate care 11 refuza. Aici, gest de impotrivire,
de urk fatà de o realitate ce totusi il fascineazk, tinde sk-1 absoarbk.
In atitudinea lui aici, am spus, nu maigkseste oameni cu cari
säsesprijine, identificindu-se ci doar aspecte ale vietii, lucruri
chiar. Portretele de odinioark fac acum loe simbolurilor: Ziva,
Felinarul.
In Ziva, rarima de viatk cu care se identifick poetul, ckutind
s'o ridice la valoare de simbol, este lumina. Spun ckutind »,
fiindck pink la urink nu izbuteste. Nu poate izbuti, din cauza
multiplelor contradictii din momentul acesta poetic, contradictii
care se traduc si in forma lui de artl. Aici poetul vrea sk inchidl
o realitate profund dinamick, de succesiuni: o povestire intr'o
formk statick: sonétul. Sonetul are in insäsi esenta lui un dramatism
ce explodeaz1 in final; povestirea de aici are in ea insäsi un
germene care o mäninck mizer pink la urmk. Sonetul e o formk
dud.' de credintä in artä; povestirea de aici e un moment trist de
resemnare in viatä. Ea e atit de putemick fuck, cum am väzut,
infringe aici pink si rostul de a fi al sonetului. In loc de acel , i
totu,si. . . tipic lui Goga, avem aici un aproape resenuiat Afa trebue
sel fie . . .
In felul acesta, poezia se desparte oarecum de Goga pentru
ca sk se apropie de acea realitate poetick, cu care el are doar puncte
de contact, *jug nu si de confuzie, cum se crede de obicei: Sämdndtortsmul.
In cea mai mare parte un bibrid decalc al obositului
naturalism european pe un tinkr fond liric la noi, acesta vedea
omul ca pe un fel de bestie ce se zbuciuml in cusck inutil, prosteste.
Cusca aceasta e viata cu determinismul patimilor ei. La
%ark, dur, primar: belie, poftä de pärnint, adulter, crimk. La oras,
rafinat: viciu, nepäsare, coruptie...
La fel e vkzutä viata in acest sonet. Ziva e prezentatà dela
inceput sämänktorist, ca pe un fel de slujnick venità la oras:
In zorii albi, senini dimineati,
Tu-mi pari o fati mindri dela WA,
Veniti la ors., India oari
Cu gind curat al tumuli la fati.

74
OVIDIU PAPADIMA
Trebue si subliniem acel tu-mi pari, cgci mirturiseste multe.
Goga n'are curajul spung aici realitáü eti a¡a cum te vdd eu,
dupg bunul i strivechiul drept la subiectivitate al poetului. E
mult aici din sovgiala impusg de spiritul pozitivist al vremii: asa
zisei realititi brute, poetul n'are aici curajul deplin si i-o opung
pe a sa, interioari, tot ca o realitate, ci doar ca opgrere.
E insi doar o usoari CAci in inceputul poeziei aceastg
realitate interioari totusi existi, clarg. De aceea li ri.'spunde firesc
cea din afarg: a zorilor. *i de aceea, tot atät de firesc, atributele
pe care le are natural cea din afarg sunt in acelasi timp i atribute
de realitate interioari: alb, senin, curat, rumen sunt astfel atributele
lumii dhninetii dar in acelasi timp si ale lumii sufletesti
clintäi a poetului.
Aceastg realitate dintäi insi e a trecutului. Are ceva de isprävit
in ea. De aceea, i strofa ce o contureazi e deosebiti de tot restul
sonetului: e statici, are ceva din creionul unui portret. Cele trei
planuri: cel brut al faptului diminetii; cel simbolic al infitisirii
ei ca fati ruralg; cel adänc al vechii purititi sufletesti
a poetului, care îi cerea Incà odatg expresie, stau armonic incremenite
impreung, pitrunzändu-se i echilibrändu-se calm unul
pe altul in simplitatea strofei, ca intr'o picturg de legendi medievali.
In aceasti linite irumpe mnsà deodatg ca un blestem imaginea
de sorb a vietii orasului:
Te prinde insi 'n blestemata-i ghiari,
Te sbuciumi viktejul de viatà...
Aceastä imagine are aceleasi atribute, trgind aproape in aceleasi
vorbe, ca si in Agonia: mii de guri care aicea spun minciuni dupg
cum acolo rosteau vorbe strgine; tinä i ocarg, praf i fum...
In fiecare din ele, acelasi sentiment de mereu mai multi incircare
cu pgcat, pe care 1-am intälnit in Notre-Dame:
La once pas culegi o noul
In aticirea ta pe bulevarde.
E totusi ceva in sufletul poetului, o striveche i Ina tare
temelie de credintä in puritatea naturii, care 11 impiedeci s'A realizeze
sincer imaginea zilei intinati de picate: totul ri.mäne in abstract,
In conventional, si singurul cuvint viu: culegi e tocmai cel care

NEAM, SAT, ORAS IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 75
contrazice totul, avind in el atita activism, atita plinitate, atita
lumini, incit nu se potrive§te de loc cu imaginea de pasivitate, de
supunere la picat, care ar vrea si fie cea a zilei aici.
Ai impresia ci nici poetul nu e deplin incredintat de posibilitatea
de a transforma imensa simfonie cosmici a zorilor §i amurgului
intr'un banal episod de drami oriseneasci. El incearci in
adevir si ducä logica de aici a poeziei la consecintele necesare.
Atributele serii ar trebui §i de astidati si devini etice, acum in
sens negativ: negrul intunericului. I§i di seama insi ci nu e destul,
ci pateticul intunecirii cosmice n'are nimic vinovat qi nici nimic
meschin, chiar in ora§, §i atunci ii di atribute specifice unei
metropole unte: praf, fum. Cu aceste atribute se intilne§te povestirea
siminitoristi: fata dela tari a ajuns o depravati. 0 realitate
acceptati aici, cum am spus, cu resemnare. Aceasti resemnare
contrazice logica interioari a formei de sonet, care cere tocmai in
finalul ei o iniltare in tensiune. Deoarece aceasta nu existi, poetul
cauti s'o inlocuiasci printeun artificiu tehnic: creeazi o stare de
tensiune intre imaginea de puritate a luminii, care e incl latenti
in atitia dintre noi, §i atributul cel mai injositor ce i se poate da:
murdard.
*i ca si. mireasci §i mai mult tensiunea, nu poate gisi altceva
In acest tipic moment de oboseal sufleteasci decit comoda tehnici
a punctelor de suspensiune, luati din arsenalul comun al anecdotei:
Asa pe rAnd te inttuieci si, spre sarl,
De praf, de furn si de plcate plini,
Tu te prdvali sfdriitd Fi... murdard.:.
Tensiunea gravi a finalului in sonet se converte§te astfel in
jocul facil al poantei. Puritatea calmA a firii se vede astfel pini
la urmi rizbunati de logica interioari, necrutitoare, a insisi formei
de arti, care trebuia s'o infiti§eze cu totul dimpotrivi.
Ceea ce n'a izbutit astfel in Ziva, Octavian Goga va realiza
In Felinarul, ultimul sonet al ciclului. De astidati, una din contradictiile
interioare era inlituratA. Imaginea aparte a ora§ului §i drama
poetului in lumea lui astfel vizuti se puteau topi in lumina tristi
a unui simbol care putea de astAdati apartìne nesilit amindurora,
fiindcA exista in aceea§i realitate: felinarul

76 OVIDIU PAPADIMA
De aceea sonetul poate incepe hotirit, in trisituri ferme ale
unui Iragic acceptat eroic:
Neadormit veghiazi felinarul,
In taina noptii osdndit sd vadd
Acest a a fi osindit si vezi a al lucidititii poetice nu pare
a fi in lapidarul inceput deloc o povari insuportabili. Dimpotrivi,
pare un dat firesc al unei existente birbitesti eroice in care a a
veghia neadormit » e o stare durä, inalti, dar obicinuiti. E chipul
si rostul sub care a apirut intotdeauna eroica lucidititii. Arta
adinc ginditoare a antichititii nici nu putea si-i dea alt chip mai
potrivit cleat al Pallas Athenei in zale, cu bufnita pe umir. Dupi
cum arta de lince armonii a folclorului nostru i-a dat chipul lui
Miul Cobiul, singur si inarmat, urcind Ware in bezni, pe pfatri,
unde Murgul cum Mica IPiatra scapdra INoaptea ca ziva...
Tragicul acesta insi putea creste mare acolo in oras, nu.
Urmitoarele doui versuri ale strofei par in adevir a-I restringe, a-1
schimba inteo bucata din realitatea minerall a orasului:
Tovarits are coltul vechi de stradi,
Singuritiitii sfetnic trotuarul.
E totusi o realitate adinc umanizati.1 Nu de care poet ci
prin vechimea ei, indelunga ei familiaritate cu omul. E ceea ce
poate constata once ochi intelegitor in orar de veche finer, ca
Florenta, Parisul: fiecare colt de cask' a cipitat cu timpul un obraz
al siu, omenesc aproape. De aceea, nici arhaicul atribut de sfetnic
al singurititii, dat trotuarului, nu te izbeste aici. Totul rimeazi
Cu fiptura patriarhali a felinarului, care prin izolarea lui licaritoare
nu are mai nimic din multiplitatea mecanici si facia a becurilor
electrice. Sufletul poetului se putea deci simti acasi aici, se putea
identifica usor Cu acest colt de viati, desi urban, si se putea adinci
ca in sine insusi in fiptura simbolick' a felinarului. Drama lucidititii
patriarhale a felinarului putea deveni astfel in chip firesc
simbolul celei ale sale. Aceasta ii di linistea de creatie care in
Agonie li Ziva lipsea.
Acest calm creator se face vizut in echilibrul artistic profund
mestesugit al poeziei.
Sub lumea incremeniti patriarhal-hieratic a felinarului si a
poeziei sale trece viata orasului mare. De astidati poetul o domini

NEAM, SAT, ORAS IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 77
lucid, o inseamna inteo severI gradatie. A doua strofa incepe astfel
Cu un nou accent hotarit pe luciditate: El vede . . . Apoi trei versuri,
in cari viata oraului mare nu mai ramble de astadati inchisa in
conventionalele epitete. Ea capata imense perspective de spatiu 9i
timp, intrio gradatie sumara i patetica totodata :
Asfaltu-i spune patima si-amarul,
In fats lui isi plimbi 'ntreg calvarul
Intunecata veacului baladi...
Am subliniat termenii gradatiei, ca sa se poata' urmari mai
plastic cre§terea ei pang la sentimentul vizionar al o raului veacului *
concretizat in drama orarlui. Aici e punctul de maxima tensiune
a momentului sufletesc al poeziei. El coincide firesc cu momentul
de culminatie al arhitecturii interioare a sonetului: finalul catrenelor.
*i. raspunde notei eroice din versul intai al lor: Neaclormit
veghiazd felinarul. . . Ii raspunde nu numai prin intelesuri, ci §i
prin structura lui artisticä, masiva, din trei cuvinte doar.
In tertine incepe mirarea interioar4 coboritoare. Tocmai opusa
celei din poemele tipologiei satului: i-am putea zice de astadati
un mod al iefirii din eroic prin triste fe, de n'am fi avut dela inceput
aface cu un fel de it eroic degradat * daca i se poate zice a9a
del doar luciditatea, fie ea afirmatä cu once risc, e adevarat o
trasatura fundamentala a eroicului, mai ales a celui modern, dar
nu il poate defini, nu il poate face sa traiascl singura.
Mirarea sufleteasci a celui ce simtea a poate aduna in sine,
prin intelegere, intunecata veacului balada, se restrange mai intai
in infalisarile ei fizice. Insa, in acela0 calm sever al crestiei, ca §i
cea de dilatare, de mai 'nainte. Ii insemnam §i. ei, prin subliniere,
momentele gradatiei descendente:
In tremur lin lumina i se fringe,
Clipind facet cu lictlrire rail,
Iti pare-un ochi indurerat ce plinge.
*i mirarea continul catre adanc, catre plans, catre rugA de
faptura slaba omeneasca, de a fi izbavita tocmai de ceea ce era eroic
in ea, de luciditate:
Si parc'aud oftarea lui sihastrii:
De ce m'aprindeti fiecare sari,
Si luminez nenorocirea voastri?

78 OVIDIU PAPADIMA
Tinde... Insi ping la urmi flacira tiara a temperamentului
poetului izbucnwe 'bug odati in aceasti cenuF, cel putin prin
energia formei: nu e nici oftat, cu atit mai putin rugi, ci acel
specific i explosiv De ce?.. al lui Goga, pe care el Il rostwe
därz atunci and nu mai are nicio alti putere de opozitie fati de
realitate.
Am ajuns la cal:Awl celui de-al treilea moment al cercetirii
noastre: imaginea oraplui in poezia lui Octavian Goga. Cred
vädit §i ea rostul ei liric prin excelenti. i anume acela de a fi
nu realitate, ci expresie. Chipurile oraqului in poezia lui Goga
sunt astfel nu instantanee dui:A viata bruti ci forme de viati
artistia, in cari au crescut anumite momente sufletwi ale poetului:
acelea de revolti, de refuz al integrixii _la _viata moderni.
Mai mult deat aka: forme artistice de protest fati de felul cum
se concretiza gändirea moderni in viata oraplui.
Am vizut cum, pentru Octavian Goga, viata metropolei reproduce
in trisiturile ei uriw dar sumare tusk* viziunea existentei
In naturalismul secolului XIX: o viermuiali haotia, de instincte
patimi, ce isi inneaci in praf i fum agitatia fa'ri noimä.
Octavian Goga nu o creioneazi in aminunte, ca un Zola in
Germinal, aci nu ea insä§i '11 interesa in primul rind el nu era
un epic, a limas toati viata lui poet ci reactiunea lui interioari,
acel zbucium al lui, tipic. Pe scurt, acel sentiment de tensiune
singuritate intre dou'l luzni al fugii de una i al vegherii la
poarta celeilalte de care vorbeam la inceputul acestui capitol.
Dacà aceasti tensiune i§i cauti formele ei poetice proprii,
rimane si vedem in capitolul urmitor.

IV
ANTINOMIA SATORAS
Cgutand A' intelegem ce infativeri ia oravul in poezia lui Octavian
Goga §i mai ales ce mivcare sufleteascg ivi cautg expresia
In el, ne-am intalnit la un moment dat cu una din acele cupe
halucinante din viata omeneascg. Clipa cand simti ca o realitate
mult mai puternicg decat tine te soarbe, te atrage cu o fortä care
iti apare Cu atat mai paralizatoare Cu cat vrei §i cauti sa i te impotrivesti
mai mult. In astfel de momente viata din afarg capätg
lurnini fascinante iar cea a ta, interioarg, prinde un ritm atat de
intens incat pulsatiile ei sunt mai aproape de ale visului. De aceea
poate acest moment existential a cgpätat una din cele mai timpurii
vi mai puternice cristalizgri in poveste, adicg intr'una din
cele mai vechi forme de artg ale omenirii. E vorba de acea imagine
a Mumei Pgdurii sau a Smeului care unrigrevte o fiintg omeneascg,
sporind in iuteala-i purtatg de urg §i demonie pang la
dimensiunile uriave ale orizontului, ca un sorb cgruia nu-i poti
pune nimic impotrivg, nici fuga, nici piedicile fizice.
In poezia oravului la Octavian Goga acest sentiment existg,
fiindcg exista vi situatia existentialg pe care o umple. Cu toati
intensitatea lui, am väzut insg cg el rgmane in aceasta poezie
mai mult ca o stare latentä. In lumea oravului el nu-vi gasevte
simbolul de demonicg grandoare, de primitiva forti de sugestie,
care sg-i fie deopotrivg.
Simbolul acesta ha ggsit totuvi Goga. L-a ggsit inteuna din
cele mai puternice vi mai putin cunoscute poezii ale sale. L-a
gäsit atunci and s'a intalnit cu lumea in care fgpturile au alte
puteri vi forte ca acelea ale oravului: in lumea mitului. *i intal-

8o
OVIDIU PAPADIMA
nirea aceast a s'a intamplat pe singurul gram in care ea putea
sa rodeasa mare si fireasca: in sufletul din amintirile copilariei.
Numai in sufletul acesta se puteau bate cele doui lumi a satului
si a orrasului Cu intensitatea demonici a unei ciocniri de stihii,
a unor munti in capete. Se puteau bate acum acesti munti in capatani,
fiinda intre ei, la radacina lor, statea in adevar izvorut de
apa vie al sufletului copillriei, in care rodete intai si pentru
totdeauna poezia, and ii e scris O. rodeasa inteo viata.
Poemul se intituleaza Prima lux §i face parte din intaiul volum
al lui Goga. Are o miscare de vers greoaie, masiva, ceva de adormire,
de cufundare prin vis intr'un spatiu multimilenar, arhaic.
Incepe familiar si banal, ca toate robustetile vietii:
Intr'o Dumineci de toamnIt... Vezi, ca prin vis, mi-aduc aminte...
In atmosfera aceasta de vis, creionatä nu numai prin sugestia
amintirii dar si prin cea a palidei lumini de toamnk poetul isi
zugraveste familia traind hieratic. Fiecare din familie apare pe
rand in lumina si actioneaza cu o intimitate care capata insa nu
stiu ce incremenire grava, fiinda fiecare din cerc face numai douà
gesturi si fiecare gest umple intocmai jumatatea unui vers:
M'a sarutat cu lacrimi mama cand mi-a 'ncheiat la gat camp,
Zamlind m'a mingaiat pe frunte o nuci mi-a dat din san nanaga
*i tata m'a batut pe umeri tli m'a 'ndemnat sit fiu cuminte...
O lume de hieratia durere, capatand expresie in gesturi
putine dar adanc umane in elementarul simetriei lor, amintindu-ti
de acele cutremuratoare reliefuri dela inceputul goticului,
cum ar fi Cina cea de taind a anonimului maestra din Domul
dela Naumburg.
Aceeasi simetrie arhaica in atitudinile de viata se pastreaza si
and ceata de prieteni intimi ai familiei figurile de totdeauna
ale lumii dela tail a lui Goga apare pe lank' durerea bunicii:
i parc'o vid cum sta bunica, plangand in coltu-i de naframlit
Cand dascalul din sat ci popa deodati ni-au venit in casa
*i cum rogisem de ru9ine cand popa m'a chemat la masi
$i mi-a vorbit de 'nvatatura ci m'a cinstit c'un ban de-arama.
Dupa acest relief In trasaturi putine si adanci, vine un moment
de putt' miscare sufleteasa, al copilului care simte a in

I
NEAM, SAT, ORAS IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 8i
jurul lui se destIsoara o realitate coplesitoare, ce U priveste si
totusi n'o pricepe si nu-i poate opune clecat unica reactiune a
firilor profund sanatoase in fata metafizicei: somnul si visu/
$i vezi atunci, in noaptea-aceea m'a chinuit o aritare...
Pires di s'a deschis, departe, o guri ro§1 de balaur,
S'apropia in drum o fiará Cu solzi striilucitori de aur
deslu§eam cum vine 'n goanii qi cre§te mare, tot mai mare.
Eu in zadar fugeam pe cirapuri... In urma mea urla spurcata,
Rfisufletul grozav qi negru putemic i-1 simteam in urmi...
Simteam cura vrea si mi inghiti, simteam ctun glasul mi se curmi,
Cu mdnile fncrucisate sta fdrd de putere tata !...
Am subliniat versul din urma nu numai pentru valoarea lui
surprinzatoare de final al dinamismului crescand al partii intaia
a poeziei. In adevar, aceasta poezie nu are o arhitectura vizibill.
E prea elementara in sursele ei, ca s'o aiba clara. Are irisa o puternica
miscare interioara, care ii da un ritm primar, greoi ca si
versul, tot in doi timpi largi. Incepe cum am vazut, printr'un
gest domol de amintire, creste pana la imaginea de cosmar si
ispraveste in paroxismul ei, care nu putea fi decat un moment
de incremenire.
Apoi amintirea isi reia domoala cursul. Aceleasi perechi lente
de gesturi in fiecare vers:
mara m'a trezit din groazi... Venise mama si mil vaca
Plecarea spre oras e zugraviti magistral, inteo lumina difuza,
atat a naturii cat si a constiintei copilului care continua
atmosfera visului, cu atat mai mult cu cat tatal pastreaza aceeasi
atitudine de indurerati neputinta de a interveni, de aplecare in
fata unor scrise dinainte, pentru a le implini:
$i s'a pomit ciruta'n noapte. In pietre scinteia potcoava
$1 tata sta triad aldturi... Mi se pires o 'nchipuire...
$i somnul mi fura arare... Cu ochii grei de neflormire
Zfiream in cale licuricii, ctun luminau in gant otava.
$i deodata in acest drum din noapte spre zi, natura intreaga
prinde sa viseze visul de mai nainte al copilului. Unora li se va
parea constructie, aici irisa toati poezia se misca atit de hotarit
in masivitatea ei lenta in acest sens, incat lectura ei te prinde

8z
OVIDIU PAPADIMA
cu totul in mersul ei dur, ce nu-ti &A' nicio clipg impresia de
artificiu:
Dar sus la marginea pidurii, am treslrit din somn deodatA
Vedeam cu ochii mei sieves vedenia ingrozitoare:
0 gura rosA de balaur mi se pirea aprinsul soare
Si 'n fum ii clocotea intreagi spinarea largii, revirsati.
i visul isi cere mai departe realitatea aidoma, in aceeasi gradatie.
UrmeazI clipa de paroxism al groazei, de zbatere neputincioasI
pe loc si in final aceeasi relaxare, in imagina inganduratA,
inertg, a tatalui:
Strivit atunci de 'nfiorare m'ara ghemuit la tata 'n poali:
Intoarce caii mai degrabli I Nu vezi, balaurul mi 'nghite 1*
¡mi tremura de groazi trupul, ca pieptul paserei riinite,
CAnd tata mi-a rAspuns pe ganduri: 4 Ne ducem in ora', la small E
Cuvintele din urml ar putea pare unora ca retorice, ca nerAspunzind
de loc zbuciumului copilului, ci simtului de arhitectur5,
al poetului. In realitate ele räspund cum nu se putea altfel intregii
situatii: in ducerea la scoalä se consuma un destin ineluctabil,
la care tatäl putea cel mult sI asiste, inert, la fel ca in sfarsitul
visului dintii.
Daci in aceastli poezie formidabila tensiune intre sat si oras,
pe care o simtea poetul ja formele halucinante de vis si basm pe
care i le putea da sufletul copilkiei in Nepotrivire ea cristalizeaz1
in calmul, nu mai putin indurerat totusi, al sfarsitului raramator
de idile al adolescentei. Povestea reintilnirii cu o fata
judelui ZThun » e mult mai cunoscutk asa ci ne putem dispensa
de prea amänuntig analizà.
Tensiunea din care creste poezia aceasta isi gAseste cristalizarea
formall ca si Prima lux, ca §i. aproape toate poeziile de
aceeasi substantà ale lui Goga, intfun echilibru incordat, ce
rAspunde firesc acestei tensiuni. Majoritatea poeziilor ce exprimä
aceastà antinomie nu mai au arhitectura piramidalA observatä ca
tipid pia acum, acolo unde unul din termenii polaritätii, satul sau
orasul, primea accentul esential. In locul arhitecturii de 5 sau 7
strofe, din care cea din mijloc inchidea, ca un fel de pisc in gradatie,
momentul cel mai patetic al poeziei, esenta ei insäsi, acuni
gisim o formA mult mai statia. Poezia se ridia in doug valuri
1

NEAM, SAT, ORAS tN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 83
de vis ce se leagänä amindouä, rIspunzindu-si, ca in Prima
lux. Sau sunt douà planuri ce se cumpänesc in tensiunea lor,
ca in Nepotrivire: cel al trecutului in sat, care vorbeste ca
tire in poet, si prezenta orasului, care sunä mereu ca un ecou
indurerat in sufletul ei:
Driguta mea dela podmol
Din noptile cu seziitori,
$i-a pironit ochii 'n
Posomoriti
Poetul aici nu mai are nostalgii; nu mai inceara sd opteze.
El ja tensiunea aceasta din el si din viata lui ca un dat clar
inevitabil, ce nu mai are niciun rost sä fie ascuns, mai cu
seaml fatä de sine insusi. De aceea, nu vom mai avea aici jocul
de planuri aparente si reale din poezia satului si a orasului.
De astädatä sunt douä planuri ce se cumpänesc, ca sä zicem
asa, in suprafatk alternändu-se mai in fiecare strofä, prin cite
douä versuri, cu calmul aparent al gesturilor vietii obicinuite, ca
sä-si Weasel adäncul dramatism doar in cele douà explozii din
final: a lui, de dragoste reinviatà; a ei, de suferintä fa'ri nädejde:
lar and am prins-o de mijloc
$i-am sfirutat-o lung pe guri,
Mi s'a ascuns la piept
De ce te-ai dus la 'nvAtfituri ?...
Poezia Depárte, iarlsi una din cele mai frumoase intruchipäri
In calmul ei ciar prin care zumzgie atät de afund surdina durerii
reia tehnica celor doul valuri de sentiment care se cumpänesc
in gradatia lor patetia, din Prima lux. Aceleasi douà planuri
ce se implinesc simetric in cite patru strofe fiecare. Intaia
miscare interioarà incepe la fel de domol. Poetul povesteste, nu
stiu cui, poate cuiva care stä atäturi, poate propriului slu
suflet singur. Povestirea are ceva din tonul inäbusit al unei litanii,
al unei spovediri. Comunicä cu jumätate de glas cuiva despre
care e sigur cä va pricepe totul, ca al slu:
Vezi luna 'n cingitoarea
Aprinsei bol;i albastre,
Argintul ei tiveste
$i pragul casei noastre
$i uite 'n clipa asta...

_
84
OVIDIU PAPADIMA
toamna, care se presimte, apasa; copacii plang o din frunzele lor
moarte * un cantee familiar. O stare din acelea de durere in intreaga
fire, pe care omul nu o poate suporta singur. Cele patru
strofe incarcate de aceste tristeti duc astfel la o explozie simpla,
de minunat de pura substanta poetica tocmai prin firescul expresiei
sale, ce raspunde atit de bine firescului situatiei sentimentale:
As vrea si fiu acurna
In sat la noi acasA.
Din aceasta explozie incepe A creasca al doilea val sentimental.
Poetul se muta cu gandul acolo: §i-ar culca fruntea in poala
mamei; ea ii va ~gala §uvitele, cautandu-i norocul in firele
carunte; o lacrima de nadejde ii va tremura pe pleoape... *i
deodata finalul, in care, la fel ca in Nepotrivire, suferinta tensiunii
interioare, care parea atat de potolita, se adunà toatk intr'una
din cele mai formidabile imagini din poezia lui Goga:
*i lacrima niclejdii
Pe fruntea mea si cadA:
Un picur de vipaie
Pe-un bulgir de zipadA.
Caldura adunata ca inteun strop fierbinte in sufletul mamei,
incremenirea rece a sufletului instrainatului totul inteo imagine
ce prin firescul ei are cera de eliberare, de izbdvire, cu tot
tragismul ce fi inchide. Poezia lui Goga a realizat §i aici una din
minunile ei simple §i nesilite.
*
* *
Cel mai frecvent motiv poetic in care cristalizeaza la Goga
antinomia intre sat §i ora § e acela ce aduce satul in ora', ca o
mustrare, intai violenta', apoi cu timpul din, ce in ce mai stinsa.
SI trecem repede peste intaia forma de cristalizare a motivului:
masivul §i prolixul poem PrOastie-
Incepe cu aceea§i viziune materialista a ora§ului, pe care am
insemnat-o in ciclul Parisului:
La geam mi se sbAtea orasul cu vuietul fliri popasuri,
Cu vrajba lui, rizboiul p Anii, fi desluseam in mii de glasuri
*i chiotul flimAnd al vigii vuia la geamurile mele...

NEAM, SAT, ORAS IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 85
In aceasti lume cu sufletul pierdut, intrà satul, Cu toati frumusetea
lui puri, cu toate sfielile lui aristocratice, asa cum fi vede
Goga sub chipul unui mosneag:
Nedumerit trecandu-mi pragul, un om s'a strecurat de-afara...
Un biet mosneag cu barba alba, frumos in portul dela pira...
El s'a oprit in prag o c.lipi... Mi-a zis apoi sfios pe nume,
Cand ochii 'ntrebitori albastri ma cercetau in faranurne...
Juca un zambet de lumini pe fata lui brazdati 'n crete
cand m'a cunoscut batranul, ca 'ntinerit mi-a dat binetre...
Rar intalnesti la Goga o poezie in care el si se adune mai
zbuciumat, cu tot ce e al lui propriu, ca aceasta. In acordurile
largi si masive de vers ale acestei poezii, in arhitectura-i simplu
slefuiti, parcl din birne mari, se succed si se impletesc simfonic
toate acordurile caracteristice lumii poetice a lui Goga. Nu e
numai tipic pentru el aceasta. Dacá ai cerceta in sensul acesta
opera multor creatori de arfa' si mai ales mirturisirile lor despre
(ea, ai vedea cu surprizi cä ei pretuiesc de multe ori, tinind enorm
la ele, opere de inferioari striluminare artistici. Si ramai si mai
surprins vizand ci in majoritatea cazurilor nu e de astidati acea
formi tipici de dragoste pentru cineva din sangele tAu numai
fiindci 11 vezi nefnteles si nebigat in seama de toati lumea, ci
inteadevIr, in ele creatorii au autat sá puni cdt mai mult din ei.
Sunt nereusite artistice, tocmai de aceea. Arta e intli de toate
neinduratd alegere, implacabili renuntare, nu numai la alta din
cAt ii oferi viata din afari creatorului, dar chiar la atAta si atAta
din el insusi. Artistul se ciopleste pe sine brutal in fiecare operi,
ca intr'o statuie, si aschii indurerate de suflet sar si riman mereu
In juru-i. De aci, si dragostea scriitorului pentru manuscrisele
sale; de aci, si pietatea cu care pAstreag once färAmi neizbutiti
de lucru. Pietatea aceasta e cu atat mai mare cu cAt artistul e
mai neindurat cu sine insusi in darurile pe care le face lumii.
Dar vin cupe cind vointa arsI de atAt foc liuntric oboseste.
Clipe In care ai vrea si-i rAmai ltnnii asa cum esti cu totul, ca
intriun copil a cirui carne si suflet si-ti semene desivirsit, indiferent
daci e bun sau flu... Culpe in care ai vrea si te räscumperi
de toate zilele si noptile nesfklite in care te-ai risucit, te-ai
mutilat sufleteste In liniile severe si reci ale formei de art.% clipe
in care ai vrea si plangi indelung si liber pe albul paginilor ca

86 OVIDIU PAPADIMA
In tine insuti. Clipe in care crezi sincer ci ai ficut lumii darul
cel mai de pret: sufletul tiu, cu folos...
Apoi clipele acestea trec iariqi; iti dai seama ci puhoiul, lava,
flacinle, nu träiesc §i. n'au miretie deck in momentul izbucnirii
lor elementare. Iti dai seama ci n'ai fäcut §i tu cleat si dai
drum prin zägazuri unui torent tulbure. Si totu§i ti-e drag ce-ai
neut...
N'avem märturii directe dela Goga, dar se pare ci a§a a fost
0 de astidati. CA a tinui la aceasti poezie, se vede din uria§a
cildurA interioari cu care a scris-o Eli care se simte in fiecare
vers.
Ea inchide, cum am spus, toate motivele tipice ale lumii de
poezie a lui Goga. Prin povestirea domoall a bitrinului, vine
in ora mai intai satul revoltei: oameni piscuti de nenoroc, vetre
arà cAldurA, seceti pe cOmpuri, rairicini... Apoi satul amintirilor:
casa pArinteasci pArisiti, vOntul a 'ngropat fantOna, de Sf.
Ilie s'a frOnt annindenul in poartI... Viata sufleteasci a satului
e atOt de puternici incit animi §i realitatea inertI din ora: chipurile
din perete, cirtile, lucrurile de pe masi, toate prind si
asculte, se privesc cutremurate.
Dupi acest final de imp'äcare, decorul se schimbi. Mogneagul
pleaci §i gAndul poetului il urmirqte acolo, la el. Apare satul
eroic, intr'una din cele mai patetice intrupiri ce le-a gisit el la
Octavian Goga, ¡site° infrAtire tipici. cu o naturi mireati, zbuciumati
§i aspri totodati, in umbrele unuia din amurgurile voevodale
pe care la noi numai Goga le-a adus in poezie:
Venea din cer pe amp amurgul. De pe inaltul unuimunte
Dura din umbril si lumini in drum o minunati punte...
SimOam cum bolts se 'nfioari, cura sitnu-i urias tresalti,
Cura tremuri infioratil sfioasa trestie de balti
$i stam inmArmurit in cale ca bratele incruci9ate.
...Vedeam pe serpuirea albi in largul druraului de Intl
Un om bitran ducind povara unei vieti nemfingAiete
$i soarele 'mpletea cu aur argintul lui curat din plete.
$i cura urca facet colina schimbfind cu minile toiagul,
Cu barba albi de zipadi un sffint mi se Fares mo§neagul...
Dar poezia nu se incheie nici in acest final de apoteozi eroici
a sufletului satului tipici lui Goga. Se intimpli de astidati
ceva nea9teptat. Ca qi cind n'ar mai putea si suporte povara

NEAM, SAT, ORA.9 IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 87
niciunei forme de arta poetul simte nevoia a se marturiseasca
direct, sa se strige pe sine insusi:
Acolo 'n piept incAtusate
Sunt doul suflete &mane... Striveche ura lor se sbate.
Cel dintai, e al satului: se cere in munti, in frearratul padurii
*, sub largul bolii instelate si e frate cu pamintul * unde
« sub cruci de lemn o dorm strabunii.
Celalalt e al orasului: sorbit de vartejul lui napraznic *, ars
In haba luí de flacäri *, neadormit in e zbuciumul atätor patimi
in setea de marire »...
Contempländ zbuciumul amändurora in el, poetul are unul
din acele momente de tragica luciditate In care Isi intelege destinul
mai raspicat ca oricare altcineva. Conditia sa poetica aparte,
de a se zbuciuma necontenit pe fulgerul acestei antinornii dintre
sat si oras, tot ceea ce acest zbucium i-a adus ca saracie i bogatie
sufleteasck deopotriva, toata drama singuratatii sale umane
creatoare pe acest fir de destin atarnand subtire intre riuri de
umbra si luminà si au gasit inca una din cele mai patetice
mai lucide cristalizari in finalul acestei poezii:
Asa se hi/IA/its in mine strigarea lor neintreruptl,
Mi-au pustiit intreg avutul cei doi potrivnici prinsi in lupti
stam sArac in bezna noptii cu ochii atintiti in zare,
CAnd vitntul, demon Butt mill, prima cl-mi rAde 'n alergare:
Impins de visele deserte, zadarnic drumul tAu 11 sui,
Biet editor in lumea asta, tu nu mai efti al ninulnui I
Ispravind de privit aceasti poemä, ce se departeazi atät de
vizibil de severele legi ale artei, prin prolixitatea ei, prin efortul
ei tragic si profund uman, de a spune totul, de a zvarli cu brate
uríase de durere o povara sufleteasca in lume, dar e atät profund
lamuritoare ca document uman, nu poti evita o intrebare pe
care mai ales poezia lui Goga ti-o impune adesea. Te intrebi
dad nu stain noi cumva de mult sub tirania unui gresit concept
despre retoricd in arti ?
Ca retorica e si ea o forind de artd intre altele, asta sunt dispusi
multi sa admita. Parerile se impart cänd e vorba de pretuirea
ei. Ne-am obicinuit sä credem ci ea e o forma de nesinceritate
in artA, ca e constructie lucida, cele mai adesea goala de substanta,
-

88
OVIDIU PAPADIMA
§i de aceea mediocri. SA ne gindim ci mai violent au condamnat-o
In totdeauna acei cari au crezut, sau au avut micar aerul de a
crede, in arti ca o primi §i totall sinceritate §i credintä, atat
fati de lume cat §i fati de ei in§i§i. Si ne mai gandim insi ci
expresia cea mai därzi a acestei pireri au ajuns totu§i sä fie tocmai
credincio§ii poeziei ermetice §i pure, adici ai artei ca a doua sau
chiar a treia realitate, cu totul §i voit depirtati de cea a firii.
Dimpotrivi, retorica i'§i gäse§te forma cea mai tipici in discurs,
adici inteuna din realititile cele mai marginale ale artei
tocmai prin marea lor apropiere de viati, in gestul de creatie
care le trece direct §i imediat dela suflet la suflet. Retorica i§i
gise§te unele din cele mai formidabile intruchipiri tocmai in
epocile de robusti afirmare de sine a unei culturi, ca cea a clasicismului
la Romani, ca cea a scholasticei in Evul Mediu. Si cum
se explici faptul ci la unele din cele mai puternice, mai adanc
turmentate naturi din cultura noastri la un Vasile Parvan, la
un Octavian Goga intilnim ades impresionante forme de ala
zisi retorici ?
S'ar pärea ci §i aici suntem prizonierii notiunilor, fatä' de realitatea
care e mult mai vasta §i mai complexi. Barocul, care e p
mireati formi de arti, avindu-§i uriaqii §i epigonii säi ca oricare
alta, a fost condamnat atata timp in numele esteticei clasice ca
o formi de decadentism. Ai impresia ca, de astädati in numele
unui principiu opus de arti acel al unduirii muzicale §i alambicate
a fost vizuti §i retorica drept o formi de epigonism,
and ea e o forma de viati a artei pur §i simplu, cu toate bune
§i rele ale ei, ca ale tuturora.
Astizi a§ fi inclinat sä yid in marile cristaliziri retorice mai
de grabi un fel de prima' realitate artistici. Ea cre§te din zbuciume
atit de puternice incat nu mai pot adista filtrarea lor in realitäti
secunde §i chiar terte, pani and si se desprindi singure §i lini-
§tite, echilibrate in sine ca alte lumi, de sufletul creatorului lor.
E ca o lava care ar izbucni intre ghetari: incremene§te Cu atat
mai pateticl §i mai grandioasi totu§i, cu cat are o forti mai elementará
de eruptie. Ce poate fi mai f retoric » in natura deck
un peisaj vulcanic §i ce poate fi mai u artistic + deck o floare ?
*
* *

NEAM, SAT, ORAS IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 89
Momentul existential din Prdpastie i§i &este de altfel i o
cristalizare mai calma, mai simpla, mai apropiati deci de racelile
inumane ale artei, in Mi-a bdtut un mof la poartd.
Daca' o citeqti lusa dupa ce te-a främantat dramatismul celei
dintai, ai un sentiment de insatietate, ca dupa o bautura prea
molcoma. Revii de langa stand i fulgere la tristeta unei litanii
de viata pur §1 simplu:
Mi-a bItut un mo§ la poartk
Biet ilunn cu tundra surA,
Il lAtrau departe cAnii
CAnd si-mi vie 'n bitAturA.
Sa subliniem in treacat frumusetea minunata, de tristete
aspra i maruntl, a armoniei sunetelor din versul al doilea: biet
tdran cu tundra surd
Mo9neagul acesta vine ca « un sol din alta lume tuteo curte
de ora, pe care poetul continua totu0 s'o numeasca nostalgic
4 bätatura *. Stau de vorba. Poetul Ii poveste9te despre ndzuintek
frdnte 'n doud: intre satul de sub munte * §i lumea asta nota o...
Procesul sufletesc de dislocare, de zbucium intre cele &mg realitati,
de astadatl insa nu e infati§at in sufletul poetului, ci
batranului:
Murmura Incet tu barba,
Se trudea sá mi 'nteleagl.
Sta pe gitnduri dus
CAnd i-am spus povestea 'ntreagl.
Mopeagul îi insuFste prin dragoste acest zbucium. Poetul
se elibereazi de el prin mä'rturisire. Un ritual crwin si profund
uman se implineste simplu. O forma calma de arta creste din el.
Poezia se poate incheia astfel tuteo indoitä simetrie. Una de substanta,
a echilibrului interior pe care-1 aeazä acum taina comuna
dintre cei doi. Una formara, plecarea oaspelui in aceea0 anonimi
incenusata infát4are, pierderea lui simpla i fireasca
In lume:
Mi-a plecat Cu ochii tunezi
De amara 'nvAtittnii:
N'o mai apune nimAnuia
Biet motneag cu tundra surd !

go OVIDIU PAPADIMA
Cercul se inchide astfel. Zbuciumul si-a gäsit echilibrele in
sine insusi si poate sta astfel singur in lurne: ca poezie.
Dar aceastä liniste nu putea dura. Era prea uriasä aceastä
tensiune ca sä nu-si cearà mereu si mereu alte cristalizäri poetice.
Una din cele mai tipice pentru O. Goga este iaräsi cea din Pribeag
sträin. De astädata insä nu mai e eliberarea prin märturisire, ci
prin revoltä. Tärziu, din volumul Clintecelor fdrei lard, ea räspunde
ca si atatea altele din acest volum poemelor dintäi,
din satul revoltei.
Incepe ca atätea altele din bunele poezii ale lui O. Goga printr'o
miscare domoalà de viatä simplä: « Mi-aduc aininte inteo
zi de varà... »
Ca imediat sà prinda contur crancen obicinuita imagina freneticA
a orasului la Goga:
Drawl prins in vechea-i alergare,
Ca scormonit de-o nevrautil ghiarl,
Vuia 'mprejur si 'n clocotul din zare
Isi privAlea statomica strigare
Lung chiotind pltunAna lui murdari.
Ceva deosebit totusi aici: panä si ñatura se contamineaz1 de
cruzimea acestei frenezii ucigRoare a vigil in oral:
Atunci sub ploaia arsitei de soare
Ce trimetea ucigkoare mho-
Sub ele in « sgomotul de guri asurzitoare », purtindu-si
«jaiba ellätoare » un o täran cu fata suptä ».
Goga nu il mai imbracl in träsäturile de simplä si grandioasä
sfintenie a tipurilor din satul eroic, care le-am väzut prelungindu-se
in mosnegii din Präpastie si Mi-a bätut... Ci ii dä träsiturile
sumbre si adanci din chipurile satului revoltei.La fel ca si pe ele
insä`,.le poleieste mila poetului si-a naturii:
In strAlucirea razelor de-amiazli
Ce luminau sfiala ta stAngace
Prin strigAtul agentilor de pazi,
Tu strecurfindu-ti teams si amarul,
Cu cele &ma blAnde dobitoace
Nestiutor inaintai in cale...
In drumul greu Oren cli plAnge carul
Din bietele incheieturi uscate,

NEAM, SAT, ORAS IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 91
Plirea di boli prinai de-aceiasi jale,
In ochii umezi, ditAtori de pace,
Sub arcuirea fruntilor plecate
Risfritng icoana sirficiei tale.
Satul patrunde astfel si i se opune orasului ca un tot de minunata
armonie in tristetea lui simpa'. O intreaga bucata din fire
o vezi in mers allturi: razele soarelui, omul, cerul, dobitoacele
din jug; toate au aceeasi blandee pura si in suflet si in iratisari.
Pe toate le condamna in haosul orasului tocmai aceasta
desarmata puritate. De astadatä e firesc ca cel care o contempla,
poetul, sa se sima cel tare. Va creste astfel pe unul din celelalte
planuri tipice ale poeziei lui Goga: cel al protestului. Propriei
sale tristeti si flramari interioare evaand din ea tocmai printr'unul
din acele eforturi eroice de depasire de sine, de negare
de sine chiar, pe linia dura a unui ideal, care face tragicul si grandoarea
in destin a marilor creatori Octavian Goga ii opune aci
darz unul din specificele sale elanuri catre comunitatea de soartä
cu neamul de tarani.
Inteunul din acele finaluri barbatesti catre cari se ridica ades
lucirea din satul revoltei in poezia lui Goga ea fulgera prevestitoare:
Atfit de singur, fila de povata,
Eral sfirmane suflet dela tarli
In ne 'ntelesul haos de viatli,
CA 'n ziva asta jalnici de vari,
Durerea mea te-a priceput mai bine.
A priceput cli 'n vesnici fritie
Noi asteptlun aceiaai vijelie,
Strain pribeag # frute bun eu mine...
Tocmai pe linia singufatatii sale interioare, poetul &este
astfel unul din cele mai frumoase prilejuri de a trece dincolo de
sine, in arta, prin dragoste si intelegere fata de soarta asemenea
a unui neam intreg.
Dar antinomia sat-oras nu isi vadeste fiorul numai in suflete,
ci chiar in lucruri, in flori, in preajma poetului. El le chiama si
pe ele in arta, ca sa dea expresie zbuciumului sal] interior. Si e
interesant de subliniat cum credincios structurii disimulatoare

92
OVIDIU PAPADIMA
a artei Octavian Goga restränge si complied planurile in poezie
tocmai atunci and ea trebue sä exprime o realitate mai vastà
si mai primarà. Chid conflictul dintre sat si oras creste, ajungänd
In sufletul ski o infruntare intre Ardealul eroic si tara neutralà
in Portretul din Ceintece filrd tardpoetul cautà intre lucruri
un simbol. Un lucni insi care inchide atatea planuri de viatà:
un portret al unui strAmos, popà de tara Povestea peregrindrilor
portretului are nu numai o viatä proprie a ei, dar totodatä inchide
viata intreagl a sufletului poetului, edreia Ii rAspunde ca un ecou
and därz, and indurerat, sufletul de odinioarA al celui din portret.
O multime de planuri sufletesti si simbolice se intrephrund
astfel in aceastä poezie, care avänd aceeasi structuri largä,
aceeasi tehnicA de expresie ca si Prima lux §i Prapastie, putind
ajunge la aceeasi prolixitate e totusi ceva mai clarà si mai
echilibratA in arhitectura ei interioari.
Incepe ca si ele prin aceeasi tipicA miscare domoald de evocare:
Tin minte clips... Soarele de varii.
De astädatà continul. Una din cele mai minunate stAri de
tristete muzicall a naturii in solidaritate cu omul, din poezia lui
Goga, se incheagl aici. Imi pare idu cä nu pot sä insist in reliefarea
minunatei gingAsii i fineti artistice cu care e conturatA
ea aici...
Incepe apoi firul epic. Pregkindu-se de plecare peste munti,
poetul intAlneste ochii portretului. Citeste in ei acelasi suflet
acelasi destin ca al sill. Il ja cu sine. Dar dincolo, in oras, intunecarea
sufletului poetului se rAsfränge si pe chipul din portret.
Poetul o citeste din ce in ce mai neinselätoare pe a sa acolo. Pänà
ce la urmä îi dà seama ed portretul vorbeste ceea ce el insusi
abia cuteza spuie:
Simt cum te cal in sat la tine-acasd.
Acesta e finalul. Credincios destinului slu de zbuciumat intre
douà lumi, poetul nu va opta nici de astädatà. Va rAmane mai
departe, in luptä; ca i cel din portret, altädatà.
Antinomia aceasta mai rAsuni odati stins_de tot, aproape
de lacrimi si de regrete in Boboteazer. Ii gäseste i simbolul

NEAM, SAT, ORAS IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 93
delicat cuvenit: busuiocul strain in oras. Tensiunea ei interioara
ne mai fiind atat de crancena, poezia se poate apropia de vechile
simetrii linistite. Una din celelalte arhitecturi tipice lui Goga, cea
de cinci strofe cu acea din mijloc inchizand momentul hotäritor,
esential, reapare aici.
Poezia incepe inteun ritm voios de impacare cu viata: Ieri
un pope% rumen mi-a venit in crud .
El uita pe mask' un fir de busuioc. Si deodata, conditia de odinioara
a poetului reizbucneste de sub aceasta factice impacare,
Cu o violenta pe care intensitatea si mai ales\frecventa epitetelor
cu care poetul alinta firul firav al modestei flori, o arata mai bine
chiar deck exclamatia ce puncteaza strofa:
Busuioc cucemic, busuioc de-acasa,
Frate cu mutcata prinsi 'ntre feresti,
Floare dela tara, floare cuvioasi,
Cura Ali spun eu tie cat de drag imi eati ?
Ca schema sonorä', strofa aceasta, a doua, implineste contrapunctic
pe intaia si o incheie. Pentru a evita o analizi prea minutioasa,
rog cititorul care ar voi A. pätrunda mai adanc simetrifle
artistice ale poeziei lui Goga sa reciteasca aceste prime doui
strofe, fiind mai ales atent la melodia rimelor, rotunjiti robust
in prima si deschisa timid, ca o bucurie din durere, intea doua.
Strofa a treia, din mijloc, nu mai aduce o stare sufleteasca
ci o obiectivare: amintirea satului din Ardeal. Aceasta ii schimbi
si fizionomia sonora, ce se implineste cristalizand cu totul altfel
in rimk...
Ca iar, in ultimele doul strofe, poetul sä revina la propriul
eau zbucium. Acesta cheami aidoma, ca expresie, sunetele si
rimele dintii. Si strofa ultim'a imbratiseaza cu aceleasi alintari
de vorbe floarea umila', ca sa sfarseasca tot trite° exclainatie,
care de astadata exprima si mai räspicat zbuciumul impartit al
momentului de soarta din poezie:
In striinul chiot care strig' afara
Langa mine-alituri mi te irosettti,
Floare cuvioasli, floare dela tara,
Ce catarim oare noi la Bucure§ti ?
*
* *

94
OVIDIU PAPADIMA
Printre ultimele poezii adunate in Din larg este una stranie,
de o muzicalitate surdi, monotoni, ca de bulgdri azind pe un
sicriu, ca multe din scurtele poezii apropiate de sfirsitul poetului:
In mine cdteodatd.
Termenii antinomiei se depArteazi aci imens unul de altul.
Nu mai incap inteo viati de om. Abia au loc inteun sirag de
mai multe vieti, ce retrdieste numai arare dar tocmai de aceea
cu o intensitate halucinantä in conturele lui sterse, de vedenie
In noapte in sufletul ultime?. Satul devine acum pentru poet
o realitate ancestrald, cufundati surd si adinc sub el, cel de acuma.
Ea se ridia asa ca un vis, in acele rari stäri de suflet inegurate,
and aproape nu mai esti tu insuti ci o specie umand. Si se ridicd
deodati, cu toate aminuntele ei pe acelasi plan, ca impinsi de
un val de singe din stribuni.
De aci, ritmul sacadat al poeziei, ca al unei amintiri ce se
infiripi cu greu in expresie, din adincul ei. De aci, versul al patrulea
aparte, in fiece strofd, sunind scurt, a oboseald. De aci,
abundenta de fi, care leagi elementele toate pe acelasi plan.
0 citez toatd, pentru frumusetea ei grea, de vrajd tirzie:
In mine cliteodatA eu simt: se face noapte,
Din netrAite vremuri vin neguri BA mA prindA,
StrigAri necunoscute gi cantece gi goapte
La casa mea colindl.
In mine cateodatl tArani Cu zeghea suet
Si glume gi ispite gi tot ce gtie satul,
S'amestecl de-a-valma, roind in bAtAturit
*i vin sft-gi tie sfatul.
In mine cAteodatit grea linigtea se Iasi,
Miroase-a izmi creatl gi-a flori de iasomie,
In vreme ce un popl cu barba cuvioasi
Slujegte-o liturghie.
Pe un alt plan poetic, apare acea muzicalitate sumbri si aromitoare
a mortii ce face una din vräjile versului eminescian. Dar
cu acea duritate in ton specified lui Octavian Goga.
Conflictul a ajuns aici la termenul ski ultim. S'a subtiat si
s'a dilatat metafizic, depisind astfel firesc limitele unui destin
uman. E acum o amurgitä confruntare cu neamul ticut al strd-

NEAPS, SAT, ORAS IN POEZIA LUI OCTAVIAN GOGA 95
ynoOlor, o linistire sumbra sub aripa amortitoare a mortii. Toata
poezia are o atmosfera de priveghi de Tara la capItaiul cuiva
care a trecut dincolo...
Cu ea am ajuns la sfarsitul pelerinajului meu in poezia celui
Ge doarme acum urmandu-si si dupa moarte destinul intro
impacare si revolta la Ciucea, mereu la granitä.
Felul cum am facut acest pelerinaj ii va fi bucurat pe unii,
ii va fi desamagit poate pe altii. Nu e nici o docti cercetare literara,
nici o inseilare gratioasa a micului meu eu in jurul unor aripi
inalte asa cum se obicinuieste. N'am vrut sä fac deci nici o
monografie completa a poeziei lui Goga, nici sa insemn o fantezie
criticä agreabila.
Am vrut pur si simplu sa incerc sa descifrez linia unui mare
destin poetic din insasi arhitectura creatiei sale. Am cautat sä
vad intru cat raspunde acest destin unui moment existential al
neamului insusi.
Concluzii ? Le-am insemnat acolo unde ele s'au impus dela sine.
Le-am repetat acolo unde ele veneau sa se intareasca una pe alta.
N'as putea sa le rezum. Le-am trait destul, and le simteam
tasnind din zbuciumul adanc si barbatesc al lumii de asprä grandoare
poetica a creatiei lui Octavian Goga. Multe din intrebärile
ei au fost si ale mele; multe din raspunsurile ei, veneau parca
si pentru mine din calmul urias al unui destin poetic ce a invins
acum moartea pentni totdeauna.
Cred ca aceasta marturisire nu e de loe o obraznicie, cum ar
putea s'A pail unor superficiali, ci gestul de pietate cel mai adanc
ce 1-ar putea bucura pe un creator: facandu-1 sa simtä ca generatiile
urmatoare se recunosc Mat in el...
i, Doamne, de s'ar recunoaste cat mai multi. Ar fi trist
dacà aceastä incercare de a descifra legile dure ale marii arte
inteuna din intruchiparile ei cele mai patetice din literatura
noasträ ar rämane doar o meditatie de unul singur. Fie ca atatia
si atatia dintre poetii nostrii, cari in aceste zile de epopee isi
mai unduiesc lesietic in vers minorele lor sentimentalitAti personale,
sa poata gasi unele concluzii necesare, din eroica soartet
si a creatiei lui Octavian Goga.

CUPRINSUL
Tipologia satului 3
Ordinile satului 41
Orasul 63
Antinomia satoras 79
Pag.

MONITORUL OFICIAL SI
IMPRIMERIILE STATULUI
IMPRIMERIA NATIONALA.
BUCURESTI, 1942
C. 62.802.