2012,%20nr.%205-6%20(31)

More documents

Recommendations

Info

potop era pe capul muştelor!” introduc în naraţiunea auctorială o accentuare intonaţională diferită, prin care acţiunea nu mai este relatată din perspectiva adultului, ci uciderea muştelor este trăită triumfător de către eul-copil căpătând în imaginaţia lui dimensiunea hiperbolică a izbânzii într-un război homeric. Ţesătura de cuvinte în acest fragment capătă o construcţie stilistică hibridă; prin încorporarea intonaţiei cuvântului copilului, a „zonei speciale a personajului” (Bahtin), naraţiunea se polarizează, apar două centre de enunţare, două orizonturi axiologice, două atitudini opuse (una uşor ironică a adultului, cealaltă, triumfătoare, care dă acţiunii caracterul unui eveniment memorabil care merită a fi istorisit cu distanţarea corespunzătoare diferenţei de vârstă). Totuşi această distanţare axiologică a cuvântului auctorial de cuvântul personajului nu urmăreşte de a-l desfiinţa satiric pe acesta din urmă, ca în opera satirică a lui Caragiale, ci dimpotrivă, de a-i spori farmecul copilăresc prin tensiunea polarităţii, eu-adultul şi eu-copilul, în care contrariile se intensifică reciproc, revelându-şi fiecare specificitatea individualităţii ireductibile. Aceste două fragmente demonstrează faptul că Ion Creangă în Amintiri ştie să valorifice cu succes potenţele expresive şi plasticizante atât ale cuvântului direct despre acţiunile caracteristice ale personajului, cât şi pe cele ale cuvântului străin prin care personajul se autoexprimă, fiind nu numai obiect al viziunii şi figurării autorului, ci manifestându-se ca subiect al cuvântului propriu despre sine şi lumea sa. Farmecul copilărescului în copil poate fi redat, cum vedem, şi prin cuvântul autorului despre dânsul, dar reprezentarea artistică a procesului devenirii personalităţii umane a copilului în conştiinţa lui de sine nu poate fi realizată în deplină măsură decât prin cuvântul lui propriu prin care el ocupă o poziţie conştientă activă în lume, în relaţiile existenţiale cu semenii. Desigur cuvântul străin al personajului nu poate exista în textul literar decât împreună cu cuvântul autorului care fiind de asemenea, funcţional şi structural diferit, nu este neapărat un cuvânt monologic. În Amintiri corelaţia dintre cuvântul direct al autorului, cuvântul personajului, naraţiunea auctorială şi dialogul dintre personaje este cum vedem mult mai complexă şi variată decât cum a fost prezentată de G. Călinescu în monografia şi în Istoria… sa titanică. Insistând pe înrudirea artei lui Creangă cu aceea a lui Caragiale, pe faptul că ambele ar avea un caracter preponderent dramatic şi „o puternică structură dialogică” (în sensul rolului principal atribuit structurii compoziţionale a „dialogului dramatic”), autorul monografiei susţine categoric: „Ca şi Caragiale, Creangă alternează dialogul cu părţile sale, care nu sunt simple comunicări de fapte, ci un monolog al autorului” [5, p. 304], că „tot textul Amintirilor este distribuit monologic şi dialogic la povestitor ca erou subiectiv şi la personaje ca eroi obiectivi jucaţi însă de povestitorul însuşi (…) Deosebirea de structură nu există” [5, p. 334], că, prin urmare, „nici Amintirile, cu atât mai puţin Poveştile, nu sunt opere propriu-zis de prozator, (…) ci părţi narate dintr-o întocmire dramatică cu un singur actor, monologică” [5, p. 297]. Această împărţire tranşantă, în spiritul stilisticii tradiţionale, a textului Amintirilor în cuvântul monologic al autorului şi în forma compoziţională a dialogului dramatic nu corespunde însă varietăţii tipologice reale a cuvântului şi dinamicii trecerii reciproce a categoriilor lui stilistice în structurile narative din Amintiri, care sunt mult mai diverse decât le-am putut prezenta în acest articol. Însă şi exemplele aduse sunt suficiente, credem, pentru a demonstra că naraţiunea în Amintiri nu se reduce la cuvântul monologic al autorului, ci are o structură stilistică mult mai complexă, ea conţinând tipuri de construcţii stilistice hibride în care un loc însemnat îi revine „zonei speciale a eroilor”. Or, „aceasta întotdeauna este, într-o 82 Metaliteratură, anul XII, nr. 5-6 (31), 2012
măsură sau alta, dialogizată; în ea se desfăşoară dialogul dintre autor şi personajele sale, nu un dialog dramatic, divizat în replici, ci dialogul romanesc specific [subl. n.], realizat în cadrul construcţiilor aparent monologice. Posibilitatea unui asemenea dialog este unul dintre privilegiile esenţiale ale prozei romaneşti, inaccesibil atât genurilor dramatice, cât şi celor pur poetice” [7, p. 180]. De aceea credem că Amintirile, care oferă exemple de dialog romanesc specific, are certe calităţi de proză de gen romanesc, iar hibrizii stilistici în naraţiunea auctorială „aruncă o lumină cu totul nouă asupra problemelor sintaxei şi stilisticii” [ibidem]. Note 1. J. Starobinsky. Melancolie, nostalgie, ironie. Trad., selecţia textelor şi prefaţă de M. Martin. Bucureşti: Meridiane, 1993. 2. G. Aniţoi. Inadaptatul în proza românească interbelică (Structura tipologică şi valoarea ei estetică). Chişinău: 2007. 3. I. Ciocanu. Rigorile şi splendorile prozei „rurale”. Studiu asupra creaţiei literare a lui V. Vasilache. Chişinău: Tipografia centrală, 2000. 4. K. Jaspers. Texte filosofice. Prefaţă de D. Ghişe, G. Purdea. Trad. şi note de G. Purdea. Bucureşti: Editura politică, 1986. 5. G. Călinescu. Ion Creangă (Viaţă şi operă). Ediţie nouă revăzută. Bucureşti: EPL, 1964. 6. T. Vianu Opere. 5. Studii stilistice. Antologie, note şi postfaţă de Sorin Alexandrescu, text stabilit de Cornelia Botez, Bucureşti: Minerva, 1975. 7. M. Bahtin. Probleme de literatură şi estetică. Traducere de Nicolae Iliescu. Prefaţă de Marian Vasile. Bucureşti: Univers, 1982. 8. Vezi mai concret despre această mutaţie paradigmatică în lucrarea noastră Criterii de ştiinţificitate a terminologiei literare 1. Principiul obiectivităţii. Eseu de epistemologie literară. Chişinău: Elan-Poligraf, 2007. Metaliteratură, anul XII, nr. 5-6 (31), 2012 83
Page 1 and 2:
ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI IN
Page 3 and 4:
ALIONA GRATI Institutul de Filologi
Page 5 and 6:
ămas în zona unor incertitudini i
Page 7 and 8:
pe care le-a dat Basarabia. De acum
Page 9 and 10:
între statuia lui Ştefan cel Mare
Page 11 and 12:
spiritului (cultura), iar femininul
Page 13 and 14:
la „marea literatură”; 3) anal
Page 15 and 16:
(1977)), de Klaus Theweleit şi Fem
Page 17 and 18:
eproduse în cultură, teza program
Page 19 and 20:
Teresa de Lauretis (Eccentric Subje
Page 21 and 22:
Reprezentarea pozitivă a feminită
Page 23 and 24:
a progresului. Această dihotomie e
Page 25 and 26:
formularea unor definiţii fundamen
Page 27 and 28:
„al treilea val” [2] sunt preoc
Page 29 and 30:
în eticile poststructuraliste şi
Page 31 and 32: acest „cântec demonic” din al
Page 33 and 34: Prima este că lectura se desfăşo
Page 35 and 36: simpatizanţi ai mişcării [37] VI
Page 37 and 38: nu a putut realiza înfăptuirea un
Page 39 and 40: 13. Derrida Jacques, Chorégraphies
Page 41 and 42: II Barthes: „Flaubert: un fel de
Page 43 and 44: ALIONA GRATI, NINA CORCINSCHI, LUCI
Page 45 and 46: eflecţia urmează ritmul indetermi
Page 47 and 48: iniţiativă creativă prin volumul
Page 49 and 50: mirific cu zarea/ tot ce-a fost dor
Page 51 and 52: „fardată cu gust îmbrăcată/
Page 53 and 54: de copil/ ai grijă să nu-ţi muş
Page 55 and 56: acasă/ în grădină greieri şi s
Page 57 and 58: disimulatoare. Versurile cu caracte
Page 59 and 60: Modalităţile epice tradiţionale
Page 61 and 62: ALIONA GRATI Institutul de Filologi
Page 63 and 64: milă, numai şi numai din voia Dom
Page 65 and 66: Fiind expresia fugii de ideile fixe
Page 67 and 68: Tot aici mai adăugăm şi faptul c
Page 69 and 70: Cum bine se poate observa din acest
Page 71 and 72: Victor Munteanu (Rănirea vederii,
Page 73 and 74: şi faţă de sine, de răspundere
Page 75 and 76: ANATOL GAVRILOV Institutul de Filol
Page 77 and 78: într-un anume episod, ci printr-o
Page 79 and 80: hainele nu le faceţi; la mese şed
Page 81: espectiv şi la cuvântul său auto
Page 85 and 86: ca atare şi a locutorului ca fiin
Page 87 and 88: dar păstrează constantă, în ace
Page 89 and 90: atinge ceea ce Borges numea „cons
Page 91 and 92: 9. Marisa Forcina, Ironia e saperi
Page 93 and 94: genul epic, cu precădere la nivelu
Page 95 and 96: nor, un continent al jocului, al pl
Page 97 and 98: unor copiii luminoşi, Silică şi
Page 99 and 100: etc. Dialogul între scriptural şi
Page 101 and 102: el aude cum apare un tren dincolo d
Page 103 and 104: decât astfel: „nu pot gândi dec
Page 105 and 106: şi Daniel Cristea-Enache sunt dou
Page 107 and 108: OCTAVIAN GAIVAS Institutul de Filol
Page 109 and 110: Pe cal negru a-ncălecat Mândră o
Page 111 and 112: Своему дитяти віно
Page 113 and 114: După cununie, nuntaşii se îndrep
Page 115 and 116: La ucraineni „jemnele” echivale
Page 117 and 118: Măi fetiţă cu părinţi, De ce v
Page 119 and 120: ADRIAN DINU RACHIERU Universitatea
Page 121 and 122: mediatic, are o identitate fluidă,
Page 123 and 124: NINA CORCINSCHI Institutul de Filol
Page 125 and 126: la maximum, viziunea se amplifică:
Page 127 and 128: ACADEMY OF SCIENCE FROM MOLDOVA PHI
Page 129 and 130: Colegiul de redacţie Colegiul şti
Page 131 and 132: Metaliteratură, anul XII, nr. 5-6
Page 133:
Metaliteratură Anul XII, nr. 5-6 (
show all

2012,%20nr.%205-6%20(31)

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?