24.03.2013 Views

2012,%20nr.%205-6%20(31)

2012,%20nr.%205-6%20(31)

2012,%20nr.%205-6%20(31)

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

săi. Singura alternativă judicioasă a fost relevarea în scrierile lui a manifestărilor de<br />

„realism folcloric”, clasicul nostru fiind pus în rândurile clasicilor literaturi universale<br />

ale căror opere vădeau legături profunde cu creaţia populară orală: Rabelais, La Fontaine,<br />

Ch. Perrault, Swift ş. a. Unele trăsături comune, care au fost stabilite, se datorează nu<br />

atât relaţiilor literare directe sau indirecte, ci provin din anumite trăsături comune ale<br />

folclorului de pretutindeni, din care s-au inspirat marii scriitori ai literaturii universale.<br />

Astfel G. Călinescu observa: „… atât antonpannismul cât şi humuleştinismul sunt<br />

varietăţi de rabelaisianism, adică de savoare a erudiţiei joviale. (…) Şi Anton Pann şi<br />

Creangă sunt şi ei nişte mari erudiţi şi nişte umanişti în materie de ştiinţă şi literatură<br />

rurală. Deşi citatele lor nu sunt scoase din cărţi, ci din tradiţia orală, (…) structura<br />

scrierilor lor fiind aceeaşi ca în opera lui Rabelais: adică o jovialitate enormă …”<br />

[5, p. 350] Şi rabelaisianismul, ca fenomen cultural şi literar, a fost nu numai un produs<br />

al erudiţiei cărturăreşti umaniste, ci şi al creaţiei populare orale din Evul Mediu târziu,<br />

prerenascentist. Identificând Bazele folclorice ale cronotopului rabelaisian, Bahtin<br />

preciza: „principalele forme ale timpului productiv, eficient, îşi au obârşiile în stadiul<br />

agricol primitiv al evoluţiei societăţii umane. Stadiile precedente au fost puţin favorabile<br />

evoluţiei sentimentului diferenţiat al timpului şi reflectării lui în rituri şi imagini ale<br />

limbajului (…), tocmai aici s-a format acel sentiment al timpului care a stat la originea<br />

divizării şi formării timpului social, al vieţii cotidiene, al sărbătorilor, al riturilor legate<br />

de ciclul muncilor agricole, de anotimpuri, de perioadele zilei, de stadiile creşterii<br />

plantelor şi animalelor. Tot aici îşi are obârşia şi reflectarea acestui timp în limbaj,<br />

în cele mai vechi teme şi subiecte care relevă relaţiile temporale ale creşterii şi ale<br />

vecinătăţii temporale a unor fenomene felurite (vecinătăţii pe baza unităţii timpului)”<br />

[7, p. 435]. Odată cu afirmarea milenară a acestui tip cultural de timp s-a format şi noţiunea<br />

de „metamorfoză”, adică a cunoaşterii, devenirii fiinţei prin transformarea formelor<br />

aceluiaşi lucru, deci au fost create premisele culturale ale romanului „metamorfozelor”,<br />

iar mai târziu şi ale Bildungsromanului (romanul devenirii).<br />

Prezintă un interes deosebit pentru tema noastră acele tradiţii arhaice ale folclorului<br />

carnavalesc care au dat naştere încă în Antichitate unui gen de literatură a hilaro-seriosului<br />

cu multiple specii mixte în care îşi găseau reflectare ambivalenţa fenomenelor naturii<br />

şi ale vieţii umane prin tipurile de cuvânt cu dublă orientare. Anume acestea au fost<br />

asimilate şi dezvoltate în tipologia cuvântului din romanul polifonic şi în proza de gen<br />

romanesc. Bahtin a urmărit în studiile sale despre Dostoievski, Rabelais, Gogol, pecum şi<br />

în studiile de poetică istorică a romanului (Cuvântul în roman, Din preistoria cuvântului<br />

romanesc, Eposul şi romanul, Romanul de educaţie şi importanţa lui în istoria realismului)<br />

perpetuarea multiseculară în timp şi spaţiu a tradiţiilor carnavaleşti în forme modernizate<br />

ale literaturii culte.<br />

Tradiţiile umaniste şi democratice ale folclorului carnavalesc de înscenare a unor<br />

răsturnări, metamorfoze ale orânduirii sociale bazate pe împărţirea comunităţii umane<br />

în clase superioare şi inferioare, pe privilegii personale impuse cu forţa, în scene cu<br />

metamorfoze în care bogatul şi săracul, înţeleptul şi prostul, binele şi răul, frumosul şi<br />

urâtul etc. se schimbă cu locul. Aceste tradiţii au creat premise pentru afirmarea idealului<br />

egalităţii în drepturi a tuturor oamenilor în toate domeniile activităţii umane. În albia<br />

acestei evoluţii istorice s-a format noua structură cronotopică a tabloului artistic al lumii în<br />

Bildungsroman, îndeosebi în forma lui superioară a romanului polifonic. În acest gen nou<br />

de roman autorul renunţă la privilegiile subiectului absolut, omniscient şi omniprezent,<br />

80 Metaliteratură, anul XII, nr. 5-6 (<strong>31</strong>), <strong>2012</strong>

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!