2012,%20nr.%205-6%20(31)

minoră – nostalgia. Jean Starobinski, cunoscut teoretician şi critic literar, a fost, cum
ne-a adus la cunoştinţă Mircea Martin, şi om de ştiinţă, medic şi istoric al medicinii.
El a studiat şi istoria conceptului de „nostalgie” în psihologia şi psihiatria europeană.
Nostalgia e un neologism pe care l-a creat la sfârşitul sec. XVII psihologul elveţian
Johannes Hofer din două cuvinte greceşti: „întoarcere” şi „durere”, care poate fi tradus
şi ca dor de casă, de baştină. Prin această noţiune era definită o maladie sufletească
de care sufereau tinerii elveţieni luaţi la armată, mai ales cei din ţinuturile alpine.
Această maladie lua adeseori forme grave care provocau suiciduri, accese de epilepsie
şi alte boli mentale şi somatice mortale. Pe parcursul sec. XVIII, odată cu dezvoltarea
revoluţiei industriale, ea a cuprins mai multe ţări europene, fiind considerată ca un rău
mortal de toţi medicii timpului. „Noţiunea de nostalgie s-a dezvoltat în Europa, scrie
J. Starobinski, în momentul când au luat avânt marile oraşe (…). Dar în acea vreme celula
socială a satului, particularităţile provinciale, obiceiurile locale, dialectele îşi păstrau
întreaga importanţă. Variaţia diferenţială era mare între mediul sătesc şi condiţiile cu care
se întâlnea un adolescent în marile oraşe sau la armată”. De aceea nostalgia mai era numită
şi „rău provincial”. În secolele următoare „declinul noţiunii de nostalgie coincide cu
declinul particularismului provincial: ritualurile locale, structurile „arierate” au dispărut,
practic, în Europa occidentală” [1, p. 146, 148].
Or, în ţările Europei de Est, inclusiv în principatele româneşti, acest proces de
migrare de la sate la oraşe a început de pe la mijlocul sec. XIX şi a luat amploare în
sec. 20. În acest timp istoric tumultuos s-a înscris şi timpul biografic al autorului şi al
eroului Amintirilor. Dacă eroul este cuprins de bănuiala că „înstrăinarea noastră este
hotărâtă cine ştie pentru câtă vreme!”, autorul ştie prea bine, din experienţa vieţii deja
trăite, că ea va dura un veac de om şi mai bine, pentru că de la sf. sec. XIX – încep. sec. XX
ea devine destinul câtorva generaţii de scriitori de origine rurală, care, ca şi Creangă, vor
pune aproape de inimă dramele ţăranilor dezrădăcinaţi şi inadaptaţi la civilizaţia urbană,
vitregă pentru ei. Asemenea lui Nică, amărât de stăruinţa neînduplecată a mamei de a-l
trimite hăt departe la seminarul de la Socola, eul liric al lui Octavian Goga îşi întreabă
îndurerat bunii săi bătrâni: „De ce m-aţi dus de lângă voi,/ De ce m-aţi dus de-acasă?/ Să fi
rămas fecior la plug,/ Să fi rămas la coasă./ (…) Atunci eu nu mai rătăceam/ Pe-atâtea căi
răzleţe…”. Această stare generală de rătăcire şi nesiguranţă în ajungerea la un mal fusese
anticipată şi de M. Eminescu prin versurile atât de sugestive onomatopeic: „Dintre sute de
catarge/ Care lasă malurile/ Câte oare le vor sparge/ Vânturile, valurile?”.
Prin tonalitatea de teamă şi nesiguranţă în viitor, în finalul Amintirilor se anunţă
o întreagă epocă de tranziţie critică de la copilăria istorică a civilizaţiei naturale,
a micii comunităţi sociale în care omul are impresia că „parcă toată lumea e a mea” la
„civilizaţia bătrâncioasă” (L. Blaga), care-l scoate şi pe copil prematur din copilărie.
Această epocă istorică va genera şi o largă mişcare literară în perioada interbelică numită
ironic de unii „ţăranofilism”, programatic de alţii „sămănătorism”, „poporanism”,
„gândirism”, în care inadaptatul devine un personaj central [2]. Această mişcare îşi va
găsi ecouri prelungi în „literatura ruralistă” din anii ’60-’70 din RSSM [3].
Totuşi după cum s-a observat pe bună dreptate de mai mulţi autori, valoarea clasică
a operei lui Creangă nu poate fi măsurată exclusiv în cadrul acestei mişcări literare.
Tonalitatea nostalgică din ultimul capitol nu este dominantă în întreaga povestire. După
cum căutăm să demonstrăm, naraţiunea în Amintiri nu se desfăşoară dintr-o singură
perspectivă, a autorului, sau a personajului autobiografic, sau a altui personaj, central
76 Metaliteratură, anul XII, nr. 5-6 (31), 2012