2012,%20nr.%205-6%20(31)

pe care le-a dat Basarabia. De acum încolo nimic însă nu-i va mai crea canadianului
ambianţă prielnică exaltării intelectuale.
Heninghan calcă pământul moldav cu certitudinea că va descoperi aici „o republică
mică şi compactă, ca o fâşie de pământ strecurată între Ucraina şi România, ce-şi
recuperează cu curaj specificitatea culturală după mai mult de cincizeci de ani de ocupaţie
sovietică”, specificitate necesară pentru a se reintegra prin diferenţă în cultura Europei
Centrale (Mitteleuropa), căreia îi aparţine geografic. Nu a găsit însă ceea ce căuta, mai
exact, a constatat cu mirare că cele mai izbitoare diferenţe ale acestei comunităţi rămâneau
a fi „obedienţa faţă de normele birocratice sovietice pe care Moscova nu mai avea puterea
să le impună, şi sărăcia”. Spre deosebire de Polonia (pe care a traversat-o înainte de
a intra în fostul teritoriu al imperiului), republica „nu reuşise să treacă peste zidul
est-european”. Şi asta în pofida faptului că rădăcinile balcanice a făcut-o inadecvată pentru
mixtura postsovietică în care a fost împinsă cu insistenţă după ce-şi recapătă speranţa
apropierii de civilizaţia modernă. Canadianul a surprins imediat contrastele şi paradoxurile
postsovietismului: „Abia trecusem de graniţă, când a şi apărut în faţa noastră primul dom
argintiu sub formă de bulb. Drumul prost întreţinut şerpuia printre ferme mici, înconjurate
de ziduri joase de piatră. Femei cu batic, copii fără cămăşi sau desculţi se vedeau prin
curţi, iar praful se ridica pretutindeni în jurul lor. Numeroase biserici ortodoxe ofereau
singura strălucire de eleganţă acestui peisaj dezolant”.
Caracterul puternic polarizat al reprezentărilor împărtăşite de moldoveni este
identificat de scriitor atât în familia în care este plasat să locuiască, cât şi în sălile de curs
(Heninghan se angajează să ţină cursuri de engleză unor profesoare de şcoală pe perioada
de vară a anului 1994). Spre deosebire de Irena Brežná, scriitorul nu are ocazia să cunoască
vreun alt intelectual decât elevele sale temporare, profesoare de engleză la locul lor de
muncă. Periodic orele lui se transformau într-o arenă a dezbaterilor ideologice şi politice,
reproducând în miniatură convulsiile lingvistice şi identitare din societatea moldavă.
În mod paradoxal, perfecţionarea englezei se făcea pe fundalul unor ireconciabile
confruntări lingvistice între elevele vorbitoare de limbă română şi rusă. Poziţiile
antagoniste, reprezentate, pe de o parte, de „naţionalistele slavofile devotate”, ruşi,
ucraineni şi evrei vorbitori de rusă, şi, pe de altă parte, de exponentele tinerei generaţii de
români şcoliţi de provenienţă rurală, privind denumirea limbii pe care o vorbesc băştinaşii
dinamitează rarele momente de echilibru existenţial, dându-le conotaţii politice. Totuşi
învinuite de primele de intoleranţă, vorbitoarele de limbă română schimbau fără regrete
limba de adresare dacă printre cei prezenţi vorbitorii în rusă erau în minoritate: „Dacă trei
persoane într-un grup de cincisprezece nu înţelegeau româna, discuţiile se purtau în rusă.
Chiar şi naţionaliştii români fervenţi se conformau la acest obicei”.
Reprimarea constantă a limbii majorităţii a avut efecte dezastruoase. Pentru că
familia la care locuia Heninghan „nu ştia că vorbeşte româneşte”, pentru că tinerii pe
care îi întâlneşte nu au o certitudine în ceea ce le priveşte identitatea, pentru că după
declararea independenţei „vechile ierarhii şi figuri se implicaseră deja în conducerea ţării
în aceleaşi moduri vechi, dar sub lozinci noi” etc. Cauzele trecute reies dintr-o cultură
hărţuită, umilită de-a lungul a două secole, perfect interpretate de canadianul venit dintr-un
spaţiu cu probleme similare: „Faptul că au fost privaţi de propria lor cultură a întărit apoi
argumentul că vorbitorii limbii «moldoveneşti» fuseseră nişte sălbatici ignoranţi înainte să
li se impună cultura rusă”. În doar trei luni canadianul devine nu numai un martor solidar şi
simpatizant, ci şi un adevărat partizan al cauzei naţionale a basarabenilor şi a limbii române
Metaliteratură, anul XII, nr. 5-6 (31), 2012
7