2012,%20nr.%205-6%20(31)

Fiind expresia fugii de ideile fixe, parcursul lui Flori Bălănescu în căutarea
feminităţii se arată a fi neregulat, cu discontinuităţi şi reîntoarceri obsesive, şerpuind
pe panta abruptă a stărilor sufleteşti schimbătoare şi al reflecţiilor libere, nedogmatice.
Spaţiul cartografiat de ea arată ca un peisaj tratat alternativ de vânturi uraganice şi brize
reconfortante, primenit cu sângerânde magme vulcanice sau albastre râuri toropitoare.
Libertatea succedării cromatice şi termice a lumii interioare este susţinută şi de
o scriitură neîngrădită de canoane literare şi norme, spre exemplu de punctuaţie, cu lungi
cascade de cuvine sau cu elipse, suspansuri, intervale şi joncţiuni neaşteptate, cu glisări
în diferite modalităţi de transpunere a subiectului: naraţiune, descriere, poezie, eseu,
litanie, reflecţie teoretică. Drept liant al fulminantelor ipostaze ontologice sau artistice
apare autenticitatea şi originalitatea desenului estetic ale acestei „timide uraganice”
(vorba lui Paul Goma) care este Flori Bălănescu.
Metaliteratură, anul XII, nr. 5-6 (31), 2012
65