2012,%20nr.%205-6%20(31)

More documents

Recommendations

Info

cazuri excepţionale – la înmormântări, am grijă să-i asigur lui/ Lulu maximă securitate. Închid ermetic ferestrele, trag bine/ perdelele mov la geamuri, încui casa cu câteva perechi de chei,/ iar pe el îl pun într-o cutie neagră, asemănătoare cu un mic/ cavou. Asta pentru cazurile când, Doamne fereşte, poate să se/ năpustească vreun hoţ în casă”. Motivul incomunicării sau al falsei comunicări apare frecvent în carte, autoarea referindu-se, în poeme ca Sub pleoape, Ceva important…, Hai să vorbim…, la starea de apatie generală şi de supunere în faţa convenţiilor. Însingurarea eului (ca formă de protecţie) este cauzată, se pare, de viziunea hamletiană asupra lumii: „Prea cumplită încercare de a rămâne tu însuţi/ în această închisoare mută de viermi albi,/ când fiecare vrea să soarbă din tine tot ce ai mai bun,/ să-ţi tulbure liniştea, iar apoi să-ţi strecoare în vene/ un alt om care să le semene,/ adică să pari a fi un vierme”. În Singurătatea de miercuri ar putea fi găsite cel puţin trei cuvinte care definesc exact condiţia eului poetic: două verbe, livreşti prin excelenţă – „să hamletizăm” şi „upanişăm”, care exprimă tendinţa eului de a face din orice lucru o dilemă şi de a se pierde în meditaţii filosofice despre fiinţă – şi un toponim inventat de autoare – Gingador, desemnând locul (sau poate starea?) râvnit(ă), în care „se poartă obligatoriu voia bună şi/ e timp doldora de trăit”. Ar fi vorba de o continuă căutare-aşteptare a autenticului, a ceea ce este adevărat, netrucat şi esenţial („Atunci, am tăiat şi am tăiat în cuvinte/ până am ajuns la cel care dezvăluie esenţialul”, declară stănescian autoarea în Ceva important…). Rămânând ea însăşi (ca s-o parafrazez), Liliana Armaşu nu se supune modei şi tendinţelor poetice. Nimic din visceralitatea şi sexualitatea poeziei contemporane nu pătrunde în versurile sale. Atunci când scrie poezie de dragoste (îndeosebi în ciclul M-aş preface în propria ta singurătate), autoarea evocă, foarte discret, clipele în care (ca în celebrul Un homme et une femme al lui Claude Lelouche) „privim prostiţi înainte/ căutând nu ştiu ce înapoi/ şi aşa stăm unul lângă altul/ până ne plictisim de stat/ şi de noi./ Apoi ne ridicăm,/ ne scuturăm uşurel de praf,/ facem câte-o reverenţă şi plecăm./ Tu – înspre anii tăi, / eu – înspre anii mei”. Nu se urmăreşte (cum des se întâmplă în poezia de azi) şocarea prin limbaj sau imagine. Dimpotrivă, se operează cu arhetipuri pentru a crea o poezie a trăirii profunde: „Tandreţea ne-a însoţit mereu, pasiunea,/ florile şi încântarea./ Suntem perechea eternă. Nu ai frică de moarte./ Dormi liniştit.” În general detaşându-se prin ironie, Liliana Armaşu rămâne totuşi uneori foarte implicată în demersul poetic, cum ar fi în cazul acestei definiţii uşor patetice a iubirii, din poemul Despre cea care te lasă fără: „Ea te scoate în stradă/ zdrenţuit, flămând, obosit,/ te arată cu degetul/ ca pe un retardat mintal,/ ca pe un cerşetor împuţit,/ îţi stoarce toate rezervele/ de calciu şi magneziu din organism,/ toţi banii din buzunare,/ te lasă fără dinţi,/ fără păr pe cap,/ fără unghii la mâini/ şi la picioare./ Te înnebuneşte!”. La fel de implicată este şi în poezia condiţiei feminine (Ce-au făcut, roabo, cu viaţa ta?, Vreau să te ţin în braţele mele, mamă, Bunica scrie poeme): „E înfricoşător să fii femeie/ şi să auzi cum îţi clănţănesc dinţii în gură/ de teamă să nu sfârşeşti urât”. De cele mai multe ori însă adevărata trăire nu e la suprafaţă, ci se strecoară pe nesimţite printre versuri, se acumulează treptat, pentru a se configura într-o mare dramă a însingurării. Prozaizarea devine o formă de diluare a dramatismului. Mai multe poeme încep cu un verb care denotă tendinţa de narativizare: „…se făcea că mergeam prin Deşertul Tătarilor” (La întoarcere), „…să vă povestesc acum despre păpuşa mea” (Williams). Astfel, scenariul vieţii de zi cu zi se suprapune experienţei sufleteşti, având o funcţie 56 Metaliteratură, anul XII, nr. 5-6 (31), 2012
disimulatoare. Versurile cu caracter de sentinţă readuc însă, de fiecare dată, în prim-plan viziunea dramatică asupra lumii: „visele, gropari de oameni vii,/ te ţin cu voluptate în ele/ ca într-un mormânt de cristal/ de unde nu se vede nimic”; „lumea e un tablou de mult uitat/ într-un colţ de cer răsturnat”. De un dramatism netrucat, poezia Lilianei Armaşu poate descumpăni şi fascina totodată prin directeţea şi simplitatea mărturisirii, poate deprima la nivel conceptual şi bucura prin ineditul imaginii poetice. E o poezie care te răscoleşte, lucru rar întâlnit astăzi. Note Metaliteratură, anul XII, nr. 5-6 (31), 2012 LUCIA ŢURCANU 1. Eugen Lungu, Jurnal de singurătate, în: Liliana Armaşu „Singurătatea de miercuri”, Editura Arc, Chişinău, 2010, p. 5-7. 57
Page 1 and 2:
ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI IN
Page 3 and 4:
ALIONA GRATI Institutul de Filologi
Page 5 and 6: ămas în zona unor incertitudini i
Page 7 and 8: pe care le-a dat Basarabia. De acum
Page 9 and 10: între statuia lui Ştefan cel Mare
Page 11 and 12: spiritului (cultura), iar femininul
Page 13 and 14: la „marea literatură”; 3) anal
Page 15 and 16: (1977)), de Klaus Theweleit şi Fem
Page 17 and 18: eproduse în cultură, teza program
Page 19 and 20: Teresa de Lauretis (Eccentric Subje
Page 21 and 22: Reprezentarea pozitivă a feminită
Page 23 and 24: a progresului. Această dihotomie e
Page 25 and 26: formularea unor definiţii fundamen
Page 27 and 28: „al treilea val” [2] sunt preoc
Page 29 and 30: în eticile poststructuraliste şi
Page 31 and 32: acest „cântec demonic” din al
Page 33 and 34: Prima este că lectura se desfăşo
Page 35 and 36: simpatizanţi ai mişcării [37] VI
Page 37 and 38: nu a putut realiza înfăptuirea un
Page 39 and 40: 13. Derrida Jacques, Chorégraphies
Page 41 and 42: II Barthes: „Flaubert: un fel de
Page 43 and 44: ALIONA GRATI, NINA CORCINSCHI, LUCI
Page 45 and 46: eflecţia urmează ritmul indetermi
Page 47 and 48: iniţiativă creativă prin volumul
Page 49 and 50: mirific cu zarea/ tot ce-a fost dor
Page 51 and 52: „fardată cu gust îmbrăcată/
Page 53 and 54: de copil/ ai grijă să nu-ţi muş
Page 55: acasă/ în grădină greieri şi s
Page 59 and 60: Modalităţile epice tradiţionale
Page 61 and 62: ALIONA GRATI Institutul de Filologi
Page 63 and 64: milă, numai şi numai din voia Dom
Page 65 and 66: Fiind expresia fugii de ideile fixe
Page 67 and 68: Tot aici mai adăugăm şi faptul c
Page 69 and 70: Cum bine se poate observa din acest
Page 71 and 72: Victor Munteanu (Rănirea vederii,
Page 73 and 74: şi faţă de sine, de răspundere
Page 75 and 76: ANATOL GAVRILOV Institutul de Filol
Page 77 and 78: într-un anume episod, ci printr-o
Page 79 and 80: hainele nu le faceţi; la mese şed
Page 81 and 82: espectiv şi la cuvântul său auto
Page 83 and 84: măsură sau alta, dialogizată; î
Page 85 and 86: ca atare şi a locutorului ca fiin
Page 87 and 88: dar păstrează constantă, în ace
Page 89 and 90: atinge ceea ce Borges numea „cons
Page 91 and 92: 9. Marisa Forcina, Ironia e saperi
Page 93 and 94: genul epic, cu precădere la nivelu
Page 95 and 96: nor, un continent al jocului, al pl
Page 97 and 98: unor copiii luminoşi, Silică şi
Page 99 and 100: etc. Dialogul între scriptural şi
Page 101 and 102: el aude cum apare un tren dincolo d
Page 103 and 104: decât astfel: „nu pot gândi dec
Page 105 and 106: şi Daniel Cristea-Enache sunt dou
Page 107 and 108:
OCTAVIAN GAIVAS Institutul de Filol
Page 109 and 110:
Pe cal negru a-ncălecat Mândră o
Page 111 and 112:
Своему дитяти віно
Page 113 and 114:
După cununie, nuntaşii se îndrep
Page 115 and 116:
La ucraineni „jemnele” echivale
Page 117 and 118:
Măi fetiţă cu părinţi, De ce v
Page 119 and 120:
ADRIAN DINU RACHIERU Universitatea
Page 121 and 122:
mediatic, are o identitate fluidă,
Page 123 and 124:
NINA CORCINSCHI Institutul de Filol
Page 125 and 126:
la maximum, viziunea se amplifică:
Page 127 and 128:
ACADEMY OF SCIENCE FROM MOLDOVA PHI
Page 129 and 130:
Colegiul de redacţie Colegiul şti
Page 131 and 132:
Metaliteratură, anul XII, nr. 5-6
Page 133:
Metaliteratură Anul XII, nr. 5-6 (
show all

2012,%20nr.%205-6%20(31)

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?