2012,%20nr.%205-6%20(31)

ămas în zona unor incertitudini insurmontabile aspecte importante pentru coagularea
unei comunităţi ca identitatea, limba naţională, strategiile economice şi politice etc.
Pe de o parte, „profesorii cer pătimaş limba română în stradă, împotrivindu-se cu
vehemenţă ruşilor”, iar pe de altă parte, stă o lume indiferentă „surdă şi trădătoare, care
de două ori deja şi-a dat votul comuniştilor”. Într-un oraş în care domină minoritatea,
o mână de intelectuali se ambiţionează să ţină reviste, concepându-le ca pe nişte citadele
ale culturii româneşti. Intervievat fiind referitor la identitatea sa, Grigore Chiper răspunde
categoric: «Limba mea este română». El adoră bogata literatură de dincolo de Prut,
în special pe cea semnată de Mircea Cărtărescu”.
În acest stat firav unii visează integrarea rapidă în comunitatea occidentală
(„Cuprins de scârbă, redactorul-şef (al revistei „Contrafort”) se întreabă retoric: «Dacă
ne-ar vedea preşedintele Bush, ne-ar elibera de comunişti?!»”), alţii speră să supravieţuiască
timpurilor („Ţăranii îngheaţă iarna şi sunt nevoiţi să taie merii, iar trunchiurile rămase
arată ca mormintele într-un cimitir de soldaţi. «Aceasta este democraţia, susţine cu ironie
un pădurar, se salvează cine poate de acest experiment»”. Incertitudinea alimentează
nostalgii naive: „«Pe timpul sovietelor totul era bine: colhoz, siguranţă, ordine»,
se tânguiesc câteva femei istovite cu sapa pe umăr”. Copii acestora însă, studenţi la
Chişinău şi Bălţi, în fiecare sâmbăta şi duminica îşi pun tricolorul în spate şi, în loc să
meargă la discotecă, pornesc pe străzile principale pentru a cere păstrarea limbii române
ca unica limbă de stat şi integrarea în Europa.
Nuanţele ironice ale jurnalistei nu ne scapă atunci când aceasta ajunge să creeze
portretul celor doi reprezentanţi ai opoziţiei Vlad Cubreacov şi Iurie Roşca. În legătură
cu primul, nemţoaica relatează celebra poveste cu răpitul: „a stat patru zile fără mâncare,
iar după patru zile i s-a dat în sfârşit de mâncare şi, pentru iluminare, Biblia. Din punct de
vedere politic, acest bărbat a atins cele mai înalte trepte, a strălucit şi a devenit un adevărat
Democrat, un om împlinit de o valoare rară. Totuşi ceea ce a făcut l-a dus la pierzanie”.
Comportamentul democratului pare să urmeze îndemnurile cântecului său preferat, ascultat
cu insistenţă, în care interpretul se roagă de iubita sa „să-l calce în picioare, să-l facă una
cu pământul, să-l sfâşie, dar să nu-i ia niciodată dragostea”. Carismaticul şef de partid
Iurie Roşca „a împletit rugăciunea şi crucea cu politica, creştinismul cu naţionalismul şi
a adăugat la acestea o emoţionantă emblemă a partidului – o inimă albastră cu 12 steluţe
europene”. Liderul opozant îndeamnă tinerii să ia Europa drept model ideal de viaţă:
„Imatură din punct de vedere politic, nefiind în stare a fi stăpână pe sine, această ţară se
vrea integrată în UE”. Fragmentul următor are toate calităţile şarjei: „Pe panoul publicitar
al partidului stă imprimată o imagine cu o studentă frumoasă privind spre îndepărtata
Europă. O panglică în culori naţionale îi înfăşoară fruntea frumoasă. Aceste fete sunt
căutate în Occident atât pentru inimile, cât şi pentru rinichii lor sănătoşi, organe solicitate
pe piaţa de transplant. Singura bogăţie a ţării este corpul femeilor tinere. Priveliştea fetelor
mă bucură pe străzile Chişinăului sau ale Tiraspolului, dar mă întristează gândul că în
Balcani două treimi din sclavele sexului îşi au originea în Moldova şi Transnistria. La fel,
bărbaţii din Cosovo preferă această apropiere Estică.” Referitor la femei, Irena Brežná
mai adaugă faptul că adevărata lor frumuseţe constă în demnitatea de a-şi purta sărăcia
cu stoicism, adoptând o mască serioasă, în acelaşi timp, trădând disperarea care le face
să-şi ia lumea în cap şi să plece peste hotare unde vor schimba o sclavie cu alta. Jurnalista
constată cu amărăciune că hainele înguste ale femeilor au valoare de simbol, indicând spre
Metaliteratură, anul XII, nr. 5-6 (31), 2012
5