2012,%20nr.%205-6%20(31)

ADRIAN DINU RACHIERU
Universitatea „Tibiscus”,
Timişoara
Metaliteratură, anul XII, nr. 5-6 (31), 2012
VIDEOCRAŢIA ŞI „RITUALUL TV”
Abstract
It is easy to observe that the idolatry of the „monitor culture”, which attracts „the small
screenfans” through TV seduction, promotes a new modus vivendi equivalent to a religious
ritual both fantastic and time-consuming. Apart from the addiction syndrome, psychologically
speaking, this „ritual” generates, on a sociological level, a rich social pathology which has
been irresponsibly ignored so far. So much so that the repeatedly acclaimed media pedagogy
becomes a stringent necessity of our epoch/ age, decreeing a „hygienic distance” from
the invasion of the media culture which stupefies the public. Just how efficient could this
critical examination be? – is a fair enough question; could it ensure the immunity of the
social organism? Especially now when even politics is made via mass-media; „the magic
state” activating teletropism (the spectator’s condition) at the expense of civics, calls for and
imposes a new concept: videocracy which degrades and discredits the political discourse
through populism and exhibitionism.
Keywords: teletropism, hyperconsumism, TV ritual, „the magic state”, videocracy.
„Cu siguranţă că politica se face prin
intermediul mass-media”, R. Silverstone
Se ştie prea bine că lumea de azi, materialistă, achizitivă, individualistă, concurenţială,
multipolară, aşezată sub eticheta globalităţii şi cultivând divertismentul sans rivages este
o civilizaţie clădită pe imagine (eidolon). Rătăcind în labirintul informaţional, seduşi
de „mentalitatea confortului”, terorizaţi de obsesia securitară şi, mai nou, de avalanşa
crizelor, avem obligaţia de a ne smulge din robia senzaţionalului efemer, impusă de
puterea mediatică. Or, având menirea de a oglindi realitatea, informându-ne, mass-media
sfârşesc prin a o înlocui, influenţând masiv, contagios, gândirea şi comportamentul maselor
şi controlând „minţile”. Fundamentalismul de piaţă, în ţesătura acestor dependenţe
reciproce, alert ritmate, sub presiunea conformismului şi gregarizării riscă să „disloce”
individul, acesta devenind, spunea Paul Virilio, „un nimeni de nicăieri”. Tele-planeta,
propunând rocada catedrală/ mall a asigurat supremaţia „imaginii de piaţă”. Întreţinute
de şuvoiul viselor publicitare, confortul, reuşita, fericirea, bunăstarea depind de un stil de
viaţă ca „spaţiu perceptual” (produse, preţuri, reputaţie şi, desigur, conţinutul emoţional),
respectând o modă dictată de „piaţa imaginii”, prin ingenioase strategii promoţionale.
Iar consumul mediatic procură o satisfacţie substitutivă. În fond, judecând sociologic,
119