2012,%20nr.%205-6%20(31)

Poftim de primeşte
Acest şălişor de tocat
Să-ţi fie de cununat
Şi această casâncuţă de mătasă!
Să-ţi fie de stat în acest capăt de masă!”
După aceasta, când mirele se apropia de casa miresei, ea îl întâmpina stropindu-i
calea cu apă. La ucraineni acest obicei se numea дівич-вечір (serata tinerilor, fedeleşul).
Diferenţa e că el se desfăşura vineri seara şi nu duminica precum la basarabeni. În timpul
acestui obicei mirele dăruia miresei pantofi şi broboadă, iar ea îi dăruia cămaşă şi basma.
Obiceiul cununia este comun ambelor etnii, întrucât basarabenii şi ucrainenii sunt creştiniortodocşi.
Obiceiul respectiv se desfăşura în mod obligatoriu, numai că în diferite momente
ale etapei nupţiale. La basarabeni el se desfăşura după obiceiul iertăciunea, când mirele,
cu întregul alai nupţial, stând la masa mică în casa miresei, trebuia să ia binecuvântare de
la părinţii miresei şi să plece la cununie.
La ucraineni însă cununia se desfăşura după ce mireasa era adusă de vornicei la mire.
După care mergeau cu toţii la cununie. După cununie se trecea la realizarea următorului
obicei care se numea masa mare, iar la ucraineni посад молодих. Existau două variante
de desfăşurare a acestui obicei în folclorul ucrainean. După ce ieşeau de la cununie, mirele
şi mireasa, împreună cu alaiul nupţial, se îndreptau fie spre casa mirelui, fie spre casa
miresei, unde se desfăşura masa mare. Indiferent de locul desfăşurării acestui obicei,
tinerii sosiţi de la cununie erau întâmpinaţi de părinţi cu pâine şi cu sare, binecuvântându-i
şi dorindu-le drum bun în viaţă.
În cadrul acestui obicei avea loc închinatul colacilor la nuni, ca act obligatoriu,
dăruirea de colăcei invitaţilor, luarea paharelor în momentul felicitărilor adresate tinerilor,
controlul castităţii de către svaşte, scoaterea coroniţei şi vălului miresei, legarea miresei
cu broboada dăruită de mire.
La basarabeni obiceiul masa mare se desfăşura la mire acasă. Erau prezente
următoarele momente-obiceiuri comune cu folclorul ucrainean: închinatul colacilor la
nuni, dăruirea colăceilor invitaţilor, luarea paharelor în momentul felicitărilor adresate
tinerilor, oferirea darurilor socrilor, controlul castităţii miresei de către nuna mare. Şi
aceste momente nu erau lipsite de formulele şi oraţiile respective.
Celelalte momente-obiceiuri din cadrul mesei mari precum: „scoaterea vălului
miresei” şi „legarea miresei cu batista” sunt tratate în folclorul basarabean ca un singur
obicei care se numeşte legătoarea, dezhobotatul, dezbrăcatul miresei. El se desfăşura
ca obicei aparte şi ultimul din cadrul etapei nupţiale, fiind însoţit de interpretarea
cântecului miresei:
„Ia-ţi mireasă, ziua bună,
De la tată, de la mumă,
De la grădina cu flori,
De la fraţi de la surori,
De la flori de busuioc,
De la fete, de la joc.
De la fir de peliniţă.
[De la băieţi şi fetiţe].
Înfloriţi, flori, înfloriţi,
Că mie nu-mi trebuiţi,
Mie când îmi trebuiaţi,
Voi atunci îmboboceaţi.
Înfloriţi şi staţi măreţe,
Că eu am ieşit din fete.
Azi mai sunt cu fetele,
Mâine cu nevestele.
116 Metaliteratură, anul XII, nr. 5-6 (31), 2012