2012,%20nr.%205-6%20(31)

După cununie, nuntaşii se îndreptau spre casa miresei, unde se realiza obiceiul
посад молодих (masa mare în variantă basarabeană). Sosiţi de la cununie, mirele şi
mireasa erau întâlniţi la poartă cu pâine şi cu sare de către socrii mici. După aceasta
se aşezau cu toţii la masă sub acordurile diferitor cântece populare ucrainene. Oaspeţii
felicitau tinerii, dorindu-le sănătate, noroc, dragoste şi căsnicie fericită, şi, bineînţeles,
le dăruiau bani sau daruri materiale precum: un pud de grâu sau de porumb, animale
domestice, păsări domestice etc. Puţin mai târziu, în timpul acestui obicei, se desfăşura
un ritual mai mic care consta în închinarea colacilor de nuntă nunilor mari. Aceasta se
întâmpla după ce nănăşeii anunţau ce dăruiau tinerilor, bani sau ceva în valoare materială.
Totul se desfăşura într-o atmosferă veselă cu băutură şi mâncăruri, cu cântece şi dansuri.
Peste un timp, tinerii erau petrecuţi la odihnă, unde îşi petreceau prima lor noapte
conjugală. Controlul asupra castităţii miresei era făcut de către aşa-numitele svaşte. Ele
determinau dacă mireasa era fecioară după plapuma din patul tinerilor. Dacă mireasa era
fecioară, atunci svaştele anunţau despre aceasta nuntaşilor, spunând că noaptea conjugală
a avut un final fericit. Dacă mireasa nu era fecioară, atunci începeau să se cânte diferite
cântece cu caracter ironic, care făceau de ruşine întregul neam al miresei. Părinţii miresei
erau legaţi la gât cu hăţuri de paie şi nunta se strica.
Întorcându-se la nuntaşi, mirii mai dansau câteva dansuri. După aceasta se desfăşura
cel mai emoţionant ritual din cadrul obiceiului посад молодих, care se numea розвивання
молодої (dezbrăcarea, legătoarea miresei în variantă basarabeană) sau зняття вінка.
Acest obicei era realizat de nuna mare. Mireasa se aşeza pe pernă, pe scaun, nănaşa îi
lua de pe cap coroniţa şi vălul şi le punea pe capul druştei mari. În continuare, nănăşica
despletea părul finei şi-l lega cu o basma, ceea ce simboliza că tânăra a trecut în starea
femeilor căsătorite. Acest ritual era însoţit de cântecul nupţial „Та як у ночи сонца ніхто
не бачиу”:
„Та як у ночи сонца ніхто не бачиу,
Та як у ночи сонца ніхто не бачиу,
Та як уже Маруся й молода й молоденька
У хаті хлопца й не побаче.
Та так уже й Маруся молода-молоденька
У хаті хлопца й не побаче.
Йа у неділю рано-рано
До Маруси молодей-молодої
Уже подружки са посходили,
Уже подружки са посходили…”
După aceasta druşca mare şi restul tinerilor necăsătoriţi plecau de la nuntă acasă.
În continuare se trecea la realizarea următorului obicei care se numea перевезення
приданного, care însemna aducerea zestrei miresei şi a miresei la casa mirelui. Acest
obicei se desfăşura după legătoarea tinerei. Mireasa îşi lua rămas bun de la părinţi, de la
fraţi şi surori, de la rude şi se îndrepta cu mirele spre casa lui.
La poartă, soacra mare întâmpina tinerii cu pâine şi cu sare. În acest moment era
interpretat cântecul popular ucrainean destinat aducerii zestrei miresei:
Metaliteratură, anul XII, nr. 5-6 (31), 2012
113