2012,%20nr.%205-6%20(31)

«Чи я ж тобі, моя доню, не казала,
Чи твоєму та серденьку не прияла:
Ой не ходи та до броду рано по воду
Та не слухай голубонків, де два загудуть.
Та не слухай голубонків, де два загудуть,
Та не бери подарочків, що дарма дають:
Тебе ж тії подарочки з розуму зведуть».”
După acest mic ceremonial avea loc schimbul darurilor dintre mire şi mireasă.
Mirele îi dăruia alesei sale o pereche de pantofi şi o basma, pe care le avea cumpărate din
timp. Mireasa, la rândul său, îi dăruia mirelui o cămaşă cusută din timp şi o basma.
A doua zi, sâmbătă, în prima jumătate a zilei, avea loc obiceiul запрошення на
весілля (poftirea la nuntă). Mirele cu vorniceii poftea la nuntă oaspeţi din partea sa, iar
mireasa cu druştele poftea oaspeţi din partea sa, rostind următoarea formulă în proză de
invitaţie la nuntă:
„Просили тато і мати, і ми вас просимо прийти до нас на весілля”(trad. V-a
rugat tata şi mama, şi vă rugăm şi noi să veniţi la nunta noastră.)
După-masă se desfăşura obiceiul випікання шишок и короваю (coacerea pâinii
ritualice) la mire acasă. La acest obicei participau doar femeile care aveau o căsătorie
fericită. Participau atât rude din partea mirelui, cât şi din partea miresei pentru a consolida
relaţiile dintre ambele familii. Mai întâi se cocea colacul mare care se numea коровай
(pâine), apoi se coceau colăcei mai mici care se numeau шишки. Aceşti colăcei erau
utilizaţi în timpul mesei mari. Când soseau oaspeţii la nuntă, ei primeau câte un colăcel
de la tineri în semn de mulţumire din partea lor. Colacii mari erau utilizaţi la aducerea
miresei în casa mirelui, la cununie şi în timpul mesei mari, când erau închinaţi nunilor
mari. Întregul proces de coacere a pâinii ritualice era însoţit de diferite cântece populare
ucrainene pe această temă:
„Ой раю ж мій, раю
Ой раю ж мій, раю,
Пшеничний короваю!
З семи кирниць водиця
З семи стогів пшениця.
А в нашої печі
Золотії плечі,
А срібнії крила,
Щоб коровай гнітила”
Următorul obicei era вінчання (cununia). El se desfăşura duminica. Dimineaţa, atât
la mire cât şi la mireasă, aveau loc pregătirile necesare pentru nuntă. Mirele trimitea, în
ziua nunţii propriu-zise, vorniceii şi druştele după mireasă. Ei aduceau mireasa la mire şi
înainte de a intra în casă vorniceii şi druştele treceau de trei ori pe sub colacul ţinut de doi
prieteni ai mirelui, care se aflau pe pragul casei. După aceasta colacul era rupt în bucăţi
şi era împărţit tuturor celor prezenţi. Apoi mirele, mireasa, nănaşii şi restul oaspeţilor se
aşezau la masă. După câteva dansuri, alaiul nupţial, care se numea весільний поїзд, se
ducea la cununie.
112 Metaliteratură, anul XII, nr. 5-6 (31), 2012