2012,%20nr.%205-6%20(31)

Своему дитяти віночок починати.
Обривати барвінок,
Обривати барвінок, то Анничці на вінок.
Лежать нам барви барвінковії,
Зійди, Боженьку, до нас,
Зійди, Боженьку, до нас, бо у нас тепер гаразд.
Зійди Божая Мати,
Зійди Божая Мати, зілля благословляти.
Посвяти барвіночок,
Посвяти барвіночок Анничці на віночок.
В середу у дниноньку,
В середу у дниноньку, в щасливу годиноньку,
Щоби вшити квіточку.
Щоби вшити квіточку з зеленого барвіночку,
Щоби квіточку вшити,
Щоби квіточку вшити, Анничку прикрасити.”
Seara avea loc obiceiul дівич-вечір (serata mirelui şi a miresei, un fel de
fedeleş românesc). Acest obicei se desfăşura concomitent la mire şi la mireasă. Дівичвечір
avea mai multe semnificaţii. El simboliza despărţirea mirelui de viaţa de holtei,
pe care o sărbătorea împreună cu prietenii săi, viitorii vornicei. În acelaşi timp, acest
obicei simboliza şi despărţirea miresei de viaţa de domnişoară, pe care o sărbătorea cu
prietenele sale, eventualele druşte. Tot la mireasă acasă, în cadrul acestui obicei, avea loc
împodobirea pomului nupţial care se numea гільце. Acesta reprezenta o ramură de măr
sau de vişin pe care druştele şi mireasa o împodobeau cu diferite panglici multicolore,
cu bomboane şi covrigi. Гільце simboliza crearea unei familii noi, castitatea miresei, dar
şi despărţirea ei de viaţa de fecioară. Ulterior pomul acesta era pus pe masa tinerilor în
timpul ospăţului mare nupţial. Acest mic ritual de împodobire a pomului nupţial era la fel
însoţit de interpretarea de către druşte a cântecului respectiv:
„А де теє гілечко вилося?
Та вилося гілечко в бору,
Та привезли бояри до двору.
Вийшли дружечки, узяли,
У нову світлоньку внесли,
Поставили гілечко на столі,
Ой на столі, на престолі…”
În aceeaşi seară mirele, împreună cu vorniceii săi, venea la mireasă acasă şi participa
la un mic ceremonial din cadrul lui дівич-вечір, numit despletirea părului miresei. Mirele,
împreună cu druştele miresei, despletea părul miresei, după care punea pe capul ei coroana
împletită din floarea барвінок. În acest moment se interpreta cântecul respectiv:
„Насіяла Чорнобривців
Було літо, було літо, – та й стала зима,
Насіяла чорнобривців – а тепер нема.
А вже ж мої чорнобривці процвітають, –
А вже ж мою косу розплітають.
Metaliteratură, anul XII, nr. 5-6 (31), 2012
111