2012,%20nr.%205-6%20(31)

More documents

Recommendations

Info

FLORI BĂLĂNESCU Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti ION DEZIDERIU SÎRBU (1919-1989) – ACASĂ, ÎN EXIL* Abstract The writer Ion D. Sirbu (1919-1989), the closest disciple of the philosopher Lucian Blaga, he fought in the Second World War on the Eastern Front and during 1957-1964 he was even a political prisoner. After his release, he worked as a miner, then he was sent to compulsory residence in Craiova, where he remained for the rest of his life. He was supervised by Security until his death. After 1989 it was discovered that Ion D. Sirbu had manuscripts (novels and diaries) in his drawer. These manuscripts would have brought a lot of trouble if they had been discovered by security. Keywords: Ion D. Sirbu, political prisoner, obligatory abode, repressive communist regime. „Eu scriu la persoana întâia, din frondă; nu vreau să fiu bănuit că schimb paralaxa povestitorului, că aş compune, des-compune, amestecând planurile. Într-o lume hipersătulă de proză, pot apărea şi experienţe, dar în lumea noastră (în care umblă pe străzi urlând adevărurile nebăgate în seamă) excesul de stil e sinonim cu excesul de prudenţă, mitocoseală, ploieştism. Ambalăm în vată un tren de vorbe, ca să ascundem, în ultimul vagon, un ac cu gămălie ironică.” (Ion D. Sîrbu, într-o scrisoare către Virgil Nemoianu, volumul Travesarea cortinei) Esenţa omului şi personajului tragic Ion Dezideriu Sîrbu îşi hrăneşte rădăcinile din biografia marcată ireversibil de regimul represiv comunist, din puşcăriile şi domiciliul obligatoriu trăite cu demnitate, din asumarea unei „acase” ce l-a respins în datele istoricopolitice. Pentru că nu a putut să trăiască departe de această acasă ingrată, în exilul clasic, s-a cuibărit în exilul interior. De aici vine marea forţă morală şi creatoare a lui Ion D. Sîrbu – din înţelegerea profundă şi din asumarea necondiţionată a exilului interior. Scriitorul a înţeles care îi este menirea. În cazul său – şi, din păcate, nu avem în trecutul nostru recent prea multe exemple – „viaţa şi opera” înseamnă „martiriu şi mărturisire”. Reflexul condiţionat creat de lanţurile ideologice are în cazul lui Sîrbu finalitatea fericită a mărturisirii – sub forma jurnalului, a corespondenţei şi a romanului. El nu mai poate fi întreg, integru, 102 Metaliteratură, anul XII, nr. 5-6 (31), 2012
decât astfel: „nu pot gândi decât în lanţuri, prin lanţuri, contra lanţurilor”. Este un reflex dobândit printr-o asiduă încrâncenare cu sine împotriva nedreptăţilor pe care a înţeles să le analizeze şi să le numească: fie mai codificat, în limbaj literar, în opera antumă – aş da exemplu nuvela Şoarecele B, fie fără oprelişti în opera de sertar, editată postum. Las specialiştilor în ale literaturii privilegiul – căci privilegiu este să te poţi apleca asupra unui asemenea creator, fie şi târziu – de a studia cu tehnicile specifice opera lui Ion D. Sîrbu, însă aş vrea să spun ceva despre pomenita Şoarecele B. Mergând pe firul consecinţei finale, este de mirare că un asemenea text a putut fi publicat înainte de 1989. Ţine probabil de inerţiile inevitabile ale oricărui sistem. Văd în experimentul imaginat de Sîrbu, în această „colaborare forţată la mediu” a celor doi şoareci – A şi B, o paradigmă a experimentului reeducării. În 1956, când a scris prima variantă, la Bucureşti, reeducarea violentă din puşcăriile româneşti fusese deja stopată, iar scriitorul arestat aflase din închisorile prin care a trecut despre neverosimilul experiment carceral. La începutul anilor 1960, în închisori precum Aiud şi Ocnele Mari, s-a aplicat aşa-numita reeducare nonviolentă sau reeducarea prin autoanaliză. Nu cred să fie întâmplător că Sîrbu a finalizat povestirea în 1966, la Craiova, 10 ani mai târziu. Tot ca deţinut politic a aflat şi s-a documentat despre reeducare şi scriitorul Paul Goma, care avea să scrie romanul Patimile după Piteşti. Ion D. Sîrbu a lăsat această povestire-parabolă despre un experiment eşuat în varianta lui totală. A eşuat pentru că majoritatea s-au „întors” din el. Însă a reuşit în varianta lui mai moderată, extinsă. O parte a lumii istoriografice se întreabă încă dacă reeducarea ca proiect ideologic a izbândit în închisori. Răspunsul nu poate fi dat prin da sau nu. Discuţia este mult mai amplă şi implică efectele experimentului asupra întregii românităţi, ceea ce Goma a numit „reeducarea la scară naţională”. Putem considera că şi Sîrbu a ajuns la aceeaşi concluzie şi este de ajuns pentru exemplificare să dăm un singur citat din Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, unul scurt şi aparent mai puţin impresionant decât altele: „Din istorie şi politică, răul se mută în sufletele sclavilor şi, de-acolo, în soartă şi natură. Omul devine total neputincios, e rândul apelor, uscatului, cerului să se revolte şi să îşi arate mânia.” În această idee a lipsei de încredere în puterea de regenerare a unei întregi comunităţi naţionale, cristalizată după decenii de exil craiovean, concluziile povestirii Şoarecele B ne împing la meditaţie serioasă şi nu ne oferă răspunsuri imuabile. Sigur că putem aşeza povestirea lângă Ferma animalelor a lui Orwell, însă Ion D. Sîrbu este mult mai aproape de ce s-a scris în spaţiul controlat ideologic de sovietici, dintr-un motiv evident: Sîrbu, ca şi Goma sau Soljeniţîn, a scris din experienţă directă, din inima terorii penitenciare. Descrierile lor sunt nu doar verosimile, ci şi adevărate. Pe scurt, natura umană bună, oricât de traumatizată, învinge în cele din urmă, cu riscul de a fi percepută ca naivă, fraieră, slabă, perdantă. Şoarecele B, spre deosebire de şoarecele A, cedează torturii în detrimentul propriei pofte de mâncare, el gândeşte, nu are doar instincte. Ştiind că înfometarea îi poate aduce moartea, putem spune chiar că el are conştiinţă, spre deosebire de celălalt care nu are decât reflexul animalic al conservării şi ghiftuirii cu orice preţ. Şoarecele B (îi putem spune Domnul X, Y sau Z) renunţă mai întâi la demnitate. Este prima care se pierde, pentru a lăsa loc unor senzaţii şi instincte controlate în condiţii normale de „piesa” numită conştiinţă (umană, culturală, istorică). Unul dintre personaje, profesorul de psihologie experimentală Fronius, spune: „Nu există diferenţieri fatale între indivizi, există numai forme de foame diferite.” Ceea ce se leagă cu o expresie a altui deţinut politic, Emil Căpraru, medic pediatru, care mi-a spus cândva: „Atunci – adică în lagărele de muncă forţată din Balta Brăilei – mi-am Metaliteratură, anul XII, nr. 5-6 (31), 2012 103
Page 1 and 2:
ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI IN
Page 3 and 4:
ALIONA GRATI Institutul de Filologi
Page 5 and 6:
ămas în zona unor incertitudini i
Page 7 and 8:
pe care le-a dat Basarabia. De acum
Page 9 and 10:
între statuia lui Ştefan cel Mare
Page 11 and 12:
spiritului (cultura), iar femininul
Page 13 and 14:
la „marea literatură”; 3) anal
Page 15 and 16:
(1977)), de Klaus Theweleit şi Fem
Page 17 and 18:
eproduse în cultură, teza program
Page 19 and 20:
Teresa de Lauretis (Eccentric Subje
Page 21 and 22:
Reprezentarea pozitivă a feminită
Page 23 and 24:
a progresului. Această dihotomie e
Page 25 and 26:
formularea unor definiţii fundamen
Page 27 and 28:
„al treilea val” [2] sunt preoc
Page 29 and 30:
în eticile poststructuraliste şi
Page 31 and 32:
acest „cântec demonic” din al
Page 33 and 34:
Prima este că lectura se desfăşo
Page 35 and 36:
simpatizanţi ai mişcării [37] VI
Page 37 and 38:
nu a putut realiza înfăptuirea un
Page 39 and 40:
13. Derrida Jacques, Chorégraphies
Page 41 and 42:
II Barthes: „Flaubert: un fel de
Page 43 and 44:
ALIONA GRATI, NINA CORCINSCHI, LUCI
Page 45 and 46:
eflecţia urmează ritmul indetermi
Page 47 and 48:
iniţiativă creativă prin volumul
Page 49 and 50:
mirific cu zarea/ tot ce-a fost dor
Page 51 and 52: „fardată cu gust îmbrăcată/
Page 53 and 54: de copil/ ai grijă să nu-ţi muş
Page 55 and 56: acasă/ în grădină greieri şi s
Page 57 and 58: disimulatoare. Versurile cu caracte
Page 59 and 60: Modalităţile epice tradiţionale
Page 61 and 62: ALIONA GRATI Institutul de Filologi
Page 63 and 64: milă, numai şi numai din voia Dom
Page 65 and 66: Fiind expresia fugii de ideile fixe
Page 67 and 68: Tot aici mai adăugăm şi faptul c
Page 69 and 70: Cum bine se poate observa din acest
Page 71 and 72: Victor Munteanu (Rănirea vederii,
Page 73 and 74: şi faţă de sine, de răspundere
Page 75 and 76: ANATOL GAVRILOV Institutul de Filol
Page 77 and 78: într-un anume episod, ci printr-o
Page 79 and 80: hainele nu le faceţi; la mese şed
Page 81 and 82: espectiv şi la cuvântul său auto
Page 83 and 84: măsură sau alta, dialogizată; î
Page 85 and 86: ca atare şi a locutorului ca fiin
Page 87 and 88: dar păstrează constantă, în ace
Page 89 and 90: atinge ceea ce Borges numea „cons
Page 91 and 92: 9. Marisa Forcina, Ironia e saperi
Page 93 and 94: genul epic, cu precădere la nivelu
Page 95 and 96: nor, un continent al jocului, al pl
Page 97 and 98: unor copiii luminoşi, Silică şi
Page 99 and 100: etc. Dialogul între scriptural şi
Page 101: el aude cum apare un tren dincolo d
Page 105 and 106: şi Daniel Cristea-Enache sunt dou
Page 107 and 108: OCTAVIAN GAIVAS Institutul de Filol
Page 109 and 110: Pe cal negru a-ncălecat Mândră o
Page 111 and 112: Своему дитяти віно
Page 113 and 114: După cununie, nuntaşii se îndrep
Page 115 and 116: La ucraineni „jemnele” echivale
Page 117 and 118: Măi fetiţă cu părinţi, De ce v
Page 119 and 120: ADRIAN DINU RACHIERU Universitatea
Page 121 and 122: mediatic, are o identitate fluidă,
Page 123 and 124: NINA CORCINSCHI Institutul de Filol
Page 125 and 126: la maximum, viziunea se amplifică:
Page 127 and 128: ACADEMY OF SCIENCE FROM MOLDOVA PHI
Page 129 and 130: Colegiul de redacţie Colegiul şti
Page 131 and 132: Metaliteratură, anul XII, nr. 5-6
Page 133: Metaliteratură Anul XII, nr. 5-6 (
show all

2012,%20nr.%205-6%20(31)

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?