opere complete poezii354p..pdf

88 BANIIL MARACINAL
«Tata arcu-mi vitejesc
«Langa tine-1 resadesc
«Ca sa dee pan' in zori
Crengi cu frunze si cu tlori,
;Si
cu-acele crengi frumoase
«Sä 'mpletim cununi voioase,
«Una tie, una mie,
«Pentru-a noastra cununie!
IV
A doua zi ei plecara
Si prin codri apucaral
Amandoi imbratisati,
Cu flori mandre 'ncununati.
Dealuri multe ei suira,
Mu lte dealuri coborira,
Pan' in valea cea 'nverzita,
De-un riu luciu recorita.
Copilita 'nveselea
Si din gur' a§a graia:
«Dragos, Drago§ fratioare,
Lasa ochii tèi sa sboare
«Peste dealuri §i campii
Pascute de erglielii,
Peste vai, peste gradini
«Uncle sbor mii de albini,
«Peste ape curgatoare,
Si dumbravi resunatoare.
I.
Sus la munte ninge, ploua,
La Craiova pica mud
Din a nopVi ochi ceresti
Si din ochii omene§ti.
Dar ce plang Romanii oare?
Sufletul de ce ii doare?
Plang un mandru fratior
Deslipit de sinul, lor.
Banul tin& Maracina,
Carui Oltul se inchina,
De pe malu-i a plecat
Pe-un fugar ne 'ncalecat.
«Cat pamant tu vei vedea,
cE cuprins de zestrea mea!
«S'acea dalba de mosie
Tot 'n veci a ta sa fie,
Ca sa fie 'n veci scapata
De o fiara 'nfrico§ata,
«De un zimbru fioros
«Care-o calca 'n sus si 'n jos .
V
Bine vorba nu sarsea.,
Din riu iata. ca ieià
Zimbrul aprig ca un zmeu,
Cu lungi coame ca de leu,
Si cu coarne otelite
Si cu aripi la copite.
Fiara crunta si turbata
Pleaca fruntea lui cea lata
Si sarind, mugind, da zor
Peste mandrul vinator.
Iara Dragos s'atinea,
Si
cel Zimbru cum venea,
Ghioaga 'n frunte-i arunch,
Fruntea 'n doue-i despica. I
Apoi cal ii taia,
Intr'o lance il puneà
Si
plecà in veselie
BANUL MARACINA
Pe frumoasa lui mosie,
"De pagani sa o fereasca
Si ca Domn sa o domneasca!
A plecat in lunga cale
Cu ceata slugilol- sale
Si cu cincizeci de voinici
Adunati toti de pe-aici.
Ei pasesc peste hotare,
Trec prin satele Maghiare;
Prin orasele Nemtesti,
Prin teri lungi imperate§ti,
Si, in dragostea
mo§ii,
Duc Vulturul Romaniei
Care 'n aur lucitor
E cusut pe steagul lor.