opere complete poezii354p..pdf

DRAGOS 87
Se sparse bomba 'n doué, §'acuma negru-i sin,
Ca trista cup'a mortii, de rou'd era plin ;
Iar din mormintul rece prin rnarmura sdpobita
Crescuse §i 'nflorise o mica mArgarita.
0, tain'a Providenteil... Unealtd de omor
Se schimbA pentru paseri in vas recoritor!
Din moarte na§te viatA, din intuneric soare,
Din terna mormintalA resare dulce floare!
0, Dozmne! fie, fie ca sangele versat
Pe sub aceste ziduri intr'un resboiu turbat
Sa dee-o roada bunA, un drept de renviere
Pentru-a mea teard scumpA ce zace in durere!
Sevastopol. 1866.
Drago§ mandru ca un soare
A plecat la vindtoare.
Ghioaga §i sageata lui
Fac pustiul codrului!
Cerbul moare, ursii pier,
vulturii cad din cer...
Iata ca. 'ntr'o clumbravioara
El zare§te-o cAprioark
Fiara blAnda dela munte
Cu steluta albA 'n frunte
Si cornite subtirele
Si copite sprintenele.
Oaprioara, cum il simte,
Lasa lacurile strimte,
Fuge, salta, sboarA, piere
Ca un vis, ca o pArere ;
Iara Drago§ infocat
0 gone§te nencetat.
Zi de vara cAt de lungA
Vinatorul o alunga,
S'amandoi se pierd de vii
In codri merei pustii!
II
Iata, meri, cA de-odatA
0 poianA se arata,
Inverzita, inflorita
Si de lume tAinuitA.
DRAGO§
Iar pe iarbA 'n poienita
CAnt'o alba. copilita.
Cu ochi dulci desmierdatori
Si cu sinul plin de flori.
O aprioara, cat o vede,
Sboarl vesel, se rapede,
fi cade la picioare
Pe-un covor de lacrimioare.
cat viteazul o zare§te,
Pe loc sea. si se uime§te !
LTitd blAnda caprioara
sAgeata ce omoara!
'Vita draga vinAtoare,
TjitA lumea de sub soare !
III
«Copilita! zice el
Rezemat de-un stejarel,
«E§ti tu Zina Astui plaiu,
Sau o floare dela raiu?,
DrAgos, Drago§ frapoare,
«Nu sint Zma, nu sint floare,
«Dar am suflet fecioresc
slji
Moldova me numesc.
«Milt e mult de and. te-a§tept
«SA-mi alin dorul din piept,
«ca de Domnul sint menita,
«Ca sa fiu a ta ursita!*
«0, lloldovo 'ncAntAtoare,
«Ginga§a fermecatoare!