opere complete poezii354p..pdf

62 BOSFORUL
Nu se zareh atunce pe umeda campie
Decat stantei i fulgeri de flacar'argintie
Ce, §erpuind prin apA, pluteau i s'alungau,
Sau delfini fara num6r, care, sarind din mare
Si 'n spume luminoase milcand a lor spinare,
In valuri dupa stele pe rand se cufundau.
Acum demult imamul din minareh cantase,
Demult glasu-i puternic la rugaciuni chiemase
Copiii lui Mohamed in naltele giamii;
Nu s'auzeh in lume cleat suspinuri mute
S'acele blande glasuri de umbre nevèzute
Ce vin de prin pustii.
De-odata 'n intunerec o barca nezarita
Treat ca visul negru pe-o frunte adormita,
Lasand o urma lunga pe-adancul umed plaiu.
Pe ma! un cantec dulce se auzi de-odata;
Iar barca cu grabire spre cantec indreptata
Se afunda in umbra maretului saraiu.
Constantinopol.