opere complete poezii354p..pdf

64 LA MOARTEA
Ti-a§ zice cA e§ti frumoasd,
a e§ti pasere voioasA,
CA ai glas melodios,
Si ca ori cine te vede
E ferice qi te crede
Du Ice inger luminos.
Ti-a§ zice cA e§ti o floare
Ce luce§ti mai viu la soare
Decat celelalte flori,
C'a ta ginga§A zimbire,
Ca nn vis de fericire,
Na§te 'n inimi dulci fiori.
1846.
ADEVERUL I MINCIUNA
Ii
D-NEI
spun dar cA elti frumoasA,
CA e§ti pasere voloasA,
CA ai glas incantAtor,
$i
cA 'n vecinia fratie
Sufletu-mi se 'nchinA tie
Ca un frate iubitor.
LA MOARTEA
LIM P. CAZIMIR
Dm ramura plApanda a tinerimii tale,
0, teara mea duioasi!
A mai cazut o floare, te-a pArAsit in jale,
In jale dureroasa.
Dar me thm cA mi-ai respunde
Cu-al teu glas care patrunde
Si c'un aer rizator:
0, poete, ved prea bine
«Ca minciuna pentru tine
«E nepretuit odor.
«LasA ingerii in pace,
Si de vrei placere-a-mi face
«Ca poet adeverat,
«FA in viata o minune,
(cHotarindu-te a-mi spune
e Ad ever neprelucrat.
Sermana, trista mumd, copii-ti de ,iubire
Te lasa farA vreme!
Ei cad, secerati grabnic de-a mortii grea lovire,
Pe sinul ten ce geme.
Ce vint amar de moarte, vai, suflA peste tine,
De sufere §i moare
Ori ce de-abia 'nverze§te sub dulcele-ti lamine,
Ori ce de-abia in floare?