opere complete poezii354p..pdf

48'
Alba päserica1
Ce stai singuricA
Langa cuibul teu ?
Nu-i ziva seninA,
Sau nu curge linã
Apa la pareu?
De. ce plangi cu jale?
Vezi sorile tale
Cum se veselesc.
Prin luncile-umbroase
Vezi cat de voioase
nor i ciripesc !
1848. Lip.
ODA, CATRA BAHLIIIII
_
PASERICA
Apa-i linã, frate,
Frunza lin se bate
In codru 'nflorit.
Dar cuibu-mi jos cade,
Ca de mult ii roade
Tin §erpe cumplit!
Ce durere, spune,
Ce dor greu supune
lnimioara ta,
De stai singurica,
Dragl pAserica,
Si nu poti canta ?
Frate, 'n departare
0 pajura mare
Se 'nalta mereu.
Ghiara-i se lunge§te,
Ochiu-i se tinteqte
Tot spre cuibul meu.
ODA CATRA BAHLUIU
Adese ori departe de-a lumii triste valuri
Cu pasuri regulate eu mesur al teu pod,
Bahluiu, loca§ de broalte, riu tainic färà. maluri,
Ce dormi, chiar ca un pa§a, pe patul teu de glod.
sTrecut-aup, zic atuncel sa tale negre unde
Ca gloria, ca viata, ca visul de noroc 1)
sBa, n'au trecut, stApine*, trist nasul imi respunde,
sEu le simtesc prea bine, caci me carnesc din loc.'
Cand luna se ive§te pe-al muntilor gol umér,
Cand pa§ii mei, ca gandul, prin aburi ratAcesc,
Imi plac acele imnuri de broa§te fad. limner,
Ce, chiar ca oare care, in hor oracAesc.
Atunce in credinta a mea inimA saltA
Ca la un glas prieten, jubit i alteptat,
Caci ginga§ele bromte sint dulci poeti de balta,
Precum multi poeti ginga§i sint broa§te de uscat.
;844. - 1831.