opere complete poezii354p..pdf

32 o NOAPTE LA TEARA.
0 NOAPTE LA TEARA
Ara co inini lit barna
Care atia el m6 iubeat
Connalst.
FrumoasA e campia cu dulcea-i linItire
Pentru acel ce fuge de-a lumii amagire,
Pentru acel ce catä un traiu neinsemnat!
PlAcut, placut e ceasul de griji nentunecat,
§i dulce este viata ce curge lin, departe
De-al omenirii sgomot, de-a ei furnuri desarte!
Când inima hrdneste o tainica dorinta,
Când omul simte 'n sinu-i o crud& suferintA,
0 jale hid margini, un dor fail hotar;
Cind zimbetu-i ascunde ades suspin amar
§i mintea-i se desteaptá din vis de fericire,
PierzAnd ofi ce credintä, ori care nalucire.
Fence de acela ce 'n tulburare-i poate
Pe-un cal sA se arunce si prin vazduh se 'noate,
Pasind peste-orizonuri, sburAnd peste campii;
Ferikriicare poate, departe de cei vii,
SA uiteth. sa flintà, sà. piard'ori ce simtire,
SA nu mai faci parte din trista omenire!
Era o noapte lina, o mult frumoasa noapte,
Ce revêrsh in lume armonioase soapte
§i multe glasuri bliinde in Mimi destepth:
0 noapte de acele ce nu le poti uita,
Care aprind in suflet scAntee de iubire
Si pun pe frunte raze de indumnezeire.
Eram... par'cA sint incal... la orele acele
CAnd ochiul ratAceste primblandu-se prin stele
'n toatä steaua vede un chip gingas, slavit;
Atunci clnd clout. sboara pe term nemarginit,
CAnd dorul trist uneste a liii duioase plangeri
Cu sfinta armonie a cetelor de ingeri.
Ca lampa aninatA la poarta de vecie
Domnea. In dulcea taind a umbrelor fac1M,
VersAnd vApaie 1in. ce lumea coperea.
Lumina mangaioasa! In ceruri ea pArea.
Menitä ca si ducA pe cal necunoscute
Dorintele-omenirii in lung desert pierdute!