opere complete poezii354p..pdf

836 BALADA. PELBULTJI
Plange Prahova de vale
Si se vaieta mereu,
Tot ducand in a sa cale
Dorul Pele§ului seu.
Tulburata se rapede,
Vrend de stanci a se isbi,
Caci cu dinsa nu-1 mai vede
Rivnitor de-a se viubi.
De arid apa curgatoare
Si cu soarele ceresc
Au menire 'nvietoare
Pentru sinul parnintesc,
Dandu-i viata §i rodire,
Veselie §i noroc,
Ea, prin dulce recorire,
El, prin razele-i de foc.
Pele§ul cu sterna 'n frunte
di
'n ve§minte de cristal
Venea zilnic de la munte,
Peste maluri dand naval,
Si toti brazii, in mirare
De-a-1 vedea clocotitor,
Fiernetau cu intrebare :
Unde-1 duce viul odor ?
El sbura curn gandul sboara
Prin selbatice paduri,
Locuite-odinioara
De ur§i mari, de mari vulturi,
Si merge& ca sa se culce,
Plin de viata fericit,
Pe al Prahovei sin dulce,
Ca 'ntr'un leagan mult iubit.
S'amandoi 'n desfatare
Se duceau intrulocati
Parra 'n jos, dela hotare,
Mult departe de Carpat.r,
Veseli, ratacind prin lurne,
Stib cer vecinic zimbitor.
El, uitand chiar al sea -mune,
Ea, chiar locu-i de isvor.
BALADA PELEWLUI
Bune vremi erau pe-atunce,
Cand ursitului din stand'
Nu-i pesa ca sa s'arunce
Pesfe ripele adanci.
Il mama dorul, ce este
Dulce-al inirnii avint,
Care trece ca 'n poveste
Peste mari §i sub parnii t.
II
Inteo zi... aà se spune,
Calatorul tinerel
Zari 'n drurnu-i o minune,
0 minune de Castel,
Ce 'nteo clipa resarise
Din_ pamintul scorburos
S'a lui porti cu drag deschise
Unui Rege glorios.
El vezu trecand drept soare
Pe sub codrii b etrane§ti
0 Regina cantatoare
-De balade rornaneti,
Si frumoase margarite
Pe selbatice potici,
Si _pe drumuri nasipite
Urme de picioare mici.
ce -nu s'aude
In desimile din multi,
Nu urlari de fiare crude,
Nu caderi de brazi carunti,
Ci divina melodie
De dulci glasuri argintii
Si de organ ce re'nvie
Jalea mortilor
Farmecat, Pele§ul §ede
Pe o stanca, 'n loc oprit.
Vede §i na-i vine-a crede.
Simte ce n'a mai simtit.
Ca qi dinsul in uimire
Muntii verzi cu cre§tet alb
Atintesc a lor privire
Pe Castelul acel dalb.