opere complete poezii354p..pdf

LEGENIIA CR1N1LUI 33L
Rezesii sint, rezesii!... Fugiti, periti cu totii.
Pécatul ye ajunge, neferi si Domn, voi hotii!
Rezesii in urgie s'apropie de voi
Ca sa ye puie 'n juguri, sa dati plugu 'napoi.
Dispar in clip& hotii, si zarea se deschide,
Si gloata striga: Oarbal... si copilasul ride.
LEGENDA CRINULUI
0 raza rasletita de soarele apus
Se 'ntarziese 'n cale-i far'a privi pe sus
Si nu stia, sermana, cum, unde sa apuce,
SA' scape de-ale noptH fatarnice naluce.
In fuga-i, spaimantata, de arbori se lovea
Lucirea-i scanteinda o clipa se iveh.
Pe campuri, vai si dealuri, pe ape curgatoare
Si se perdea in umbra sclipind tremuratoare.
Se 'ntarziese!... fapta-i era de neiertat,
Caci soarele plecase pe frunte-i nourat;
Dar cum sa nu 'ntarzie cand ea fu ocupata
Din zoti sa incalzeasca un mic mormnit de fata?
Mormintul era umed k'un glas de ingerel,
Slab, plangator, mult jalnic ieseà gemand din el,
Zicand: 0! mama, mama, e frig, pieptul me doare,
«Nu me lash!... Si raza uitase mandrul soare.
Acum ea ratacise in sboru-i sfiicios
Pe-un camp intins sélbatec, pustiu si nasipos,
In care, singurica, o frunza vestezita
Venea de vint adusa din zarea innegrita.
Lumina, radioasa ca visul de noroc,
S'apropie de frunza oprit' aeum pe loc,
Si rapede ca gandul in sinul ei patrunde,
Se face ghem de aur, de noapte se ascunde.
De-odata, Ia caldura din oaspele-i ceresc,
Prin frunza trec fierbinte fiori ce-o inverzesc.
Ea prinde graiu si suflet, si razei blande zice:
4 Tu fulg de soare, noaptea curn te gasesti aice?
«Ah! ii respunde raza, remas-am pe pamint,
«Lipita pana 'n seara de-un mic duios mormint,